Fuziunea dintre un înalt nivel de performanţă şi un înalt nivel de integritate – şi, în acest fel, avansând o perspectivă robustă asupra civismului corporativ care cuprinde cele patru responsabilităţi etice prezentate aici – este importantă în vederea obţinerii încrederii şi respectului pentru o mare corporaţie care reprezintă fundaţia sustenabilităţii. Am subliniat faptul că rolul Directorului de departament juridic şi a avocaţilor interni reprezintă un element esenţial (dar nu singurul) al acestui efort. Totuşi, există obstacole-cheie în obţinerea acestei viziuni practice şi recunoaştem pe deplin că multe alegeri şi hotărâri trebuie luate în abordarea tuturor aspectelor descrise mai sus.
Directorii executivi şi consiliile de administraţie trebuie să creadă în scopul fundamental al fuziunii performanţei cu integritatea ca mijloc de creare a încrederii corporative atât de necesară pentru sustenabilitate. În mod similar, liderii companiilor trebuie să creadă în valoarea avocaţilor cu o înaltă calificare, care deţin şi alte abilităţi în afara celor din domeniul juridic, de la etică la riscul de ţară la civismul corporativ. Totuşi, nu toţi directorii executivi deţin educaţia, instruirea, etica sau cultura necesară pentru a accepta aceste percepţii. Depăşirea acestor obstacole ridică importante semne de întrebare cu privire la cultura companiei şi la specificaţiile stabilite de către consiliul de administraţie pentru selectarea directorului executiv. O tendinţă constă în faptul că este posibil ca directorii executivi şi consiliile de administraţie să caute Directori de departament juridic foarte pregătiţi pentru a întemeia echipe juridice care să se concentreze mai mult pe riscul juridic şi de reglementare – şi care nu au abilităţi sau aptitudini dezvoltate pentru ceea ce noi considerăm scopul adecvat al funcţiei. Dacă acest lucru este adevărat, avocaţii interni trebuie să caute să îşi lărgească orizontul sau să ajute compania să găsească campioni interni pentru acel set amplu de aspecte.
Chiar dacă directorii executivi şi consiliile de administraţie deţin aceste abilităţi, ei se pot afla sub presiuni pe termen scurt de reducere a costurilor şi de a majora preţul stocurilor, în special ca urmare a Marii Recesiuni. Directorii de Departamente Juridice trebuie să fie eficienţi în elaborarea cazului în baza căruia personalul juridic şi cel de conformitate ar trebui supus obiectivelor legate de productivitate, dar, având în vedere aplicarea juridică în creştere la nivel global şi riscul privind marca şi reputaţia, lipsa analizei tăierilor poate majora aceste riscuri. Mai mult, Directorii de Departamente Juridice trebuie să aibă abilităţi de justificare nu numai a costului pentru efectivul de personal, dar şi a costurilor mai ample de conformare cu spiritul şi litera regulilor formale, adoptând standarde etice globale şi măsuri de integritate care au un impact asupra activităţii (ex. lipsa mitei sau a afacerilor în Iran). Cel mai important, există problema fundamentală şi dificilă a cuantificării precise a posibilelor costuri catastrofale evitate prin resurse dedicate prevenţiei. Pentru a fi eficient, avocatul trebuie să aducă adesea argumente din analogie cu problemele din trecut ale companiei sau cu costurile impresionante ale altor eşecuri corporative, de exemplu, din escaladarea scandalurilor de mită, multiple ilegalităţi financiare sau catastrofe de mediu.
O problemă care merită a fi subliniată este aceea că aceste tipuri de argumente pot fi în special dificile atunci când liderii afacerilor îşi continuă căutarea nesfârșită a productivităţii şi competitivităţii prin măsuri la nivel de companie cu scopul de a obţine reduceri de costuri. Adesea, directorii executivi nu doresc să audă argumente diferenţiate pentru evitarea tăierilor din mai multe ţări, deoarece le este frică să nu fie devorate până la dispariţie. Dar costurile politicilor juridice, etice, publice şi de conformitate reprezintă un procent redus din costurile corporative totale. Pentru a fi credibili, Directorii de Departamente Juridice trebuie să revizuiască cu atenţie sectoare discrete din buget şi să găsească sectoarele în care pot economisi. Dar, aceştia trebuie să fie specialişti în evitarea tăierilor din cadrul companiilor la nivel internaţional – fiind capabili să argumenteze în mod eficient faptul că este lipsită de sens supunerea acestor sectoare la reduceri într-un moment în care riscul juridic, de reglementare, etic/referitor la reputaţie creşte exponențial în toată lumea. Adesea, astfel de justificări trebuie să reprezinte un apel candid la bunul simţ şi buna judecată, deoarece, în special în cazul prevenirii, acestea nu pot fi reduse la situaţia financiară proformă.
După un sfert de secol de du-te-vino între mari firme de avocatură şi mari corporaţii, nu subestimăm dificultatea în găsirea acelui nou modus vivendi eluziv în ceea ce priveşte astfel de aspecte contencioase precum productivitatea, educaţia/rotaţia asociată, alianţele strategice şi, în general, colaborarea reală dintre departamentele juridice din corporaţii şi firmele de avocatură în legătură cu descărcarea celor patru responsabilităţi. Aceste dificultăţi sunt parţial chestiuni de diferite culturi ale clientului şi furnizorului; parţial complexitatea analitică a definirii şi găsirii bazei comune şi a delimitării „calităţii”; şi parţial presiunile inexorabile referitoare la cost (adesea pe termen scurt), care provoacă investiţiile – în special investiţiile comune – în descărcarea celor patru responsabilităţi. Dar, corporaţiile trebuie să confirme în mod onest că sunt parte din problemă ca o premisă importantă pentru falsificarea sau crearea unui nou mod de colaborare cu firmele de avocatură.
În cele din urmă, situaţia fără ieşire constă în faptul că avocaţi talentaţi, cu înaltă calificare trebuie angajaţi de către companii pentru a fi Directori de Departamente Juridice, pentru a satisface cererile de lucru ale corporaţiei în vederea susţinerii unui nivel înalt de performanţă, în acelaşi timp avansând cu fermitate o viziune operaţională de înaltă integritate, dar astfel de Directori de Departamente Juridice nu vor exista, în cazul în care consiliul de administraţie şi directorul executiv nu împărtăşesc acea viziune.
V. OPINII REFERITOARE LA MARILE FIRME DE AVOCATURĂ
V. OPINII REFERITOARE LA MARILE FIRME DE AVOCATURĂ
