Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic

Institutul pentru Cercetări Sociale (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford, Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană a  schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.

Institutul pentru Viitor (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock, deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica planurile.

Acest institut a recomandat de-a lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului, liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii, legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe deplin realizate. 

Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies - IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.

IPS are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi manipulează modul de funcţionare al acestuia. 

IPS a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporaţiilor, prin diminuarea credibilităţii unor organizaţii concurente, prin penetrarea organizaţiilor religioase şi semănarea discordiei prin intermediul unor politicieni radicali şi rasiali, prin folosirea mass-media-ei pentru a promova ideile IPS, acesta îşi joacă rolul pentru care a fost creat, chiar sub nasul publicului prostit. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al Bisericilor.
 
Institutul de Cercetări Stanford (Stanford Research Institute)
Jesse Hobson, primul preşedinte al Institutul de Cercetări Stanford, a spus clar, într-un discurs ţinut în 1952, care este linia pe care o urmează institutul. Stanford poate fi descris ca una dintre „bijuteriile” Coroanei Tavistock, care conduce Statele Unite. Fondat în 1946, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condus de Charles A. Anderson, care a acordat o mare importanţă cercetărilor ce ţineau de controlul minţii şi de „ştiinţele viitorului”. Sub umbrela Institutului Stanford a fost inclusă Fundaţia Charles F. Kettering, care a dezvoltat Imaginile schimbătoare ale omului (Changing Images of Man), pe care se bazează mişcarea New Age.

Unele contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii: Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense Office of Aerospace Research).

Printre corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost realizarea armelor chimice şi bacteorologice.

Institutul de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA, Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA, Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation, Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.

Pentagonul foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel. Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot de Institutul Stanford.

În timp ce, de ochii lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.

Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology - MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management)
Acest institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA. Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această viziune este departe de adevăr.

Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:

- American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management);

- Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
- GTE - General Telephone and Electronics;
- Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
- NASA;
- National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe);
- National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor);
- Sylvania;
- TRW;
- U.S. Army (Armata SUA);
- U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
- U.S. Navy (Marina SUA);
- U.S. Treasury (Trezoneria SUA);
- Compania Volkswagen.
 
Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation)
Fără îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs) este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum sunt Peyote şi LSD),  în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.

Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială), B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.

Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents), conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S. Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de schimb”.  El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în grupuri „de cauciuc”,  obediente puterii.

Câţiva dintre clienţii RAND:

- American Telephone and Telegraph Company - AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon);

- Chase Manhattan Bank;
- International Business Machines – IBM ;
- National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă);
- Republican Party (Partidul Republican);
- TRW - Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
- U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA);
- U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA);
- U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).

Există literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.

La un moment dat, RAND a fost acuzată că ar fi fost însărcinată de către URSS să elaboreze planurile de capitulare a guvernului Statelor Unite. Această acuzaţie a ajuns până în Senatul SUA şi a fost pusă în discuţie de senatorul Symington, care a devenit apoi, la comandă politică, ţinta bătăilor de joc a presei, în vederea discreditării acestuia.

Toate aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii  Noii Ordini Mondiale.

40 de argumente care arată că autorităţile SUA ştiau despre atacurile teroriste din 11 septembrie, dar nu au făcut nimic să le oprească

