Bertrand russell

Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Maşinii, apoi transportorul spaţial plonjă în interiorul unei construcţii gigantice.

În crepusculul ceţos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidenţial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din maşinile de însoţire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară, ajunse într-un hol luxos. Crang îl însoţi până la o uşă situată pe cealaltă parte.

― Am ajuns, spuse el. Acesta este apartamentul în care vei sta cât vei fi oaspetele preşedintelui. Ceilalţi, vă rog, rămâneţi afară.

Deschise uşa şi intră într-un living-room de 7 metri pe 16, cel puţin. Trei alte uşi răspundeau în living. Crang le arătă:

― Dormitorul, sala de baie şi intrarea din spate. În dormitor mai e o uşă care dă tot în camera de baie.

Şovăi şi continuă:

― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aş încerca să fug. Pot să-ţi confirm că nu vei putea ieşi din Palat.

Surâse. Expresia feţei era încurajatoare şi amicală.

― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poţi fi gata peste o oră? Vreau să-ţi arăt ceva înainte de a ne aşeza la masă.

― Voi fi gata, zise Gosseyn.

Se dezbrăcă, gândindu-se la şansele unei evadări. Nu putea accepta spusele lui Crang că i-ar fi imposibil să fugă, dacă într-adevăr nu existau paznici. Se întrebă dacă nu cumva voia numai să-l ademenească.

Găsi mai multe costume în garderoba dormitorului şi tocmai îşi alesese unul dintr-o stofă întunecată metalizată când auzi deschizându-se uşa. Îmbrăcă în grabă un halat şi trecu în living. Patricia Hardie încuie uşa pe care Crang o desemnase drept intrarea din spate. Se întoarse cu o piruetă elegantă şi se apropie de el:

― Prostule, îi zise ea fără menajamente. De ce-ai fugit imediat cum au venit gărzile atunci? N-ai auzit că le-am spus că nu permit nimănui să-mi răscolească apartamentul, dacă vine din ordinul lui Thorson? Chiar tu ai fost cel ucis, nu-i aşa? Nu-i vorba doar despre o asemănare întâmplătoare?

Gosseyn vru să răspundă, dar ea îl opri:

― Nu pot sta decât un minut. Crede-mă, sunt suspecta nr. 1 în legătură cu evadarea ta de luna trecută şi dacă sunt găsită aici... (se cutremură extrem de convingător). Gosseyn, cine eşti tu? Acum trebuie că ştii.

O privi cercetător, molipsit şi el de febrilitatea fetei. Apariţia ei adusese în cameră un suflu vital care lipsea. Această impetuozitate îl intrigă însă.

― Spune-o, aproape că-i ordonă ea. Repede!

Nu-i fu greu să spună ce ştia. Că s-a trezit pe Venus, fără să-şi amintească cum a ajuns acolo. În rest, n-avea ce să-i mai ascundă din evenimentele care au mai urmat, cu excepţia faptului că el ştia acum că Prescott făcea parte din bandă. Chiar şi asta nu era un secret pentru ea, din moment ce-o spusese cu voce tare, de auzise şi el. Dar era singurul lucru pe care el nu trebuia să-l spună cu voce tare. Dacă existau dictafoane care înregistrau convorbirea, era mai bine să împărtăşească acest secret în tăcere.

Deci, în afara acestui aspect, îi expuse totul în câteva cuvinte. Chiar înainte ca el să termine, fata se aşeză într-un fotoliu şi-şi muşcă buzele, vizibil dezamăgită.

― Corpul tău numărul 2, spuse ea după o tăcere destul de lungă, văd că nu ştie nimic mai mult decât corpul numărul I. Nu eşti decât un pion.

Gosseyn, în picioare, o privea şovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deşi ceva idei tot avea. Dar se simţea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că într-adevăr asta şi era.

― Ia zi-mi — o luă el din scurt — tu ce amestec ai în toate astea?

Privirea fetei se îmblânzi.

― Iartă-mă, n-am vrut să te supăr. Adevărul este că lipsa ta totală de informaţii a tulburat pe toată lumea. Thorson, reprezentantul personal al lui Enro, a amânat invazia pe Venus. Vezi! Ştiam eu că asta o să te intereseze. Dar mai ai un pic de răbdare! Nu mă întrerupe. Acum o lună, i-am dat toate informaţiile pe care te-am considerat că-ţi sunt necesare. Vrei să ştii cine e X? Ei bine, şi noi vrem să ştim. Tipul are o voinţă de fier, dar nimeni nu ştie ce urmăreşte. Pare interesat exclusiv de propria grandoare şi s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniştiţi. Nu-mi pot da seama dacă şahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator.

― Amice — zise ea — poate se iveşte o ocazie favorabilă şi pentru tine în toată harababura asta. N-o pierde.

Devenise dintr-odată serioasă.

― Foloseşte-o dacă ţi se oferă şi dacă nu e condiţionată de clauze imposibile. Rămâi în viaţă.

Se ridică. Îi atinse umărul prieteneşte şi fugi către uşă. Se opri în prag şi-i ură:

― Baftă.

Apoi închise uşa după ea.

