Autovaccinului celulomicrobian total complex

Dr. Gheorghe RADU

Medic primar boli interne

Locul

AUTOVACCINULUI CELULOMICROBIAN TOTAL COMPLEX

– tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu –

în terapeutica actuală

Argumente teoretice și practice în favoarea lui

EDITURA MUSCEL 2000

- 2016 -

Tehnoredactare şi corectură:

Prof. dr. Sorin Hurdubeţiu

Dr. George RADU

Editura MUSCEL 2000

Tipografia Campo PRINT

Câmpulung, jud. Argeş

Tel/fax: [phone]

E-mail: [e-mail]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Dr. Radu, Gheorghe

Locul Autovaccinului Celulomicrobian Total Complex – tehnologia Dr. Constantin Gh.Băcanu –

în terapeutica actuală – Radu, Gheoghe, Câmpulung: MUSCEL 2000, 2016

Bibliogr.

ISBN 978-606-8672-46-5




Acest eseu cu pretenții științifice modeste l-am elaborat spre liniștirea conștiinței mele de om, român și medic.

L-am dedicat, în semn de prețuire doctorului în medicină CONSTANTIN Gh. BĂCANU, care – în ,,vremuri de ceață” – prin descoperirile sale de bacteriolog a reușit ameliorarea unor vaccinuri (vaccinul contra variolei) și inovator în cazul actinomicetelor (culturi pe mediul Pai, serodiagnostic, vaccin antiactinomicetic și tratamentul local cu argint proteic 1% în abcesele deschise și drenate).

În cazul autovaccinurilor, a abandonat metoda Wright, a intuit un autovaccin generalizat omnipotent, tehnologie dr. Constantin Gh. Băcanu (autovaccinul celulomicrobian total complex – tehnologie Constantin Gh. Băcanu – AVCMTC-B), personalizat pentru orice om și inovator în ceea ce privește pregătirea lui (tyndalizarea modificată, tehnologia pregătirii componentelor autovaccinului). Finalizat în urmă cu aproape patru decenii și jumătate, AVCMTC-B a adus speranțe pentru o parte din specialiștii din lumea medicală și pentru toți pacienții care au folosit autovaccinul celulomicrobian total complex, pregătit de domnia sa.

Mi-am asumat acest risc, de a pleda în favoarea acestui vaccin, după ce am căpătat o bună experiență privind rezultatele după folosire personală timp de peste 6 ani și în urma rezultatelor folosirii autovaccinului pentru rude apropiate și la rugămintea unor persoane la care diversele terapii alopate au eșuat.

Din acest motiv public și o formă adaptată de mine a AVCMTC-B pentru a putea fi accesibil și pregătit și de persoanele umilite de boală (sau suferințe multiple) și de condițiile vremurilor. Mulțumesc tuturor persoanelor cărora le sunt recunoscător pentru cinstea și încrederea ce mi-au acordat-o spre a-i îngriji pe parcursul carierei mele medicale!
Introducere

• 
  Când ești prost și taci, știi numai tu.
  
• 
  Când ești prost și vorbești, află și cei care te ascultă.
  
• 
  Când ești prost și scrii, află toți din generația ta, dar și din generațiile viitoare, care îți vor citi gândurile scrise.
  
• 
  Când ești prost și devii conducător, ajungi un pericol pentru cei conduși și deseori cu consecințe și pentru posteritate, mai ales dacă ești un prost harnic.
  
• 
  Cine este conștient de toate aceste riscuri și scrie logic și coerent, merită să fie luat în serios privind informațiile și afirmațiile făcute.
  

Devii mai conștient de ceea ce ești, dacă stai mai mult în bibliotecă pentru lecturi folositoare pentru cunoștințe de cultură generală și vocația profesională, decât în cluburi, restaurante sau alte localuri de distracții și de irosit T I M P U L, cel mai prețios capital al vieții.

N-am reputația de om prost și pentru statutul intelectual și socio-cultural pe care l-am dobândit port în suflet recunoștința mea profundă și permanentă de om normal față de cei ce m-au crescut, m-au instruit, mi-au corectat defectele sau le-au tolerat (aceștia fiind părinții sau ceilalți părinți, spirituali, probabil prin compensarea calităților), mi-au lărgit orizontul cultural și mi-au dat o metodă să pot învăța toată viața, să pot fi de folos comunității.