de  Renata Oprea  Acest articol are la bază informaţii din două articole deosebit de semnificative: „11 septembrie 2001: Nicio surpriză” – „September 11, 2001: No Surprise” de Russ Kick, articol apărut  în ediţia din 2002 a catalogului principal  Loompanics şi „Fost spion german spune: SUA a greşit în legătură cu 11 septembrie” – „Former Top German Spy Says: US Wrong About September 11” de Christopher Bollyn, articol apărut în ediţia din 28 ianuarie 2002 a „American Free Press. Russ Kick spune în primul paragraf al articolului său: „SUA dispune de Agenţia Centrală de Contrainformaţii (CIA), Biroul Federal de Investigaţii (FBI), Agenţia de Securitate Naţională (NSA – National Security Agency), Serviciile Secrete, Defense Intelligence Agency (DIA), National Reconnaissance Office (NRO) şi găzduieşte şi alte agenţii de contraspionaj şi securitate. Aceste agenţii folosesc sistemul Echelon, care monitorizează majoritatea comunicaţiilor electronice din lume; sistemul Carnivore, care interceptează email-urile; sistemul Tempest, cu o tehnologie care poate citi ce afişează monitorul unui computer situat în altă clădire; sateliţii Keyhole care au o rezoluţie de 10 cm şi alte tehnologii de spionaj, multe dintre ele fiindu-ne probabil necunoscute. În anul 2001 SUA a cheltuit treizeci de miliarde de dolari pe culegerea de informaţii şi alte douăsprezece miliarde pe antiterorism. Cu toate aceste resurse plus altele, noi ar trebui să credem că guvernul nu a avut nici cea mai vagă bănuială că teroriştii plănuiau să atace Statele Unite, cu atât mai puţin că intenţionau să deturneze avioane pe care să le îndrepte spre ţinte majore. După ce veţi citi următoarea listă de exemple, vă veţi convinge că autorităţile nu numai că ŞTIAU despre atacurile din 11 septembrie, dar de asemenea le-au permis să se producă.   1. În cel de-al doilea raport anual din 15 septembrie 2000, înaintat Ministerului Apărării al SUA de către un grup consultativ privind evaluarea capacităţilor locale de apărare în cazul terorismului cu arme de distrugere în masă se spunea: „Suntem forţaţi să luăm măsuri. Un atac terorist la un anumit nivel în interiorul graniţelor noastre este inevitabil”. 2. Există rapoarte similare, unul emis în 10 septembrie 2001 de Serviciul de Cercetări al Congresului şi două emise în 15 septembrie 1999 şi 15 martie 2001 de Comisia Naţională de Securitate sponsorizată de Departamentul de Apărare. 3. După atacuri, directorul CIA George Tenet, a părut surprins, deşi pe 2 februarie 2000 el a ţinut un discurs în care prevenea asupra faptului că: „Osama bin Laden este încă principalul terorist din cauza iminenţei şi gravităţii ameninţării pe care el o reprezintă”. 4. Andreas Von Bulow, fostul preşedinte al Comisiei Parlamentare care monitorizează Serviciile Secrete Germane a declarat: „Planificarea atacurilor a fost din punct de vedere tehnic şi organizatoric o realizare de excepţie – să deturnezi patru avioane imense în doar câteva minute şi în mai puţin de o oră să le prăbuşeşti în ţintele dinainte stabilite cu ajutorul unor manevre de zbor complicate... este de neimaginat fără ani de susţinere din partea serviciilor de spionaj ale statului”. 5. La mai puţin de două ore după atac, ziarul londonez „Al-Quds-al-Arabi” raporta: „Osama bin Laden a avertizat cu trei săptămâni în urmă că va atenta la interesele americane într-un atac fără precedent”. O întrebare logică ar fi cum se explică faptul că ziariştii de la ziarul londonez ştiau despre aceste atacuri, iar serviciile secrete americane nu ştiau? 6. După ce cele patru avioane au fost deturnate, avioanele de luptă militare americane au fost ţinute la sol pentru mai mult de o oră – deci pentru mai mult de şaizeci de minute. Cum este posibil aceasta când aceste minute erau atât de cruciale? 7. Departamentul de Stat a emis o avertizare pentru protecţia cetăţenilor pe 7 septembrie 2001, (cu patru zile înainte de atacuri), specificând: „Americanii ar putea fi ţinta unei ameninţări teroriste din partea grupurilor extremiste cu legături cu Organizaţia Al Qaeda condusă de Osama bin Laden.” 8. „The Airjet Airline World News” a raportat pe 23 iunie 2001: „US Airlines ar putea fi supuse unui risc terorist în următoarele trei zile”. Ei erau cu două luni şi jumătate mai în urmă, dar ştiau că ceva era în neregulă. 9. Maiorul Willie Brown din San Francisco trebuia să zboare de acasă din San Francisco spre New York în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001. Cu trei nopţi înainte, la ora 10 PM (pe coasta vestică) ceea ce însemna ora unu AM pe coasta estică, el a primit un apel telefonic de la „oameni săi de securitate de la aeroport”. Maiorul Brown şi-a anulat ulterior zborul. Şi ghiciţi? El a supravieţuit. Peste trei mii de alţi oameni fără „informatori din interior” nu au fost aşa de norocoşi. 10. În săptămâna de dinainte de atacuri, pachetul de acţiuni pentru United American Airlines, plus un tip de acţiuni al companiei de asigurări asociate a crescut de la 1,200% la valoarea record de mai mult de 15 miliarde de dolari!!! 11. În ediţia din 27 septembrie 2001 a ziarului „The London Times” se scria: „Autorul Salman Rushdie crede că autorităţile SUA au ştiut de iminentul atac terorist când l-au împiedicat să călătorească cu curse de zbor interne în Canada şi Statele Unite, cu doar o săptămână înainte de atacuri. FAA i-a spus publicistului autorului că Serviciile Secrete Americane le-au dat un avertisment că «ceva se petrece», dar au evitat să dea ulterior alte detalii.” 12. FBI ştia despre anumiţi terorişti care luau lecţii de pilotaj în SUA. În două ocazii ei au întrebat vicepreşedintele Şcolii de Pilotaj Aiman despre aceşti terorişti de la şcoala sa – o dată în 1999 şi a doua oară în august 2001!!!! Ei au aflat că un anume terorist, Zacarias Moussaoui, a vrut să înveţe doar cum să menţină avionul în aer în timpul zborului şi nu s-a sinchisit deloc să înveţe să decoleze sau să aterizeze. 13. Presupusul conducător al teroriştilor, Mohammed Atta, şi-a declarat paşaportul furat cu mai multe luni înainte de atacuri. În mod miraculos, dintr-o dată paşaportul apare în vârful dărâmăturilor arzânde ale Turnurilor Gemene... şi ghiciţi?! Aflat într-o condiţie foarte bună! 14. Şapte din cei nouăsprezece terorişti care au deturnat avioanele şi care au fost identificaţi de FBI, sunt actualmente în viaţă – deoarece au fost greşit identificaţi. 15. Se presupune că Serviciile Secrete Americane nu ştiau nimic despre aceste atacuri, dar la mai puţin de două zile după ce acestea s-au produs, ei au furnizat lista completă a teroriştilor piloţi sinucigaşi. 16. Cu zece zile înainte de atacuri, Serviciile Secrete Franceze au avertizat FBI despre legăturile pilotului islamist cu potenţiale atacuri teroriste. 17. În iunie 2001, trei cetăţeni din Orientul Mijlociu au fost arestaţi de ofiţerii Gărzii Federale de Protecţie în New York după ce au fost surprinşi fotografiind clădiri federale. Ei au făcut fotografii camerelor de luat vederi, punctelor de control de securitate şi posturilor de poliţie. Surprinzător, aceşti oameni au fost lăsaţi să plece, deşi ziarul „New York Post” titra pe 16 septembrie 2001 că: „anxioase, autorităţile şi-au exprimat îngrijorarea că anumite planuri pentru atacuri teroriste sunt în curs de elaborare.” 