Auszug aus

Despre compatibilitatea vieţii terestre cu Evanghelia

Cine va urma Învăţătura Mea va rezista vieţii pe pământ, dar cine se lasă condus de orgoliu şi superficialitate, neiubindu-se decât pe sine, fără să ierte niciodată din inimă şi fără să binecuvânteze de zece ori mai mult decât a fost ofensat, va simţi mai devreme sau mai târziu consecinţele inevitabile ale duşmăniei; el nu se va putea aştepta la nici un fel de protecţie din partea Mea şi va trebui să plătească până la ultimul sfanţ răul pe care la pricinuit duşmanului său.

Trăiţi în pace şi înţelegere cu toată lumea. Mai b ine să suportaţi o nedreptate decât să pricinuiţi chiar şi cel mai mic rău altcuiva; nu veţi atrage atunci nici o răzbunare, iar spiritele celor care ar fi trebuit să fie duşmanii voştri vor deveni îngerii voştri păzitori, îndepărtând de la voi multe nenororciri.

De ce este aşa? De ce trebuie să fie aşa? Adevăr vă spun: este aşa pentru că aceasta este voinţa Mea şi ordinea pe care am stabilit-o şi care va rămâne de-a pururi neschimbată.

Despre bărbat, despre femeie şi decăderea umanităţii

Despre bărbat şi despre femeie

În înţelepciunea Sa eternă, Dumnezeu a vrut ca spiritele involuate , prizoniere ale pământului, să se elibereze din închisoarea lor, pornind chiar de la acest 'pământ' (corpul fizic) devenit uşor şi maleabil, pentru a-şi modela astfel gradat un corp spiritual care să le ofere mai multă libertate şi prin intermediul căruia să-L poată recunoaşte atunci pe Dumnezeu. În acest fel, ele vor putea ajunge la natura lor primordială şi esenţială: spiritul pur şi perfect, al fel ca şi arhanghelii de la începutul vremurilor.

Partea cea mai îndărătnică a sufletului –care este în acelaşi timp şi cea mai senzuală, cea mai mândră şi cea mai orgolioasă- a fost separată de bărbat, prin înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu şi a fost apoi pusă într-o formă asemănătoare cu aceea a bărbatului din care a provenit; ea se află astfel într-o relaţie esenţială, vie, cu el, fiind capabilă –prin actul procreerii – după voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, de a purta un fruct viu în ea. Fiind partea cea mai îndărătnică a spiritului uman, femeii i s-a dat suferinţa pentru a-şi putea perfecţiona sufletul, aşa cum şi bărbatul şi-l perfecţionează pe al lui, care este însă mai blând, astfel încât în final, aşa cum spune Scriptura, bărbatul şi femeia să poată deveni unul.

Expresia 'bărbatul şi femeia nu sunt altceva decât un singur trup' semnifică faptul că femeia cu toate că este alcătuită din elementele cele mai refractare şi mai îndărătnice ale bărbatului, graţie unor încercări relativ mai dure pe care le are de înfuntrat, sfârşeşte şi ea prin a deveniasemănător aspectelor spirituale ceel mai umile şi mai blânde ale bărbatului.

Decăderea umanităţii

Oamenii sunt făcuţi astfel: mai întâi, femeile căzute în senzualitate – printr-un al doilea abuz al liberului lor albitru, au început să-şi împodobească doar trupurile, în dauna spiritului, fiind inspirate în acest sens de Satana; apoi datorită egoismului lor, ele au devenit nesupuse, refractare, încăpăţânate, mândre şi pretenţioase, determinând astfel bărbatul, care are o natură mai blândă, să le cadă în plasă. În sfârşit, bărbatul, ca să obţină admiraţia femeii, a început să joace după cum îi cântă aceasta, sfârşind astfel chiar prin a prinde gustul şi fascinaţia malefică a mrejelor ei satanice.

Astfel, bărbatul a căzut de la cea mai mare înălţime a cerului care încolţea în el şi a devenit o fiinţă tenebroasă, senzuală şi egoistă, fără rost şi ambiţioasă, unindu-se cu femeia şi urmându-l pe diavol.

Totuşi spiritul bărbatului este trezit din când în când de iubirea pentru viaţa universal ă şi este incitat să studieze scripturile şi să admier operele lui Dumnezeu. Cei care au ştiut să se sustragă mrejelor feminine au reuşit acest lucru într-o măsură mai mare sau mai mică. dar nu a fost suficient, căci aceşti oameni nu au înţeles în profunzime scripturile, cărora le-a dat o interpretare pur materială, ceea ce coespunde principilui feminin, ce poate fi asemuit cu o monedă sunătoare, făcând astfel din Cuvântul lui Dumnezeu un lucru oribil şi din Templu o vizuină de asasini şi de hoţi.