Profesional le datorez recunoștință numeroaselor cadre medicale universitare, care au organizat pentru generația mea un sistem medical teoretic și practic optim pentru a putea, la terminarea facultății de medicină, să profesăm cu responsabilitate oriunde în țară.

Mentorii generației mele au fost elevii reputațiilor academicieni: Nicolae Gh. Lupu, N. Hortolomei, Ion Cantacuzino, Daniel Danielopolu, Amza Jianu, Francisc Reiner, Gh. Marinescu, Ion Nanu-Muscel, Constantin Ionescu- Mihăești, Nicolae Paulescu, D. Bagdasar sau ai fondatorilor de la școala clujeană de medicină: Iuliu Hațieganu, Ion Goia, Traian Nasta, Alex. Pop, Leon Daniello, Iuliu Moldovan, Victor Papilian ș.a. Merită de făcut sublinierea că în acele vremuri se făcea cu responsabilitate atât știință, cât și educație și mărturie stă ACADEMICUS. GHIDUL STUDENTULUI ÎN UNIVERSITATE. ALMAE MATRI NAPOCENSI SACRUM. UNIVERSI-TATEA ,,REGELE FERDINAND I CLUJ-SIBIU” Editura Oficiului Univer-sitar, 1941-1942. Pentru interesul asigurării educației intelectuale naționale românești și a continuității ei indiferent de regimurile politice, acest Ghid axat pe principii raționale de format caractere, rămâne valabil și astăzi. Acele generații înțelegeau altfel iubirea de țară, de familie și educația tinerilor, recunoștința față de facerea de bine din partea părinților, a educatorilor sau față de cei al căror sprijin le-a influențat viața în bine. Profesorii mei, conferențiarii, șefii de lucrări, asistenții universitari, care au contribuit la formarea mea profesională și intelectuală, s-au desăvârșit și au continuat îndrumările acestor maeștri cu exigență maximă și pentru știință și pentru educație. Am trăit experiența instruirii profesionale în mod deosebit la Acad. Prof. Victor Ciobanu și colectivul său: conferențiar Mircea Zălaru, șefi de lucrări Eugen Popescu și Delia Mut-Popescu, ambii ajunși profesori universitari de medicină internă, respectiv de hematologie clinică. La conturul meu profesional (pentru care recunoștința mea a fost, este și va fi prezentă și de neuitat), au mai contribuit profesorul de endocrinologie Constantin Dumitrache, Acad. Iulian Mincu - diabetolog și colectivul său: profesorii Ioana Brukner, Constantin Ionescu-Târgoviște, Constantin Dumitrescu și doctorii Justin Stănescu și Dorina Boboia. Un loc aparte în școala românească de medicină îl ocupă Acad. Prof. Dr. Nicolae Ursea, format la școala Acad. Nicolae Gh. Lupu; în același spirit de exigență a fondat nefrologia în cadrul medicinei interne, a format primele generații de nefrologi la catedra sa de la Clinica de Nefrologie „Carol Davila”. Rețeaua de hemodializă din capitală și unitățile de hemodializă din țară tot Domniei Sale și capacității sale de organizator i se datorează.

Despre unii profesori universitari și medici universitari am aflat târziu despre valoarea lor științifică și umană sau social culturală, dar dânșii au fost scoși, din motive politice, din istoria medicinei românești. Trebuia să te numești Harvey Cushing (fondatorul neurochirurgiei moderne și cu contribuții în neurochirurgia hipofizei) ca să exprimi admirație față de contribuțiile științifice ale Prof. Dr. Nicolae Paulescu, sau ale Prof. Dr. Grigore T. Popa cunoscuți în lumea medicală de fiziologie și anatomie experimentală în țară și străinătate. Ei au făcut parte dintre cei interziși prin implicarea factorilor politici în supravegherea științifică.

Vasile Boici, Nicolae Chișiu și Constantin Gh. Băcanu sunt în lumea medicală nume cu mare valoare, care totuși au fost minimalizate, uitate, ignorate. Adrian Păunescu a fost din lumea presei, poetul cetățean de etnie română, care a sprijinit constant pe Vasile Boici și Constantin Gh. Băcanu dintre cei mai sus nominalizați.

Prin menționarea coordonatelor jalonate de către educatorii și mentorii mei, am considerat necesar să-mi exprim în scris opiniile mele, după 40 de ani de practică medicală și de instruire prin informare culturală continuă.

