comemora pe marele Eminescu. Minunatele sale poezii, poezia
naturii, poezia de dragoste şi poezia
patriotică au fost izvor de inspiraţie
pentru mulţi compozitori.
Coperta acestui simpozion o
reprezintă capodopera eminesciană
,,Luceafărul’’.
Haideţi să ne bucurăm
împreună de frumuseţea poeziei lui
Mihai Eminescu.
Luceafărul
A fost odată ca'n poveşti,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastra, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.
…………………………
Pe lângă plopii fără soţ
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu mai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu mai înţeles.
……………………….
Floare albastră
“- Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte ? De nu m-ai uita încalte Sufletul vieţii mele.
În zadar râuri în soare Grămădeşti-n a ta gândire Şi câmpiile Asire Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite !"
Astfel zise mititica, Dulce netezându-mi părul. Ah ! ce spuse adevărul;
Eu am ras, n-am zis nimica.
……………………………
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu
pe mine.
Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea
rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri
ţi-e plină.
……………………………
Călin – file de poveste
De treci codri de aramă,
de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glăsuire
a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară,
iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude
în văzduhul tămâiet;
Pare că şi trunchii vecinici
poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri
cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric
al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate
peste pietre licurind;
……………………….
Ce te legeni codrule
- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
……………………………….
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga.
…………………………..
Fiind băiat păduri cutreieram
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
…………………………………………..
Scrisoarea III-a
Scrisoarea III-a
…………………………………………….
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de
cort
Un bătrân atât de simplu, după vorba, după
port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o
ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum
vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic:
Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne
ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne
cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta
cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Mariei
tale...
……………………………………………….
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul,
ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de
veste;
………………………………………………….
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ?
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. ………………………………………..
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