Gosseyn făcu un duş, gândindu-se:

"De unde ştie ea ce fac şi cred toţi ceilalţi. Cine este ea?"

Ieşind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla preşedintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Aşezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aţinti asupra chipului lui Gosseyn.

― Ţi-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ţi vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut.

― Chiar aşa?

În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredinţase unei asociaţii de rău făcători sarcina de a-l face preşedinte printr-o metodă bazată pe falsificarea jocurilor Maşinii. Crima era colosală, impardona-bilă şi personală.

Trăsăturile fine ale chipului preşedintelui lăsară să filtreze un zâmbet.

― Haide — zise Hardie. Să terminăm cu copilăriile. Vrei informaţii. Eu de asemenea. Pune-mi trei întrebări şi eu, la rândul meu îţi voi pune trei.

Urmă o tăcere pe care o întrerupse brutal.

― Bătrâne, să nu-mi spui că n-ai ce întreba.

Ostilitatea lui Gosseyn începu să se clatine. Câte întrebări avea, nu i-ar fi ajuns noaptea întreagă să le pună. Nu era timp de pierdut.

― Dumneata, cine eşti? — întrebă el ironic.

Hardie clătină din cap cu regret.

― Îmi pare rău. Eu sunt fie ce par a fi, fie altcineva. În acest din urmă caz, să ţi-o spun, m-ar lăsa la mâna ta. Orice detector ar putea să scoată această informaţie. (Şi încheie abrupt:) Nu-ţi pierde timpul cu întrebări care m-ar putea distruge. Grăbeşte-te odată.

― Ştii despre mine şi altele, decât cele ce s-au spus deja.

― Da — zise preşedintele Hardie.

Surprinzând probabil expresia lui Gosseyn, adăugă grăbit:

― Ca să fiu sincer, nu prea multe. Iată, cu câteva zile înaintea intrării tale în scenă, am găsit o scrisoare în cutia mea de corespondenţă personală; expediată chiar de aici, din Oraşul Maşinii, scrisoarea dovedea că autorul ei era la curent cu teate detaliile planului pe care noi îl consideram drept secretul cel mai bine păzit din tot sistemul solar. Ştia despre atacul ce se pregătea împotriva planetei Venus. După ce făcea un rezumat al întregii acţiuni, scrisoarea afirma în modul cel mai categoric că tu te vei găsi la hotelul "Parc tropical" şi că ai de gând să preîn-tâmpini atacul anti-Venus. Cum în text mai erau şi alte detalii care nu doream să fie aflate de alţii, am ars scrisoarea şi te-am adus aici conform procedeului complicat pe care-l ştii deja. Asta-i tot. Şi acum, întrebarea nr. 3.

― Doi, — îl corectă Gosseyn.

― Trei; şi eu dacă voi pune vreo întrebare la care tu n-o să vrei să răspunzi, vom proceda la fel. Corect?

Gosseyn protestase involuntar. În fapt, el se gândea la spusele lui Hardie. Nu-i punea la îndoială povestea. Adevărul era, probabil pe undeva pe aproape. Ce se afla în spatele faptelor relatate — ei, da — asta era cu totul altă problemă.

Impresionat pentru prima dată, Gosseyn îl măsură din ochi pe interlocutorul său. Preşedintele nu era decât un simplu conspirator printre mulţi alţii extraordinar de capabil, direcţionaţi fiecare spre un anumit ţel. Dar reuşise, şi aceasta era meritul său personal, să-i convingă pe aceşti oameni, tot atât de egoişti ca şi el să-i acorde lui poziţia socială cea mai ridicată. Caracterul acestui bărbat, la care abia dacă se gândea mai înainte, îi apărea pe neaşteptate mult mai complex.

― Hai, Gosseyn. Întreabă odată.

Uitase de imp/rtanţa factorului timp. Şi, în plus, era sigur că n5 va mai afla mare lucru; la nivelul oamenilor ăstora nu se cunoştea esenţialul Spuse, deci:

― Ce aveţi de gând cu mine?

―Lfs24 Ţi se va face o ofertă; în ce constă, nu ştiu încă. Thorson şi 27X tocmai diccută problema. Orice ar fi, cred că ar fi înţelep$ s-o accepţi pentru moment. L'deine minte că %şti într-o poziţie forde. Teoretic, dacă ai avut deja două corpuri, de ce nu l-ai avea şi pe al treilea.

Ridică o sprânceană.

―'np1048 Evident, asLlang1048pa nu-i decât o ipoteză.

Gosseyn renunţase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună p% un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Îşi îngusdă ochii, bănuitor. Tipii aceştia urmăresc un anum% scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur şi fără semnificaţie, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieşise în mod real de sub contbolul bandei. Chiar şi roboplanul, care afirmase că este u. agent al Maşinii, putuse fi instructat ca să se dea această impresie. Era mai bine să aştepte ca situaţia să se mai dezvolte.

Î langfe1033l privi pe Hardie şi spuse numai:

―k Da, este numai o ipo$eză

1 Juggernaut — În mitologia indiană, cea de a opta încarnare a zeului Vişnu, semnificând forţa neânduplccată, implacabilă.