Impresionat de valoarea științifică, morală și de patriot român a domnului dr. Constantin Gh. Băcanu, muscelean de obârșie și fiul profesorului de istorie și filozofie Gheorghe Băcanu de la Liceul „Dinicu Golescu” (profesor venerat de toți foștii săi elevi), am redactat textele următoare cu sinceritate, în sprijinul menținerii atenției asupra descoperirilor sale științifice medicale.

1
Autovaccinul celulomicrobian total complex

„Constantin Gh. Băcanu”.

Locul şi valoarea lui în lumea medicală contemporană

şi în societatea contemporană
Mulţi carierişti aliniaţi la curente de opinie culturală generală, inclusiv cea medicală, la citirea titlului ar spune imediat că autovaccinul propus de doctorul Constantin Gh. Băcanu nu are nici loc şi nici valoare. Nu ar fi singurul medic român confruntat în ultimii 100 de ani cu ostilitate de către elita medicală şi de organizatorii de politică sanitară.

Am abordat această temă ca medic român practician de medicină internă, ca român în căutarea adevărului cu implicaţii sociale de sănătate publică şi ca muscelean concetăţean al acestui mare  şi modest medic, de care mă apropie foarte multe valori morale şi educaţionale.

Îmi voi sistematiza ideile pentru a exprima esenţialul şi a motiva argumentele implicării în această temă, atât pentru persoanele care au citit, cât şi pentru cele care nu au citit încă memoriile doctorului Constantin Gh. Băcanu Cercetător în ceaţă (4 volume) precum şi volumul Caiet de semnale şi aspecte de imunologie practică.

 

1.1. Cine este doctorul Constantin Gh. Băcanu

 

Pentru mine, ca semnatar al acestor rânduri, după ce i-am cunoscut o parte din familia sa şi i-am citit lucrările mai sus menţionate, Dr. Constantin Gh. Băcanu rămâne reprezentantul unei generaţii în care educaţia era prioritară față de instrucţie. Aşa se explică de ce atâtea caractere frumoase, de la vlădică până la opincă, găseşti la aceste generaţii în literatura memorialistică existentă. Aşa se explică eroismul acestor generaţii, al căror sacrificiu privind familia, ţara, viitorul naţiunii și credinţa în Dumnezeu le-au dat puterea să moară sau să reziste vremurilor de război, lagărelor de prizonierat, închisorilor politice sau persecuţiilor politice.

Dl. Dr. Băcanu se mândreşte cu originea şi rădăcinile familiei sale şi a rămas recunoscător permanent celor care i-au influenţat cariera și destinul, fie că au fost părinţii, bunicii, prietenii, camarazii de pe front sau profesorii universitari, cărora le-a fost student şi apoi colaborator. Are o educaţie curat românească privind munca de calitatate şi de folos tuturor, de a folosi adevărul şi sinceritatea în comunicarea dintre oameni, de a exprima recunoştinţa şi iubirea faţă de binele de care a avut parte și a beneficiat din partea celor pe care i-a cunoscut pe parcursul vieţii. Mai mult, adevărul este mai presus de persoana sa şi îl consemnează explicit în memoriile sale, chiar și atunci când îi era nefavorabil.

Personal, am apreciat aceste calităţi (sinceritatea și iubirea adevărului) ale Domniei Sale şi am savurat trăirea lor, când le-am întâlnit şi la alţii, chiar dacă au fost de condiție modestă.

1.2. Formarea profesională
Profesional, Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a fost format sub îndrumarea primei generaţii de profesori și academicieni microbiologi Constantin Ionescu-Mihăeşti şi D. Combiescu pregătită de întemeietorul Institutului de Seruri şi Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”.

Stau mărturie ca dovezi, certificatele de inovator şi recomandările scrise ale acestor somităţi medicale. Tot la recomandările lăudabile ale acestor somităţi a fost propus să pună bazele primului laborator clinic de la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti.

Date fiind mărturiile scrise de către academicienii mai sus menționați și cele ale profesorilor Facultății de Stomatologie din București Dan Teodorescu, Valerian Popescu, Andrei Nass, Corneliu Burlibașa și Pătru Firu - cu ocazia solicitării oficialităților legale şi de drept pentru inovaţiile aduse de colaboratorul lor, Constantin Gh. Băcanu - nimeni de bună credință nu poate contesta faptul că doctorul Constantin Gh. Băcanu a fost un medic de laborator valoros ca şef de laborator al producţiei de vaccin antivariolic şi cu inovaţii în acest domeniu, ca şef de laborator de producere a trivaccinului microbian Delbet, sau ca şef de laborator clinic al Facultăţii de Stomatologie din București, unde a descoperit tratamentul actinomicozei.

