|
Insitutul criminal de manipulare a maselor a pus bazele ideologiei fundaţiilor non-profit şi „ştiinţelor comportamentale”
de dr. Byron T. Weeks
traducere din limba engleză de Anca Munteanu
Motto: „Cred că Tavistock a avut întotdeauna legături secrete cu francmasoneria britanică” - Byron T. Weeks
I storia şi adevăratele scopuri ale Institutului Tavistock din Londra şi a numeroaselor sale institute şi organizaţii subiacente au fost deconspirate în 1992 de John Coleman în cartea sa Conspirators' Hierarchy: The Story of The Committee of 300 (Ierarhia conspiratorilor: Istoria Comitetului celor 300). Mulţi dintre cei care au scris apoi despre acest subiect s-au inspirat din cercetările sale. Articolul pe care îl prezentăm este tradus din ziarul NewsHawk. Acesta aduce noi informaţii despre propaganda insidioasă, manipularea opiniei publice şi proiectele de control mental realizate de către Institutul Tavistock. Acest raport, ce demască activităţile sinistre ale puternicului institut britanic, a fost realizat în urma unor cercetări temeinice, minuţios documentate.
Tavistock – un institut criminal de manipulare a maselor
Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii. Institutul Tavistock deţine şi editează lunar jurnalul Human Relations publicat de Plenum Press, care a ajuns azi la cel de-al 48-lea an de existenţă. Recent, a lansat împreună cu Sage Publications încă un jurnal, Evaluation.
Trei elemente combinate fac ca acest institut să fie unul neobişnuit, dacă nu chiar unic. În primul rând, Tavistock are independenţă maximă datorită autofinanţării, nedepinzând de subvenţii de la guvern sau din alte surse. Apoi, orientarea acţiunilor de cercetare pe care le realizează îl plasează între domeniul academic şi domeniul de consultanţă. În al treilea rând, gama de discipline pe care le abordează include domenii extrem de variate: antropologia, economia, comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza, psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.
În 1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele Psihologice legate de Război - British Army Bureau of Psychological Warfare, comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
Biroul central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor. Reţeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown, unde sunt instruiţi angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.
Tehnici de spălare a creierului de origine nazistă
I nstitutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.
Germanul Kurt Lewin, cunoscut şi drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul dintre numeroşii nazişti care au fost „infiltraţi” acolo cu statutul de refugiaţi. Lewin a fost cel care a înfiinţat Clinica Psihologică Harvard, care, printre altele, a iniţiat campania de propagandă şi manipulare a publicului american împotriva germanilor şi de implicare a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1938, Roosevelt a realizat o înţelegere secretă cu Churchill, care a permis ca în timpul războiului SUA să fie subordonată Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE) englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american (Office of Strategic Services - OSS), precursorul CIA-ului de astăzi, sub protecţia Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale britanic, Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra, pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock. Aceasta a făcut ca întregul program al OSS şi apoi al CIA să funcţioneze sub ghidarea Institutului Tavistock.
Institutul Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în masă a civililor, iniţiate de Roosevelt şi Churchill, pentru experimentarea clinică a terorii în masă; au fost realizate rapoarte care înregistrau reacţiile acelor oameni, folosiţi pe post de „porcuşori de Guineea”. Tavistock şi tehnicile fundaţiilor americane au un singur ţel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului şi să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la dezmembrarea unităţii familiei sau la implementarea din familie a unor principii religioase rigide sau legate de o aşa-zisă onoare, ori de un comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de ştiinţă ai Institutului Tavistock ca armă de control a mulţimilor.
Metodele psihoterapiei freudiene induc tulburări mentale permanente în fiinţa care se supune unui astfel de tratament, prin destabilizarea caracterului acesteia. Victima acestor metode de degradare psihică este apoi sfătuită să „stabilească modalităţi noi de interacţiune personală”, care în realitate o debusolează, datorită lipsei relaţiilor personale stabile şi profunde în viaţa ei. Institutul Tavistock a dezvoltat o asemenea putere de influenţă în Statele Unite, încât nimeni nu poate ajunge să se afirme într-un domeniu, dacă nu a fost supus mai întâi îndoctrinării cu ştiinţa comportamentală promovată de Institutul Tavistock sau de filialele acestuia.
