Auszug aus

Despre concesiile făcute răului pentru a pune la încercare pe Satana şi pe cei credincioşi!

Cei care vor renega Numele Meu pentru a nu-şi pierde bunurile pământeşti ar face mai bine să se elibereze de ataşamentel lor faţă de această lume decât să-Mi renege Numele şi să-şi apere bunurile, că-ci aceasta le va aduce moartea veşnică. Căci, într-o bună zi, fiecare om va trebui să părăsească totul!

Cât de greu îi va fi celui bogat să părăsească ceea ce are şi cât de uşor îi va va fi să părăsească această lume celui care nu se va lăsa ispitit de aceste otrăvuri, ci dimpotrivă, va suferi chiar persecuţii în Numele Meu! Cine dispreţuieşte lumea nu va suferi atunci când, având viziunea Împărăţiei Cerurilor, va părăsi această lume penistenţială şi infectă a tenebrelor!

Priviţi cum aurul trecut prin foc ajunge la ultimele carate. La fel stau lucrurile şi în cazul vostru, dacă doriţi să fiţi cu adevărat discipolii şi urmaşii Mei! Căci Împărăţia Mea, pentru care muncim cu toţii, nu aparţine lumii acesteia; ea este viaţa veşnică şi nepieritoare de după această viaţă scurtă de încercări pământeşti şi materiale.
De aceea, Eu nu am venit să vă aduc pacea în această lume, ci sabia. Voi trebuie să dobândiţi libertatea vieţii veşnice p rin luptă cu lumea şi cu tot ce vă oferă ea.

Căci Împărăţia Mea trebuie luată cu năvală, iar cei nu o iau cu năvală nu o vor dobândi!

Sigur, este uşor într-un loc liniştit şi plin de plăcerile unei vieţi pământeşti să fii discipolul Meu, să le înveţi virtutea pe oi şi să le binecuvântezi cu apă sfinţită! Într-adevăr, nu terbuie să faci vreun efort prea mare pentru aceasta. Dar altfel stau lucrurile atunci când trebuie să îmblânzeşti lei, tigri şi pantere, făcând din ele animale domestice! Pentru aceasta îţi trebuie mai multă inteligenţă, curaj, forţă şi perseverenşă decât pentru a îmblânzi oi!

În acest fel trebuie să înţelegeţi cele petrecute la Sihar, pe care este bine să le luaţi aşa cum sunt. Trebuie să duceţi o luptă adevărată şi Eu vă voi ajuta. Dar dacă vă înfuriaţi din cauza orbirii şi a răutăţii şi chemaţi focul cerului asupra acestor nelegiuiţi, nu vi se paote petrece decât rău.

În acest caz Îngerii Mei nu pot să vă fie de nici un folos, căci acest ajutor ar fi împotriva voinţii Mele eterne!

Binele şi răul nu pot fi , în acelaşi timp, stăpâni ai inimii

Nu vă lăsaţi păcăliţi de tentaţiile oarbe şi viclene ale acestei lumi. Fiţi mereu detaşaţi. Apreciaţi lumea la justa ei valoare. Nu schimbaţi aurul sau perlele pe care le-aţiprimit din ceruri pentru nebuniile lumii şi atunci va domni mereu pacea între voi, iar cerul se va deschide în faţa voastră! dar dacă din prostie vă veţi lăsa prinşi de drumurile lumii, atunci cerul se va închide din ce în ce mai mult în faţa voastră; şi oricât veţi chema cerul în ajutor atunci când veţi avea nevoie, acest anu vă va răspunde! pentru că nu este posibil ca acela care este ataşat de plăcerile lumii să fie în acelaşi timp binecuvântat de cer.

Fiecare om este creat astfel încât bineel şi răul, minciuna şi adevărul să nu poată exista în acelaşi timp în inma sa. este posibil să existe doar una sau alta dar niciodată amândouă în acelaşi timp!

Da, el trebuei să le recunoască pe amândouă în minte, dar în inmă el nu poate alege pe una dintre ele.