Subliniez încă o dată: nu cred că poate exista o personalitate medicală de bună credinţă din România care să infirme că Dl. Dr. Băcanu Gh. Constantin a fost un medic microbiolog valoros prin inovaţiile şi descoperirile făcute, iar dacă există o persoană care totuși îl contestă, ea va trebui să aibă o experienţă de laborator de producţie microbiologică şi micologică şi invenţii în acest domeniu, superioare cantitativ şi calitativ celor ale doctorului Constantin Gh. Băcanu. Ca să fie luat în seamă, un contestatar va trebui să-i repete experimentele în condițiile propuse de inventator şi să îşi publice rezultatele în condiţiile actuale de legislaţie, comunicând apoi rezultatele, fie ele pozitive sau negative.

Munca sa onestă, stăruitoare, conştiincioasă şi implicaţiile ei în societate, precum şi asumarea responsabilităţii ei fără compromisuri au făcut parte din educaţia sa de om şi de intelectual. De fapt, asta a văzut şi la înaintaşii săi din Institutul „Dr. I. Cantacuzino”: muncă, respect faţă de munca altora, asumarea responsabilităţii.

Prin experienţa bogată de producere de vaccin antivariolic, de vaccin Delbet, de autovaccin Wright, de culturi de actinomicete pe medii diferite cu studii privind sensibilitatea la diferite antiseptice, chimioterapice, antibiotice și protargol, dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a reușit să clarifice importanța folosirii protargolului 1% și promovarea lui ca terapie de succes! Experiența bogată câștigată prin activitatea la două instituții de elită de bacteriologie (Institutul „Dr. I. Cantacuzino” și Laboratorul Facultății de Stomatologie și Chirurgie buco-maxilo-facială) i-a permis să încerce şi să reuşească prepara-rea autovaccinului celulomicrobian  total complex  (AVCMTC), autovaccin care l-a adus în faţa opiniei publice cu rezultate pozitive lăudate de către toţi pacienţii care l-au folosit şi de unii profesori universitari pentru unele cazuri ieşite din comun.

În acest sens se poate vedea referatul profesorului urolog Gheorghe Olănescu, cel al profesorului urolog Valentin Neagu, profesor de chirurgie generală Iuliu Șuteu, profesorul Valerian Popescu, Andrei Nass, profesorul dr. Corneliu Burlibașa şi profesor dr. Pătru Firu. Laude i-a adus, ca pacient și gazetar, și poetul național Adrian Păunescu, cu toată forța sa retorică.

Dar numeroase au fost și contestările din partea altor personalităţi universitare și academice, cu autoritate în lumea medicală, situaţie care l-a determinat pe doctorul Constantin Gh. Băcanu să-și dea demisia de la cel mai important institutut de microbiologie din sud-estul Europei.

Faptul că sponsorul cărţilor sale este unul din pacienţii săi, care i-a folosit autovaccinul dovedeşte că recunoştinţa nu are margini nici după moartea omului, care a trăit suferinţa pe toate fețele omenești posibile, şi anume inginerul inventator Alexandru Aciu. Reputatul inventator, cu experiență în ceea ce privește soarta inventatorului român în țara lui (și mare om sub toate aspectele morale) a considerat necesar ca după experiența avută cu autovaccinul să sprijine financiar realizarea practică și teoretică a autovaccinului Constantin Băcanu, util inclusiv în lupta cu cancerul!

 

1.3. Este AVCMTC un remediu terapeutic de recomandat în societatea contemporană?

Răspunsul meu este afirmativ şi voi argumenta prin experienţa mea de clinician.

În materie de imunologie şi terapie imunologică, în ultimii 30 de ani progresele au fost în progresie geometrică. S-au adunat mii de dovezi prin descoperirea de gene cu defect aproape în toate bolile cronice fie metabolice fie de tip inflamator, fie de tip degenerativ, de involuţie, descoperirea de markeri imunologici sau de molecule implicate aproape în toate procesele fiziopatologice: infecţii cronice, cancer, osteoporoză. Ipotezele fiziopatologice  au devenit mai explicite, iar moleculele cu efect terapeutic au explicaţii fiziopatologice și terapii biologice introduse pentru pentru a inhiba: interleukine, enzime, blocanţi de receptor de informaţii, blocanţi de multiplicare de acizi nucleici etc. Anticorpii monoclonali antivirali, antifactor de creştere endotelială, antifactor de necroză tumorală, anti-IL5, anti-IL4 şi IL13 (ultimele 3 folosite în terapia astmului bronşic) sau anticorpi monoclonali folosiţi în diferite tipuri de cancer ş.a.m.d sunt realizări tehnice, care au revoluţionat şi standardizat terapia ştiinţifică în toate bolile cronice cu implicaţie imună.