Henry Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german şi elev al lui Sir John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la Preşedinţia Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de Ronald Lippert, membru al OSS şi director al programului de instruire a copiilor la Comisia de Relaţii Comunitare. Acest program avea scopul de a distruge sentimentul identităţii personale, precum şi cel al moştenirii rasiale a individului.
Provocarea de căderi psihice în masă prin intermediul drogurilor
P rin intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează, printre altele, Asociaţia Naţională a Educaţiei. Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Laboratorului Naţional de Instruire are rolul de a programa, prin spălarea creierului, personalităţile marcante din domeniul afacerilor şi din guvern.
Puterea Institutului Tavistock este atât de mare încât, la comanda acestuia, întregul program de cercetare spaţială al SUA a fost anulat timp de nouă ani, pentru a permite sovieticilor să îi ajungă din urmă. Stoparea cercetărilor în domeniul spaţial a fost cerută într-un document semnat de dr. Anatol Rapport, fiind prompt aprobată de către guvern. O altă operaţiune proeminentă a institutului Tavistock este Şcoala de Finanţe Wharton a Universităţii Pennsylvania.
Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA, care nu aveau cunoştinţă despre acest program, li s-a administrat fără ca ei să ştie, LSD, iar reacţia pe care ei au avut-o în urma administrării acestui drog – care a fost studiată exact ca în cazul cobailor de laborator – a însemnat, pentru unii dintre ei, moartea. Guvernul SUA a trebuit să plătească daune de milioane de dolari familiilor victimelor, dar vinovaţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia” studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.
O parte a finanţării proiectului MKULTRA a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron, preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA, pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri electrice.
Una dintre victime, soţia unui parlamentar canadian, a dat în judecată companiile americane care au distribuit acest drog pentru CIA. Toată baza de date a CIA ce cuprindea programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice pentru populaţie.
Aceasta este moştenirea pe care au lăsat-o americanilor familia Warburg şi CIA-ul. Principalul lor agent de operare, Institutul pentru Studii Tactice, a fost fondat de James Paul Warburg; cofondatorul său a fost Marcus Raskin, protejatul lui McGeorge Bundy, preşedintele Fundaţiei Ford. Bundy l-a numit pe Raskin în postul de reprezentant personal al preşedintelui Kennedy în Consiliul Naţional de Securitate, iar în 1963 ei au fondat Students for Democratic Society, organizaţie prin care CIA a controlat răspândirea drogurilor. Ziaristul R. Emmett Tyrell Jr. scria, pe 20 august 1984: „consecinţele mizerabile ale mişcării radicale a anilor '60, Mişcarea Studenţilor pentru o Societate Democratică (Students for a Democratic Society, SDS) au fost creşterea ratei nelegiuirilor, a dependenţei de droguri, a bolilor venerice şi a bolilor mintale”.
O reţea internaţională de peste 3000 de organizaţii satelit
I nstitutul Tavistock administrează anual diferite reţele de fundaţii în SUA, în valoare de 6 miliarde de dolari, toate fondate din banii contribuabililor. Zece instituţii principale se află sub controlul direct al acestui institut care are 400 de filiale şi 3000 de grupuri de studii şi „think tank-uri”. Acestea au creat diverse programe pentru creşterea controlului exercitat asupra poporului american de către reprezentanţii Noii Ordini Mondiale. Institutul de Cercetări Stanford, învecinat cu Instituţia Hoover, operează anual cu 3300 de angajaţi şi 150 de milioane de dolari. Acesta conduce programele de supraveghere pentru Bechtel, Kaiser şi alte 400 de companii multinaţionale, precum şi vastele operaţiuni de spionaj ale CIA. Este cea mai mare instituţie de pe Coasta de Vest care promovează controlul minţii şi ştiinţele comportamentale.
Una din agenţiile cheie în transmiterea instrucţiunilor secrete primite de la Tavistock este Fundaţia Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundaţiei Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat şi director al Fundaţiei Rockefeller şi Winston Lord, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg şi Skull & Bones. Soţia lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei membru al Consiliului de Relaţii Externe şi al Bilderberg, este preşedinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător de manipularea drepturilor creştinilor prin ridicarea problemei persecuţiei religioase.
Distrugerea fermierilor independenţi, o metodă stalinistă aplicată în capitalism
Una dintre principalele, dar mai puţin cunoscutele, operaţiuni realizate de Fundaţia Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului rural-agricol. Directorul acestei fundaţii, Kenneth Wernimont, a implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic şi America Latină. Fermierii independenţi sunt o mare ameninţare la adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înşişi şi astfel producţia lor poate fi transformată în capital, ceea ce le conferă independenţă financiară.
În Rusia sovietică, bolşevicii credeau că au obţinut controlul total asupra poporului, însă planurile lor au fost puse în pericol de independenţa încăpăţânată a unor mici fermieri, numiţi apoi chiaburi. Stalin a ordonat OGPU (Serviciile secrete şi poliţia politică a URSS, premergătoare KGB-ului) să confişte toate alimentele şi animalele chiaburilor şi să îi lase să moară de foame. The Chicago American scria, pe 25 februarie 1935, pe prima pagină: „Şase milioane de morţi ai foametei sovietice. Recolta ţăranilor porţionată. Oamenii şi animalele mor de foame.” Pentru a distrage atenţia de la această atrocitate, s-a spus mai târziu că germanii, şi nu sovieticii au omorât 6 milioane de persoane în acest fel.
Partidul Comunist, care se intitula partid al ţăranilor şi muncitorilor, a exterminat ţăranii şi a înrobit muncitorii. Multe regimuri totalitare au considerat că micul fermier reprezintă o piedică serioasă în calea monopolizării agriculturii. Regimul francez al terorii a fost condus nu împotriva aristocraţilor, pe care mulţi chiar îi agreau, ci împotriva micilor fermieri care refuzau să îşi predea recoltele tribunalelor revoluţionare, în schimbul unei bucăţi de pământ. În prezent, în Statele Unite, fundaţiile menţionate sunt angajate în acelaşi tip de exterminare a fermierilor americani, pentru a-i forţa pe aceştia să devină mână de lucru pentru marile trusturi agricole. Instituţiile Brookings şi alte asemenea fundaţii au creat programul monetar implementat de Sistemul de Rezervă Federală (Federal Reserve System), pentru a distruge fermierii americani – o reluare a tragediei din Rusia – cu precizarea că fermierul american va fi lăsat în viaţă, dacă va fi de acord să devină sclavul muncitor al trusturilor agricole gigant.
Sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale fundaţiilor „caritabile”
D acă cetăţeanul de rând ar deveni conştient de adevăratul rol al fundaţiilor, ar putea înţelege de ce dobânzile şi impozitele pe care le plăteşte sunt atât de mari, de ce fiecare agent al guvernului federal este împotriva sa; FBI, IRS, CIA şi BATF trebuie să se războiască cu cetăţenii pentru a aplica programele fundaţiilor.
Fundaţiile îşi încalcă în mod flagrant propriul statut, prin care se angajau iniţial să realizeze acţiuni de „caritate”, pentru că ele nu fac nicio donaţie care nu serveşte vreunui scop politic. Angajarea de spioni pe post de „lucrători caritabili”, cum s-a procedat în cazul misiunii Crucii Roşii în Rusia, în 1917, expune sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale Noii Ordini Mondiale, pe care aceasta le duce la bun sfârşit prin intermediul fundaţiilor.
