Bazele utilizarii calculatoarelor

4.2TEHNICI DE UTILIZARE A MOUSE-LUI

Micul dispozitiv numit mouse (pronunţat "maus", într-o singură silabă) joacă un rol foarte important în activarea comenzilor aferente unei interfeţe grafice. Mouse-ul este un dispozitiv prin care se pot da comenzi computerului, aceste comenzi sunt asociate cu poziţia pe ecran a unui aşa-numit pointer (indicator), care îşi poate schimba forma contextual, adică în funcţie de poziţia pe care o ocupă pointerul faţă de alte elemente afişate pe ecran (tabelul 4.1). Normal pointerul are forma unei săgeţi, vârful săgeţii indică comanda care poate fi activată prin apăsarea unuia din butoanele mouse-lui.

Mişcarea pointerului pe ecran este sincronizată cu mişcarea mouse-lui pe o suport plan (mouse pad), care poate fi înlocuit cu o carte, un alt suport cu o rugozitate mai mare, sau chiar cu suprafaţa mesei de lucru.

Tabelul 4.1

Formă cursor	Comanda disponibilă
	Selectare normală
	Aşteptare (sistemul este „ocupat” cu efectuarea unei acţiuni)
	Aşteptare (sistemul efectuează o anumită operaţie în fundal)
	Selectare de precizie
	Cursor care indică poziţia de editare curentă
	Poziţie de introducere a caracterelor (datelor)
	Comandă indisponibilă
	Dimensionare verticală
	Dimensionare orizontală
	Dimensionare diagonală
	Dimensionare diagonală
	Selecţie alternativă
	Activare hiperlink

Ca să nu obosească mâna şi pentru a avea o anumită precizie în mişcare, mouse-ul trebuie ţinut astfel încât podul palmei drepte (pentru dreptaci) să se sprijine pe spatele lui, iar degetul mare şi degetul inelar să-l prindă lateral. Arătătorul şi mijlociul vor rămâne libere deasupra, fiind folosite pentru apăsarea pe butoanele mouse-lui. Cotul este indicat să fie sprijinit pe masă, sau, cel puţin, să existe un punct de sprijin, pe masă, între cot şi palmă. Alte poziţii ale mâinii îngreunează operarea şi viteza de acţionare. La multe tipuri de mouse se întâlnesc 3 butoane, dar, cel mai adesea, sunt folosite numai cele 2 butoane laterale.

Butonul de sub degetul arătător este butonul principal, iar cel de sub degetul mijlociu este butonul secundar. O apăsare scurtă pe un buton se numeşte click. De obicei, acest termen se referă la apăsarea butonului principal (din stânga, pentru dreptaci). Pentru apăsarea butonului secundar (cel din dreapta, pentru dreptaci), de regulă, se foloseşte termenul click dreapta. În cazul stângacilor, mâna se poate schimba şi butoanele se pot inversa, dar asta numai dacă mouse-ul este configurat astfel din programul de configurări numit Control Panel (panoul de control).

Se mai foloseşte frecvent şi dublu click, adică două apăsări ale butonului succesive, la interval foarte scurt de timp unul după altul. Dacă intervalul dintre cele două apăsări succesive este prea mare, ele pot fi receptate ca două click-uri distincte, situaţie în care aplicaţia activă nu mai reacţionează ca la dublu-click. De cele mai multe ori, dublul click este comanda realizată cu butonul principal. În situaţii foarte rare se utilizează şi triplul click.

În principiu, un click simplu activează comanda asociată obiectului pe care se află vârful pointerului. Această activare poate însemna: selecţie (obiectul selectat va fi vizibil în video invers), deschiderea unui fişier, selectarea unui element dintr-o listă, acţionarea unui buton etc. Pe de altă parte, un click dreapta, în general, deschide un meniu contextual, adică un meniu care se referă la comenzi asociate obiectului indicat de pointer.

Dublul click poate, de asemenea, să activeze aplicaţii sau să deschidă foldere pentru a li se examina conţinutul. Atenţie! La apăsarea butoanelor pentru simplu sau dublu click mause-ul trebuie ţinut nemişcat, altfel operaţia poate fi interpretată greşit de către sistem.

Altă operaţie importantă în WIN 98 este cunoscută sub numele drag and drop (trage şi dă drumul). Pentru a înţelege această acţiune se poate compara pointerul cu o mână care poate deplasa obiecte pe ecran dint-un loc în altul.

Se poziţionează pointerul pe un obiect, se apasă pe buton, apoi, ţinând butonul apăsat, se mişcă mouse-ul până când pointerul (şi obiectul) se deplasează până în locul dorit, după care se eliberează butonul mouse-lui. Obiectul rămâne în poziţia în care a fost tras. Este ca şi cum obiectul este "apucat" şi "tras" până la destinaţie iar aici i se "dă drumul", ocupând noua poziţie.

Dacă operaţia "drag-and-drop" se face folosind butonul secundar, atunci, la capătul manevrei (adică la eliberarea butonului) apare un meniu din care pot fi alese opţiuni ca mutarea obiectului, copierea acestuia sau renunţarea la operaţia anterioară..

Pentru selectarea unuia sau mai multor obiecte simultan se poate genera cu pointerul o ramă în interiorul căreia se includ obiectele ce vor fi selectate. În timpul generării ramei de selecţie, butonul principal se menţine apăsat.

Pentru selecţia unor obiecte adiacente dintr-o listă se va selecta primul obiect din sub-lista dorită, apoi, ţinând butonul SHIFT apăsat se selectează ultimul obiect din sub-listă.

Pentru selecţia unor obiecte ne-adiacente dintr-o listă se vor selecta pe rând obiectele ţinând apăsat butonul CTRL.

Exerciţii

1. 
   Pe desktop, dă click (simplu) pe icoane, pe rând. Icoana pe care dai click va fi selectată. Dă click şi pe desktop. Nu are efect. Exersează, dând click pe diversele obiecte de pe desktop şi observând ce se întâmplă.
   
2. 
   Deplasează pointerul în diverse locuri de pe desktop şi dă click-dreapta. Observă diferenţele dintre meniurile contextuale care apar.
   
3. 
   Selectează mai multe icoane deodată de pe desktop, cu mouse-ul. Apeşi pe buton când pointerul se află undeva pe desktop, apoi mişti mouse-ul şi observă cum pointerul trasează un dreptunghi în care poţi să încadrezi icoanele care vor apărea selectate la eliberarea butonului.
   
4. 
   Prin "drag-and-drop", poţi muta icoanele pe ecran. La fel poţi muta chiar bara de operaţii, de pe latura de jos pe altă latură a ecranului. Exersează.