Preţul de cost foarte mare chiar şi în ţările foarte dezvoltate, fără a ignora multiplele efecte secundare ca: inhibiţia medulară sanguină, căderea părului, mialgii etc, sunt repere care trebuie supravegheate în timpul tratamentului individual. Medicul practician de clinică medicală de astăzi şi de mâine  trebuie să-şi cultive orizontul stiinţific consultând nu numai reviste  de specialitate românești dar şi reviste medicale de mare suprafaţă ştiinţifică precum New England Journal of Medicine (fondat în 1812) sau alte reviste medicale anglosaxone, franceze, germane sau italiene, conform cu specialiatea medicală sau chirurgicală pe care o are medicul şi cu limba străină pe care o stăpâneşte.

Revenind la autovaccinul total sau cu variante ale sale conform principiilor microbiologului Constantin Gh. Băcanu, consider că nu se încalcă niciun principiu consacrat al imunologiei, ba mai mult pentru orice pacient este un autovaccin personalizat.

Organismul viu este bine organizat, încât este capabil să se apere prin sisteme multiple de apărare: bariere de mucoase şi tegumente, membrane de filtrare şi excreţie, sisteme imune de apărare imediată şi tardive – celulare şi complexe imune –, cascade de complement seric şi de echilibru al coagulării, alte sisteme de homeostazie metabolică biochimică etc. Toate sunt într-un echilibru dinamic sub influenţa schimburilor de principii nutritive şi hidroelectrolitice, gazoase la nivelul suprafeţelor în funcție de specializarea țesutului: digestivă, respiratorie, hepatică şi renală, dar şi de agresiunea locală a florei saprofite, care devine patogenă în condiţii de stres local sau general.

Fiecare familie de microbi, virusuri, micelii are numeroase subtipuri cu patogenitate şi virulenţă variată de la un subtip la altul.

Adevărat este că fiecare individ are individualitatea lui printr-o anumită matrice genetică cu rezistenţe sau slăbiciuni față de mediul în care evoluează, față de o anumită floră saprofită de coabitare şi oportunistă ce poate deveni patogenă în condiţii de agresiune acută sau cronică.

Omul Băcanu, cu spiritul de observaţie al experimentatului practician de laborator de producţie de vaccinuri sau de laborator clinic, a făcut o analiză şi o sinteză a unui vaccin total preparat din excreţiile unui organism viu de mamifer, întâi la porcine şi apoi la om, imunizându-l cu exact toată flora existentă la principalele porţi de intrare ale organismului: cavitatea nazo-buco-faringiană, produsele de excreţie intestinală şi renală, colecţii si secreţii vaginale, colecţii purulente post-operatorii cu fistule cronice, precum şi sânge.

Înţelepciunea organismului este de o măiestrie incitantă pentru lumea stiinţifică medicală, din biologie, biochimie, dovadă că avalanşa de factori descoperiţi în ultimii 30 de ani şi prepararea prin inginerie  genetică de anticorpi monoclonali sunt o recunoaştere a superiorităţii modelului organizării lumii vii ca principiu antientropic, ca macro- și microsistem bioinformatic.

Dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu a testat autovaccinul celulomicrobian total pe purcei, nu standardizaţi ca şoarecii sau cobaii de laborator standardizaţi imunologici (după 20 de generații de consanguinizare), ci în condiţiile de variabilitate naturală în care se găsesc în mod obişnuit toate vietățile (inclusiv omul) în natură.

Datorită lipsei de nocivitate autovaccinul s-a putut aplica şi la om în condiţiile în care, aceeaşi floră saprofită existentă devenită patogenă este inactivată prin procesele de tyndalizare sau de fierbere repetată la baie de apă. Teoretic și practic au dreptate cei care consideră acest tip personalizat (individual) de autovaccin lipsit de orice nocivitate (profesorul urolog Valentin Neagu și profesorul urolog Gh. Olănescu), chiar dacă astfel de colegi de breaslă sunt foarte puţini. În tehnologia Constantin Băcanu, autovaccinul poate echilibra tulburările din organism mai eficient decât orice altă medicaţie, deoarece autovaccinul conține antigene gata fragmentate din secreţii şi excesul de factori sanguini implicaţi în patogenia bolii din sângele recoltat pe care organismul îi poate sesiza şi echilibra prin mecanisme compensatorii proprii.