18. Câteva suspiciuni: Avem aici un plan deosebit de complex de deturnare a avioanelor şi de prăbuşire a lor în obiective simbolice americane. Este evident că asta a luat ani de pregătiri şi planificări. Şi ce fac teroriştii? Ei îşi fac tranzacţiile cu propriile cărţi de credit, care sunt pe numele lor! Şi de asemenea ei dau instructorului lor de zbor numele lor reale şi îşi „uită” într-un mod convenabil manualele de zbor scrise în aramaică, în propriile lor maşini închiriate. Având în vedere aceste aspecte, Andreas Von Bulow (menţionat anterior la alineatul 4) a spus că: „95% din munca serviciilor de spionaj din lume este înşelătorie şi dezinformare.” Serviciile Secrete Americane au spus că nu aveau nicio idee că acest grup de terorişti era pe cale să dea lovitura, dar urmele pe care le-au lăsat teroriştii (vedeţi lista de exemple de mai sus), au fost similare cu urmele lăsate de o „turmă de elefanţi neîndemânatici”. De-a dreptul convenabil, nu-i aşa? 19. Mohammed Atta, creierul din spatele acestei operaţiuni, a fost supravegheat de CIA din ianuarie până în mai 2000, în timp ce locuia în Frankfurt, Germania. Apoi CIA a întrerupt supravegherea spunând că nu aveau nici un indiciu că el era implicat în terorism, nici măcar după ce acesta a început lecţiile de pilotaj! 20. CIA a pretins că ei au interceptat un apel telefonic jubilant de la Osama bin Laden DUPĂ atacuri, deşi ei au spus de asemenea că nu l-au putut monitoriza ÎNAINTE. De ce nu? S-a produs oare un miracol şi ei au început dintr-o dată să fie capabili să-l intercepteze? 21. În ediţia din 10 septembrie 2001 a ziarului „The Washington Times” se raporta că un oficial cu o mare vechime în Administraţie le-a spus că Serviciile Secrete ale Statelor Unite au interceptat un apel telefonic de la un adept al lui Osama bin Laden către Al Qaeda în care se discuta despre un iminent „mare atac”. Mai devreme în acelaşi an, ei au ascultat o convorbire telefonică referitoare la „Hiroshima”.   22. Serviciile Secrete Germane îi monitorizau de asemenea pe terorişti. CNN raporta în data de 2 octombrie 2001: „Serviciile Secrete Germane au interceptat un apel telefonic în data de 11 septembrie 2001, după atacurile teroriste din Statele Unite, în care adepţii lui Osama bin Laden se autofelicitau pentru reuşita asalturilor ucigaşe”. Deci şi Serviciile Secrete Germane au fost dintr-o dată, în mod miraculos, capabile să capteze apelul exact de pe acea frecvenţă? 23. Guvernul Britanic menţiona: „În două interviuri transmise în 1997şi în 1998 de televiziunea americană, Osama bin Laden s-a referit la teroriştii care au declanşat atacurile anterioare de la WTC, din 1993, ca la nişte modele de acţiune demne de urmat.” 24. Raportul Guvernului Britanic din data de 4 octombrie 2001, intitulat: „Responsabilitatea pentru atrocităţile teroriste din Statele Unite” spunea: „În august şi la începutul lui septembrie, asociaţii apropiaţi ai lui bin Laden erau avertizaţi să se întoarcă în Afganistan din alte părţi ale lumii, unde se aflau, până la data de 10 septembrie”. 25. În ediţia din 12 septembrie 2001 a „Counterpunch Magazine”, Alexander Cockburn şi Jeffrey St. Clair  relatează că securitatea de la WTC a fost întărită considerabil cu trei săptămâni înainte de 11 septembrie. Pentru prima şi prima dată au fost aduşi şi câini detectivi care adulmecă drogurile şi toate camioanele care au intrat în incinta WTC au fost minuţios controlate. 26. BBC a relatat pe 18 septembrie 2001: „Lui Niaz Naikia, fostului Secretar de Stat al Afacerilor Externe pakistanez i s-a spus pe la mijlocul lui iulie 2001, de către un important  oficial american, că o acţiune militară împotriva Afganistanului va începe pe la mijlocul lui octombrie.” 27. Jeb Bush, guvernatorul Floridei (fratele lui George W. Bush) a convocat pe 7 septembrie 2001 Garda Naţională de Stat – cu patru zile înainte de atacuri – pentru niciun motiv special cu excepţia „potenţialelor pagube masive aduse vieţii şi proprietăţii care ar putea rezulta dintr-un act terorist în portul Florida, şi necesitatea protejării vieţii şi proprietăţii de asemenea acte de terorism.” Hmmm, credeţi că el ştia ceva ce noi nu ştiam? 