Vindecarea sufletelor bolnave. Condamnarea la moarte şi răzbunarea morţilor

Bolile spirituale ale copilului se vindecă prin corecturi serioase, folosind dacă este cazul chiar şi nuiaua! Dar bolile spirituale ale adultului se vindecă prin sfaturi înţelepte, pline de iubire, prin învăţături solide, îndemnuri făcute din iubire şi observaţii asupra consecinţelor nefaste ce pot rezulta din slăbiciunile continue ale sufletului. Dar dacă acestea nu sunt de ajuns, când sufletul este încăpăţânat, surd şi orb, atunci este momentul pentru o educaţie severă, dată bineânţeles cu iubire, dar cu mai multă fermitate.

Dar dacă acţionăm cu mânie sau în spiritul infernal al răzbunării, totul devine o trudă zădarnică. În loc să învăţăm sufletul că este o fiinţă umană, facem din el un demon care nu-şi va putea potoli nicioadată setea de răzbunare.

Cea mai rea este condamnarea la moarte; la ce serveşte de fapt să omorâm pe cineva dacă nu putem ajunge la sufletul sau la spiritul său, acolo unde se află în fond adevărata putere de a acţiona.

Este necesar în această lume să manifestăm iubirea şi prietenia adevărată şi să întoarcem duşmanilor noştri binele pentru rău, să-i binecuvântăm pe toţi cei care ne blestemă, fiindcă nu se ştie când îi va chema Domnul de pe acest pământ, şi odată mort, un duşman devine de o sută de ori mai periculos decât era în timpul vieţii.

Influenţa spiritelor rele asupra copiilor

Adevăr vă spun: cine vrea să dea arborelui o anumită direcţie, trebuie să înceapă să-i imprime curbura încă de când este tânăr. Când a ajuns arbore bătrân, oricât am încerca să-l modificăm, doar cu mijloace excepţionale vom mai putea reuşi să-i dăm o altă direcţie decât cea pe care o urmează în mod natural.

De aceea Eu, care sunt Stăpânul, sunt mai sever faţă de copii şi chiar faţă de cei foarte mici, decât faţă de un adult, căci spiritele rele sunt mai active în preajma copiilor; ele ajută sufletul să-şi construiască propriul trup, pentru ca acesta să le ofere o locuinţă comodă şi oricând disponibilă.

Ce face atunci Domnul, căruia nimic nu-i este necunoscut?

Iată: El trimite pe îngerul său şi face să se sfărâme opera insidoasă şi perfidă a spiritelor rele, pe care le alungă blestemându-le. Acsete spirite rele ies atunci din corp, provocând simptomele maladiilor infantile.

Păcatul poartă deja în el pedeapsa

Un păcat nu există decât atâta timp cât păcătosul persistă în acel păcat. Imediat ce omul renunţă la păcatul său şi urmează ordinea stabilită de Dumnezeu, omul este eliberat de păcat şi de pedeapsă.

Culmea greşelii ar fi să pedepseşti un om care a devenit mai bun, sub pretextul că a păcătuit înainte.

Datoria noastră este să-i punem frăţeşte în gardă pe oamenii care au păcătuit dar care după aceea au devenit mai buni şi să-i ajutăm să-şi întărească credinţa lor în Dumnezeu şi să reziste mai bine la marile pericole ale păcatului, pentru a nu cădea din nou în sclavia acestuia; pentru că odată ieşit din păcat este de zece ori mai grav să cazi din nou în el; şi a pedepsi un păcătos care se căieşte, înseamnă a-l provoca să cadă din nou.

Pedeapsa pe care fiecar e păcat o poartă în sine este deja un remediu împotriva acelei boli a sufletului care se numeşte păcat.

Nu faceţi niciodată rău pentru rău dacă vreţi să deveniţi buni! Dacă îi judecaţi şi îi condamnaţi pe cei care vă fac rău, veţi sfârşi prin a deveni cu toţii la fel de răi şi nu va mai exista în voi nici iubire, nici bine!

De aceea, nu judecaţi şi nu condamnaţi pe nimeni, dacă nu doriţi să fiţi la rândul vostru judecaţi şi condamnaţi.