Avem bucuria de a vă prezenta un grup de elevi ai şcolii şi câţiva
tarix 28.07.2018 ölçüsü 445 b. #61056
Avem bucuria de a vă prezenta un grup de elevi ai şcolii şi câţiva invitaţi ai lor. Împreună cu îndrumătorii lor ei au plăcerea să vă prezinte un program artistic pentru a-l comemora pe marele Eminescu. Minunatele sale poezii, poezia naturii, poezia de dragoste şi poezia patriotică au fost izvor de inspiraţie pentru mulţi compozitori. Coperta acestui simpozion o reprezintă capodopera eminesciană ,,Luceafărul’’. Haideţi să ne bucurăm împreună de frumuseţea poeziei lui Mihai Eminescu.
Luceafărul A fost odată ca'n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastra, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. …………………………
Pe lângă plopii fără soţ Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi - Tu nu mai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nţelegea - Tu nu mai înţeles. ……………………….
Floare albastră “- Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte ? De nu m-ai uita încalte Sufletul vieţii mele. În zadar râuri în soare Grămădeşti-n a ta gândire Şi câmpiile Asire Şi întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite !" Astfel zise mititica, Dulce netezându-mi părul. Ah ! ce spuse adevărul; ……………………………
Sara pe deal Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină. ……………………………
Călin – file de poveste De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet; Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; ……………………….
Ce te legeni codrule - Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. ……………………………….
Mai am un singur dor Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una , Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. …………………………..
Fiind băiat păduri cutreieram Fiind băiet păduri cutreieram Şi mă culcam ades lângă izvor, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetişor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Şi un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopţi întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. …………………………………………..
Scrisoarea III-a Scrisoarea III-a ……………………………………………. cort Un bătrân atât de simplu, după vorba, după port. - Tu eşti Mircea? - Da-mpărate! - Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. - Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi; Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, tale... ………………………………………………. Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; ………………………………………………….
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ? Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase , arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. ……………………………………….. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie , fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Luceafărul ………………………………… “- Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde'n codru şi în gând, Norocu-mi luminează!“ El tremura ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca'n trecut În mări din tot înaltul: “- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece."
Dostları ilə paylaş: