Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic

Vă recomandăm să vizionaţi un scurt documentar despre MKULTRA: http://www.youtube.com/watch?v=OkwSC8qE7xE

Bibliografie:

Cathy O'Brien (with Mark Phillips), Trance Formation of America, 1995.
David Black, Acid: The Secret History of LSD. London: Vision, 1998.
W. H. Bowart, Operation Mind Control: Our Secret Governments's War Against Its Own People. New York: Dell, 1978.
Frank Camper, The Mk/Ultra Secret. Savannah, GA: Christopher Scott Publishing, 1997.
Anne Collins, In the Sleep Room: The Story of CIA Brainwashing Experiments in Canada. Toronto: Key Porter Books, 1998.
Joseph Douglass, Betrayed. 1st Books Library, 492, 2002.
Alfred McCoy, A Question of Torture: CIA Interrogation, from the Cold War to the War on Terror. Metropolitan Books, 2006  
Gordon Thomas, Journey into Madness: The True Story of Secret CIA Mind Control and Medical Abuse. New York: Bantam, 1989
J. Vankin, J. Whalin, 80 Greatest Conspiracies of All Time. Citadel Press, 2004
documentele MKULTRA:
http://www.nemasys.com/rahome/library/programming/mkultra.shtml

Procesele verbale ale întâlnirii Bilderberg din 1999

Un ziarist britanic a publicat documente secrete ale grupului Bilderberg, care dovedesc că acesta a hotârât războiul din Kosovo şi introducerea monedei europene  Motto: "Există o clică a celor mai bogaţi, mai puternici şi mai influenţi  din punct de vedere economic şi politic oameni, care se întâlnesc în secret pentru a plănui evenimente care ulterior se şi produc"  The UK Times, 1977 "De aproape 50 de ani un grup elitist, un adevărat guvern mondial din umbră se întâlneşte în secret. Toţi preşedinţii americani de la Eisenhower încoace au făcut parte din acest club. La fel şi cei din conducerea guvernului englez, inclusiv premierul Tony Blair. La fel cei care controlează ceea ce noi citim şi vedem - baronii din mass media. Acesta este şi motivul pentru care e posibil să nu fi auzit până acum nimic despre Bilderberg". Aşa începe materialul intitulat "Documentele Bilderberg",  publicat de Gibby Zobel în revista britanică Big Issue pe baza unor procese verbale ale reuniunii Bilderberg desfăşurate în 1999 în Portugalia. Ele se numără printre rarele scurgeri de informaţii despre aceste întâlniri desfăşurate în mare secret. Ce au de ascuns? Doar faptul că acolo se stabileşte politica mondială, se discută despre moneda unică, despre globalizare sau despre războaie. Vă prezentăm în continuare traducerea acestui material. Locul în care se stabileşte politica mondială „Şiruri întregi de limuzine negre, fără a avea număr de înmatriculare, ci doar litera B inscripţionată pe parbriz, treceau în viteză, uneori însoţite de escorta poliţiei, alteori nu”. Aşa descrie un martor ocular sosirea invitaţilor la întâlnirea Bilderberg care a avut loc în Portugalia în 1999. "Patrule ale poliţiei şi un elicopter supravegheau cu mare atenţie zona. Cei care se aflau de serviciu la porţi mi-au specificat foarte clar că ei sunt doar vârful iceberg-ului serviciilor de securitate”. Timp de două zile şi jumătate, relaxându-se într-un mediu luxos, înconjuraţi de ofiţeri înarmaţi, marii lideri discută despre războaie trecute şi viitoare, despre un superstat european, despre o monedă mondială unică, despre genetică şi despre distrugerea sistemului de ajutoare sociale. Nejustificate, nestingherite şi nemediatizate, întâlnirile Bildeberg stau de decenii la baza politicii internaţionale.  În 1998,  jurnalistul independent Cambell Thomas a fost arestat doar pentru că se afla în preajma locului întâlnirii care s-a desfăşurat la Turnberry în Scoţia. A fost reţinut timp de opt ore. Altor jurnalişti li s-a spus că până şi meniul Bildeberg este confidenţial, lucru numit "Operaţiunea Kippergate" (joc de cuvinte ce parafrazează numele celebrului Watergate, în limba engleză kipper însemnând peşte afumat, n.n.). Niciodată în cei 47 de ani de întâlniri anterioare, conţinutul acestor discuţii nu a fost făcut public. În 1999 însă au fost dezvăluite procesele verbale ale întâlnirii din Portugalia. Unele sunt banale, altele sunt senzaţionale. Ele ridică însă vălul care îi ascundea până acum pe preşedinţi, pe mari conducători ai unor companii multinaţionale, pe mari bancheri, şefi NATO şi miniştrii ai apărării. Întâlnirile sunt învăluite într-un asemenea mister încât primul ministru Tony Blair, când a fost întrebat în Camera Comunelor cu privire la acest subiect, nu a vrut să îşi dezvăluie prezenţa la întâlnirea Bildeberg care a vut loc in Atena în 1993. Deci, ce anume ascund ei? -    NATO a dat Rusiei undă verde pentru a bombarda Cecenia, -    „Dolarizarea” ar putea fi următorul mare pas după stabilirea monedei unice europene, -    Un politician britanic cu ştate vechi crede că laburiştii reprezintă „consolidarea victoriei partidului de Dreapta" pentru că „este mai uşor pentru cineva care pretinde că e socialist să impună o schimbare”, -    "NATO este o nouă formă de colonialism", afirmă Henri Kissinger la această întâlnire. Mass media şi conspiraţia tăcerii Deşi 14 lideri din mass media şi jurnalişti din opt ţări au participat la respectiva reuniune Bilderberg, nici unul dintre ei nu a dezvăluit nimic cititorilor săi despre această întâlnire. Ar fi fost contra propriilor lor interese, căci ar fi fost imediat excluşi din această reţea a Elitei. Cu o participare doar pe bază de invitaţie explicită, cu operaţiuni sub acoperire şi o asemenea tăcere ce înconjoară reuniunile Bilderberg, nu este de mirare că se vorbeşte atât de mult de existenţa unei conspiraţii. Întâlnirile Bilderberg au început într-un hotel din Olanda pe 29 mai 1954, de unde şi-au luat şi numele. În 1987 "The Economist" publică una din rarele referiri la aceste întâlniri în care arată că acestora "li se acordă o prea mare importanţă", dar admite totodată că "dacă ai urcat în ierarhie până la Bilderberg, ai ajuns la capăt”. La întâlnirea de anul trecut (1998, n.n.), fostul ministru al apărării din Marea Britanie George Robertson, care este şi secretar-general al NATO, a pus la punct o serie de strategii, împreună cu preşedintele actual al Bilderberg şi fostul preşedinte al NATO, lordul Carrington. Editorul-şef al „The Observer”, Will Hutton, a participat la întrunirea Bilderberg din 1997 pe care o numeşte "căminul marilor preoţi ai globalizării. Aici nu se face politică”, spune el. „Sunt doar discuţii. Dar consensul la care se ajunge este fundalul pe care se face politica din întreaga lume". În 1999 la reuniunea Bilderberg au participat printre alţii: noul secretar şi membru al Parlamentului din Irlanda de Nord Peter Mandelson, ecologistul Jonathon Porrit, parlamentarul britanic Kenneth Clarke, fostul secretar de stat al SUA - Henry Kissinger, multimilionarul şi magnatul bancar David Rockefeller, şeful companiei agricole Monsanto - Robert B. Shapiro şi şeful Băncii Mondiale - James D Wolfensohn. Deşi politica şi economia Africii şi a Asiei sunt discutate în cadrul acestor întruniri, ele nu sunt reprezentate de nimeni. În schimb, printre cei opt oficiali ai delegaţiei engleze se numără bancherii Martin Taylor, fostul preşedinte executiv de la Barclay şi Eric Roll şi un reprezentant al familiei Warburg (ca şi familiile Rotschild şi Rockefeller, aceasta reprezintă o adevărată dinastie în industria bancară, n.n.). Ei erau însosiţi de Martin Wolf de la Financial Times şi de doi jurnalişti de la „The Economist”, John Micklethwait şi Adrian Wooldridge, care, aşa cum indică transcrierile, s-au ocupat şi de redactarea proceselor verbale. Toate aceste documente poartă pe ele avertismentul: "Paginile acestea nu sunt pentru a fi citate". Afirmaţiile cuprinse în cele 10 secţiuni ale acestor document nu sunt atribuite explicit anumitor persoane, însă pentru fiecare discuţie sunt specificate numele participanţilor şi cine a fost moderatorul. Este clar delimitat ce spune fiecare, şi din comentariile făcute îţi poţi da seama care este profesia şi din ce ţară vine cel care are cuvântul. În prima săptămâna discuţiile s-au purtat pe tema banilor şi războiului. În cea de-a doua  tema a fost genetica. Aflăm astfel ce au discutat în spatele uşilor închise ecologistul britanic şi preşedintele companiei Monsanto (care produce seminţe pentru culturile agricole şi a fost implicată în numeroase scandaluri legate de organismele modificate genetic,  n.n). Încurajarea corupţiei financiare– o metodă sigură pentru implementarea monedei unice mondiale Magnaţii lumii bancare mondiale, într-o dezbatere numită „Reproiectarea arhitecturii  financiare internaţionale” (terminologie tipic masonică, n.n.), au discutat despre conceptul "dolarizării",  ceea ce probabil îi va face să jubileze pe euro-sceptici. La masa de discuţii s-au aflat Fenneth Clarke – parlamentar britanic, Martin S. Feldstein - preşedintele Biroului naţional pentru cercetări economice, Stanley Fisher – directorul adjunct al Fondului Internaţional Monetar (FMI), Ottmar Issing - membrul al Comisiei Băncii Centrale Europene şi Jean Claude Trichet - guvernatorul Băncii Naţionale a Franţei.  Bilderberg este considerat a fi leagănul monedei unice europene. Directorul adjunct al FMI deschide discuţia cu următoarea remarcă: „Nu are nici o însemnătate faptul că aceasta este prima întâlnire Bilderberg în care moneda euro este un fapt, mai degrabă decât un subiect de discuţie". (n.n. Euro, introdus în 1995, a început să circule din 2002). În timpul discuţiei, unul dintre participanţi şi-a exprimat convingerea că "dacă euro va funcţiona, vor putea să fie create şi alte monede regionale". Alţii au pus problema dolarizării ca un "posibil remediu". "Singura motivaţie posibilă pentru a justifica preluarea de către Washington a controlului politicii monetare a diferitelor state (caz în care nimeni nu ar mai putea lua decizii la nivel local, fie că este vorba despre Buenos Aires sau Londra) este existenţa unor înregistrări financiare viciate, corupte ale guvernelor în cauză." Războiul ca soluţie pentru instaurarea "păcii" sau colonializarea mascată În pofida atitudinii lui Tony Blair cu privire la situaţia din Kosovo, războiul istoric NATO a fost plănuit la Bildeberg. Henry Kissinger, fostul secretar de stat al SUA intervine:  "Kosovo ar putea fi Vietnamul acestei generaţii. NATO este pe punctul de a înlocui fostele imperii otoman şi hasburgic, creând protectorate permanente". Alt participant avertizează că trupele ar putea să rămână acolo pentru 25 de ani. Kissinger îşi dă foarte bine seama că NATO poate fi acuzat de colonialism şi adaugă: „Cum poţi convinge ţări precum Rusia, China şi India că noul mandat al NATO nu este doar o nouă versiune a colonialismului?  întreabă acelaşi Kissinger. Charles D. Boyd, directorul executiv al Grupului de Studiu Naţional al SUA, afirmă: "Kosovo este pământ pustiit, un act umanitar dezastruos, comparabil poate doar cu Cambodgia. „NATO a uzat de forţă ca un substitut al diplomaţiei, mai degrabă decât ca un suport al acesteia. Acest mod de a proceda a redus pericolul pentru NATO, dar a pus în pericol oamenii pe care încerca să îi protejeze”. Un politician britanic al cărui nume este dificil de stabilit se întreba "Alianţa (NATO) va mai fi în picioare la terminarea razboiului?" El avertiza că "masele nu vor fi prea entuziasmate de ideea utilizării atât de multor resurse pentru a rezolva problemele gigantice pe care le are regiunea".  Peter Mandelson a spus grupului că "pentru NATO se deschid acum două căi. Prima duce la o nouă divizare a Europei, iar continentul va reveni la modelul etnocentric. În acest scenariu Naţiunile Unite nu au nici o putere, Rusia şi China sunt excluse, iar NATO este de-abia un susţinător. A doua cale este ceva mai aproape de Europa secolului XIX în care toate marile puteri, nu doar America şi Uniunea Europeană, ci şi Rusia, China şi Japonia cooperează".  Sursa: Gibby Zobel - Bilderberg Secret Minutes Revealed for the first time in 50 years, Big Issue, Londra, noiembrie 1999.

Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret

de Maria Nicola şi Alex Ionescu   Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau eveniment, de orice gen, de oriunde. Summitul G8 şi Forumurile economice mondiale sunt simple evenimente de duzină prin comparaţie cu conferinţele Bilderberg. Nu există nici o altă întâlnire la care să participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.   Publicul larg ar trebui să creadă că grupul Bilderberg NU conduce lumea, dar categoric membrii acestui grup sunt oamenii care conduc lumea. Fără îndoială, lumea este controlată de un număr restrâns de oameni extrem de bogaţi, care au mai multă putere decât orice guvern naţional, şi care nu sunt aleşi pe aceste poziţii. Biderberg pur şi simplu oferă un cadru formal pentru ca toţi aceşti oameni să se întâlnească în fiecare an.   Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!   Grupul Bilderberg a fost înfiinţat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, fost ofiţer SS, şi de David Rockfeller. Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice reţele de influenţă, reunind personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din armată sau serviciile secrete, ca şi câţiva oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Datorită influenţei acestui grup în domeniul economic, se afirmă că el reprezintă de fapt un adevărat guvern mondial ocult.   Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri: 1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior. 2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on  Foreign Relations - CFR). 3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.   Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete. Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme: întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospătari, de la recepţioneri la centraliste. De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.   Datorită existenţei unor astfel de grupări precum Bilderberg şi CRE - Consiliul Relaţiilor Externe, este evident că deciziile cruciale care vizează toate ţările de pe glob nu sunt luate în interiorul instituţiilor democratice abilitate în acest scop, ci sunt adoptate la aceste întâlniri şi apoi implementate în teritoriile vizate. Direcţiile decise de grupul Bilderberg pot viza începutul unui război, iniţierea unei crize economice sau o perioadă de creştere economică, fluctuaţii monetare sau sociale, sau chiar gestionarea demografică a planetei. Aceste direcţii vor influenţa şi condiţiona hotărârile instituţiilor subalterne cum ar fi G8 sau guvernele diferitelor ţări.   Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.   În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media: - Jose Manuel Baroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe. - Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii - Frits Bolkestein, comisar european - Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian - Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului - Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei - Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider - Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro - Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie - Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei - Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos -John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională - Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom - Willy Claes, ministru de stat, Belgia - Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge - George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia - Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene - Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times - Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei -Richard N. Haas, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA - Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada - Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei - Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia - Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda - Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca - Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene - Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei - Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa - David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA - Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda - Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania - Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei - James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA - Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)