În urma rezultatelor bune și foarte bune în evoluția pacienților, explicația mecanismului care a condus la aceste rezultate constă în aceea că toate antigenele existente în autovaccin, ajunse în organism pe cale digestivă sau cutanată sau prin ambele, echilibrează prin mecanisme imune orice proces cronic inflamator, degenerativ sau canceros nu numai prin anticorpi naturali „monoclonali” și policlonali, cunoscuţi ca fiind mai eficienţi şi mai compatibili cu organismul gazdă (deoarece lipsesc efectele secundare). În studiul imunologic al AVCMTC-B s-a identificat de către inventator răspunsul imunoglobulinelor, dar în prezent se pot identifica şi alte molecule reprezentative pentru procesele imunologice, unele deja descoperite dar inaccesibile din cauza prețului de cost ridicat. Din același motiv, alte molecule, care vor fi descoperite într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, nu vor putea fi accesibile pentru cercetare în cazul folosirii AVCMTC-B!

Toate calităţile acestui vaccin, enumerate de inventatorul lui, Dr. Constantin Gh. Băcanu, în volumele proprii mai sus menţionate le consider perfect valabile şi de luat în seamă.

Personal, am folosit autovaccinul în familia mea cu rezultate benefice, dar efecte convingătoare au fost înregistrate la pacienţii disperaţi trataţi de Dl. Dr. Băcanu singur sau în colectiv cu numeroși șefi de clinici medicale și chirurgicale. Preparat în condiţii de macro sau microlaborator de producţie, autovaccinul ar  deveni un tratament paliativ de mare eficienţă în majoritatea afecţiunilor cronice, iar în cazurile de cancer eficienţa ar fi mult mai mare dacă ar  exista un algoritm mai realist de reducere sau de oprire a medicaţiei imunosupresive înainte de epuizarea completă a resurselor imunologice.  

În ceea ce priveşte autovaccinul tumoral propus de dl. Dr. Constantin Gh. Băcanu, cred că se vor face curând paşi foarte importanţi în această direcție. Există studii complexe de laborator pe animale standardizate, recent efectuate pentru glioblastoame la Clinica de neurochirurgie „Bagdasar-Arsenie”, de Prof. Dr. Vlad Ciurea în pregătirea tezei de doctorat a neurochirurgului Felix Mircea Brehar intitulată Rolul terapiilor celulare și moleculare în tratamentul multimodal al glioblastomului.
Dl. Dr. Băcanu n-a cerut premiul Nobel, dar – ca un bun medic român – a solicitat să-i fie recunoscută invenția şi aceasta să fie aplicată în scop profilactic, curativ și paliativ în primul rând pentru români.

Dacă savantul Louis Pasteur şi-a pregătit vaccinul antirabic în bucătărie, doctorul Băcanu și-a pregătit autovaccinul la început la Institutul de Seruri şi Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” sub formă fiolată şi a ajuns – din cauza ostilităților întâmpinate – să îl pregătească în baia şi bucătăria pacienţilor, pentru folosire orală.

Ostilitatea legalizată prin legi europene şi aplicate de conducătorii de azi, nu ar permite nici lui Pasteur, nici lui Băcanu să își elaboreze vaccinurile, chiar dacă invenţiile lor sunt atât de valoroase prin idee, siguranţă în preparare şi mare eficienţă! În ordinul Ministrului Sănătăţii din 25 iulie 2006 sunt peste 15 legi, directive, ordine ale statului român şi ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte normele şi protocoalele analitice, farmaco-toxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, în loc să fie o singură lege clară şi compatibilă cu dreptul internaţional, cu directivele OMS şi ale UE.

Totuși, libertatea omului sănătos mintal de a dispune de soarta sa rămâne o prioritate logică, mai ales când regulile și protocoalele terapeutice nu fac față scopului propus de vindecare, prin remedii alopate.

Codul moral milenar al practicii medicale „Primum non nocere” face ca alternativa utilizării autovaccinului celulomicrobian total complex să devină o realitate benefică!
Dr. Gheorghe RADU

Medic primar boli interne

Articol finalizat la 12 iunie 2011