28. FBI a pornit pe calea interogării masive a oamenilor din oraşul New York care ştiau dinainte despre atacurile teroriste din 11 septembrie, în special a arabilor americani. Jurnalul de ştiri din Westchester, New York, raporta în ediţia din 11 octombrie 2001, că un experimentat poliţist newyorkez a declarat că atât de mulţi oameni din oraş vorbiseră despre catastrofele ce aveau să vină, astfel că „numărul pistelor de urmărire era atât de copleşitor de mare, încât era dificil să spui cine auzise despre atacuri din surse de mâna a doua şi cine auzise de la cineva care participa efectiv la complotul terorist”. 29. Copii din trei zone diferite ale ţării au vorbit în mod specific şi cu o surprinzătoare acurateţe despre atacuri iminente la World Trade Center în New York. Fiecare lucru pe care l-au spus s-a dovedit ulterior a fi corect.   30. Saddam Hussein şi-a instruit armata să fie în stare de maximă alertă cu două săptămâni înainte de atacuri, ceea ce Irakul nu mai făcuse niciodată de la războiul din Golf încoace. Hussein a mers în acelaşi timp şi s-a ascuns în buncărele sale subterane, în aparenţă fără niciun motiv. Gândiţi-vă – de ce ar fi făcut asta? Nu era niciun război în desfăşurare şi nimeni nu ataca Irakul. Vreţi să-mi spuneţi că doar el ştia dinainte despre atacurile de la World Trade Center şi absolut nimeni din Serviciile Secrete Americane nu ştia nimic? 31. Media rusească făcea gălăgie cu rapoarte despre atacurile ce vor avea loc în Statele Unite şi din acest motiv îndemna cetăţenii să schimbe dolarii în moneda autohtonă rusească. Dr. Alexander Nemets scria despre acest fenomen in ediţia din 17 septembrie 2001 a ziarului „NewsMax”, într-un articol intitulat: „Expert: Ruşii ştiau dinainte, cetăţenii încurajaţi să-şi schimbe dolarii”. 32. Dr. Tatyana Koryagina, care era angajata Ministerului Rus de Dezvoltare Economică, spunea în ziarul „Pravda” din 12 iulie 2001: „Statele Unite au fost alese ca obiect al atacului financiar deoarece centrul financiar al planetei este localizat acolo. Efectul va fi maxim. Undele de şoc ale crizei economice se vor împrăştia instantaneu pe toată planeta, şi ne vor aminti de balastul unei imense bombe nucleare”. 33. David Shippers, avocatul ce conducea audierile pentru procesul de trădare împotriva preşedintelui Clinton, a încercat în mod repetat să-i avertizeze pe John Ashcroft, pe membrii congresului, pe purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Dennis Hastert, şi pe cei din Comitetul pentru Spionaj al Senatului că extremiştii islamici plănuiesc să atace Statele Unite. Nimeni nu l-a ascultat. De ce? 34. Pe 14 septembrie 2001, la trei zile după atacuri, ziarul german „Neue Presse” relata despre un bărbat iranian care fusese reţinut în Hanovra, Germania. El susţinea că  spusese Serviciilor Secrete Americane despre un iminent act terorist, care va avea loc în săptămâna ce începea cu 10 septembrie. Atunci, doar cu o oră înainte de atac, el a încercat să trimită un fax cuprinzând aceste ştiri preşedintelui Bush, dar i-a fost interzisă această posibilitate. 35. Ziarul londonez „Daily Telegraph” raporta că doi experţi cu vechime în Mossad (versiunea din Israel a CIA), au fost expediaţi la Washington DC, în august 2001 pentru a informa CIA şi FBI de „existenţa unei celule de aproximativ două sute de terorişti care pregăteau o operaţiune de mare anvergură”. 36. În conformitate cu ediţia din 16 septembrie 2001 a ziarului Washington Times, Serviciile Secrete Ruseşti au prevenit autorităţile americane în numeroase ocazii că un atac era în faza de pregătire. Nikolai Patrushev (conducătorul FSB, versiunea actuală a KGB) a declarat pentru ziarul „Times”: „Noi i-am avertizat foarte clar”, dar cei din poziţiile cu putere de decizie „nu au acordat atenţia necesară”. 