Alungarea bărbatului de către femeie

Nenorocire lumii, când femeia va începe să se fardeze şi să-şi pună bijuterii numai ca să se aşeze pe tron şi să stăpânească ea în locul bărbatului; atunci pământul va fi trecut prin foc şi sânge.

Vegheaţi la buna educaţie a femeilor şi învăţaţi-le ce este umilinţa; ele trebuie să fie cât mai decente, dar fără să devină mândre şi vanitoase din acest motiv. Căci mândria şi vanitatea femeii reprezintă pierderea bărbatului şi ruina familiei.

Pe de altă parte, o femeie cinstită, bună umilă, frumoasă şi pură este o binecuvântare într-un cămin, în timp ce o femeie mândră de farmecele ei – amplificate de farduri şi bijuterii – este o nenorocire pentru întregul pământ, un fel de entitate satanică cu formă umană.

Hrana corpului, a sufletului şi a spiritului. Nefasta influenţă a dezmăţului asupra sufletului

Dacă un trup fără suflet şi fără spirit, care nu mai este decât simplă materie, nu bea şi nu poate mânca nici un fel de hrană, aceasta este chiar dovada faptului că sufletul şi spiritul ce locuiesc în acel trup sunt cele care mănâncă! Cum trupul nu este decât auxiliarul sufletului (ca un fel de haină pentru suflet) şi nu are nevoie pentru el însuşi de nici o hrană, este clar că sufletul şi spiritul sunt cele acre îşi iau hrana din pământ, atât timp cât sufletul locuieşte în acest trup şi îl menţine în viaţă prin faptul că îi dă trupului ceea ce îi prisoseşte din hrana sa. Căci trupul, în realitate, nu consumă decât ceea ce-i prisoseşte sufletului (ceea ce elimină sufletul).

Dacă în omul material încarnat, doar sufletul este cel care îşi ia hrana din pământ atâta timp cât rămâne în acest corp material, iată de ce traiul în dezmăţ face sufletul să fie atât de lacom de plăceri şi înrădăcinat în materie. Sufletul este supraîncărcat de elemente nocive şi corpul nu poate digera tot ceea ce trebuie sufletul să elimine, astfel încât poluarea sufletului subzistă în corp, pe care îl sufocă (sufletul rămâne murdar şi de aceea chinuie trupul ). Sufletul astfel tulburat nu mai găseşte mijloace de a elimina aceste deşeuri şi viaţa lui nu mai este altceva decât impuritate, lascivitate şi infidelitate, strânse la un loc.

Toate acetea incită sufletul la plăcere; el se lasă sedus din ce în ce mai mult şi de abandonează şi mai mult dezmăţului şi desfrâului, sfârşind prin a cădea în întregime pradă simţurilor şi a deveni complet insensibil la cele spirituale. El se împietreşte şi devine în cele din urmă, mândru şi orgolios.

Un suflet care trăieşte astfel îşi pierde valoarea şi, pierzând-o, devine mort din punct de vedere spiritual; el se apucă atunci să-şi înalţe singur un tron din mizeria pe care ar trebui să o înlăture şi sfârşeşte chiar prin a găsi demn de stimă şi foarte onorabil faptul că este atât de infect!

Vă spun, toţi oamenii care au pe acest pământ o îngăduinţă excesivă faţă de simţurile lor, îşi înfundă sufletul până în gât, până peste ochi şi urechi , în straturi peste straturi de murdărie. Ei devin astfel, din punct de vedere spiritual, complet surzi şi orbi şi nu mai pot auzi, vedea şi înţelege ce ea ce i-ar putea salva!

Prin urmare beţi şi mâncaţi cu măsură, pentru ca sufletele voastre să nu se îmbolnăvească şi să nu-şi găsească sfârşitul în propriile deşeuri!
Orice fel de mâncare condimentat cu iubirea unei inimi nobile este mai bun decât decât cele mai rare feluri de mâncare ale căror miresme umplu sala, de la masa unor gurmanzi egoişti.
Tatăl din ceruri nu-i lasă pe copii lui să moară de foame, dacă aceasta nu este de folos pentru mântuirea lor!