Statul şi cetăţeanul de rând sunt fraudaţi prin neplata impozitelor de către fundaţii, acestea fiind scutite pe motiv că fac acte de caritate. Ceea ce fac ele este sindicalism criminal, ofensivă conspiraţionistă împotriva Statelor Unite şi împotriva Constituţiei. Unul dintre principalii fondatori ai acestor fundaţii criminale este Daniel Coit Gilman, care a creat Fondul Peabody şi Fondul John Slater şi a devenit membru al comitetului de conducere al General Education (azi Fundaţia Rockefeller). Gilman a fondat împreună cu Andrew Dickson White şi Frederic A. Delano, Trustul Russell în 1856, devenit mai târziu parte a Institutului Carnegie. Delano, a fost de asemenea, unul dintre fondatorii principali ai Instituţiei Brookings şi a Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională (Carnegie Endowment for International Peace). Daniel Coit Gilman a fondat apoi Fundaţia Russell Sage, împreună cu Cleveland H. Dodge de la National City Bank. Fondatorii acestor fundaţii au legături directe cu Rezerva Federală Americană, cu Consiliul Industriilor de Război al Primului Război Mondial, cu Biroul de Servicii Strategice (OSS) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cu CIA. Au de asemenea legături directe cu Corporaţiile Internaţionale Americane care au fost formate pentru a instiga la realizarea revoluţiei bolşevice din Rusia.
Delano, unchiul lui Franklin Delano Roosevelt, a făcut parte din primul consiliu al guvernatorilor Rezervei Federale a SUA în anul 1914. Cumnatul acestuia a fondat influenta firmă de avocatură din Washington, Covington&Burling. Familia Delano şi alte familii din conducerea Noii Ordini Mondiale sunt descendenţii direcţi ai lui William de Orange (prinţ olandez care a trăit în secolul XVI).
Institutul Tavistock în Statele Unite
Planning Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. "TEMPO", Operations Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”
B rookings Institution se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în continuare ce să facă.
Institutul Hudson are sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc, votează şi se comportă în general. Institutul Hudson s-a specializat în domeniul cercetării politicii de apărare şi a relaţiilor cu URSS. Mare parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor 300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea naţională, politica militară şi controlul armamentului.
National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi ai cărui studenţi au fondat NTL.
Într-un astfel de grup lewinist de spălare a creierelor (lewinite brainwashing group), anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.
Această metodă este aceeaşi, cu unele mici modificări, cu cea folosită în aşa-zisele „grupuri sensibile” sau „grupuri T”, de genul celor popularizate înainte de 1960 de Institutul Esalen, iniţiate cu ajutorul celor de la NTL.
Începând cu anul 1950, NTL a trecut majoritatea liderilor corporaţiilor naţionale prin astfel de programe de spălare a creierului, în timp ce derula programe similare pentru Departamentul de Stat, Marină, Departamentul Educaţiei şi alte secţiuni din birocraţia federală. Nu există o estimare clară a numărului de americani care au trecut prin acest proces de ştergere a identităţii proprii şi implementare a unei noi identităţi în cadrul NTL, ori în alte instituţii-satelit ale acestuia. Dată fiind amploarea acestor acţiuni, este posibil să fie vorba de milioane de oameni.
Unul din grupurile care au trecut prin „moara” NTL în 1950 a fost conducerea Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie (NEA), cea mai mare organizaţie a profesorilor din Statele Unite. În acest mod, perspectiva iniţială a NEA a fost „ajustată” de Institutul Tavistock, prin NTL. În anul 1964, Institutul NTL a devenit parte din NEA, iniţiind „sesiuni de grup” pentru toate filialele sale. Cu finanţare de la Departamentul Educaţiei, Institutul NTL a proiectat programe de instruire a profesorilor de stat pentru şcoala primară şi secundară şi s-a implicat, de asemenea, în dezvoltarea reformelor educaţionale.
C unoscut de asemenea ca Institutul Internaţional pentru Aplicarea Ştiinţelor Comportamentale, acest institut este un centru de spălare a creierului prin crearea stresului artificial. În cadrul unor astfel de şedinţe de instruire, participanţii se „trezesc” la un moment dat că trebuie să se apere vehement împotriva unor acuzaţii grave care li se aduc de către conducătorii acestor şedinţe, fiind supuşi astfel unor factori de stres amplificat.
Universitatea Pennsylvania, Şcoala Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate. Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.
|