37. O menţiune directă din partea lui Russ Kick: „În conformitate cu respectatul ziar german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, membrii Serviciilor Secrete Germane au confirmat că Serviciile Secrete ale SUA, Marii Britanii şi Israelului au descoperit într-adevăr un complot al teroriştilor islamici prin care urmăreau să deturneze aeronave şi să le prăbuşească în clădiri importante ale Statelor Unite.” Autorul continua: „Folosind sistemul de spionaj global Echelon, aceste ţări ştiau cu şase luni înainte despre atacurile din 11 septembrie.” 38. Titlul principal din ediţia din 13 septembrie 2001 a ziarului Washington Times: „Echelon a prevenit autorităţile în legătură cu atacurile”. 39. O menţiune directă din partea lui Russ Kick despre Proiectul Bojinka: „Autorităţile din Filipine demască Proiectul Bojinka, complotul radicaliştilor islamişti de a izbi avioane deturnate în clădiri emblematice americane şi de a face să explodeze unsprezece avioane americane în numai două zile. Ei au transmis această informaţie FBI-ului.” Ziarul „Washington Post” adăuga în ediţia din 23 septembrie 2001, într-un articol intitulat „Reţeaua fără limite a terorii”: „Privind atacurile din New York şi Washington dezvăluite de televiziune mai devreme în această lună, un anchetator filipinez a bolborosit sufocat de emoţie: «E Bojinka. Noi le-am spus americanilor totul despre Bojinka. Am fost ignoraţi cu desăvârşire»”. 40. CIA ştia! David Wellna de la Radioului Public Naţional, prezentatorul emisiunii matinale „Morning Edition Show” relatând chiar în ziua atacurilor, despre evacuarea clădirii Capitol menţiona: „Am vorbit cu parlamentarul Ike Skelton – un democrat din Missouri şi membru al Comitetului pentru Servicii Armate – care a spus că doar de puţin timp directorul CIA i-a avertizat că ar putea avea loc un atac de această natură – un atac iminent – pe teritoriul Statelor Unite. Deci ceea ce s-a petrecut nu este pe de-a întregul neaşteptat.” Atacurile de la World Trade Center sunt direct legate de războiului din Afganistan din patru motive fundamentale: -    Rezervele imense de petrol de pe teritoriul rusesc de la Marea Caspică -    Traficul ilegal de droguri -    Gravele atacuri la adresa drepturilor fundamentale ale oamenilor motivate prin necesitatea „securităţii” -    Profituri consistente pentru aceia care beneficiază de pe urma războiului. Am putea adăuga la această scurtă explicaţie şi o menţiune a lui Christopher Bollyn pe marginea articolelor mai sus menţionate: „Imaginea unui nou inamic vine de la Zbigniew Brzezinski (n.n. – membru al grupului Bilderberg, primul preşedinte al Comisiei Trilaterale, membru al grupării oculte a Illuminati-lor) şi Samuel Huntington (n.n. – membru al Consiliul Relaţiilor Externe), doi manufacturieri ai politicii serviciilor secrete americane şi relaţiilor externe. Încă din anii ’90, Huntington credea că oamenii din Europa şi din Statele Unite aveau nevoie de cineva pe care să-l poată urî – aceasta, în viziunea lui, ar fi întărit identificarea lor cu propria societate. Şi Brzezinski, câinele nebun, în calitate de consilier al preşedintelui Jimmy Carter, a militat pentru drepturile exclusive ale Statelor Unite de a deţine toate materiile prime ale lumii, în special petrolul şi gazul.” „În analiza sa asupra proceselor politice, von Bulow arăta că o hartă globală a războaielor civile şi a conflictelor armate de orice fel coincide cu locaţia mineralelor strategice. La fel este şi cazul celei de-a treia hărţi: punctele nodale ale traficului de droguri. Rezervele uriaşe de materii prime ale fostei Uniuni Sovietice, la fel ca şi impresionanta reţea de conducte pentru gaz şi petrol, sunt acum la dispoziţia Statelor Unite şi Marii Britanii.”