Bhagavad-gita

Zeita Lakshmi

Este de obicei infatisata imprastiind aur,ceea ce simbilizeaza bogatia si prosperitatea pentru devotatii sai.Este mentionata in cartea Vedelor ca fiind sotia lui Varuna (soarele).Se spune ca Lakshmi s-a nascut plutind pe o frunza de lotus in ocean.Este reprezentata uneori ca avand 2 brate sau 4 brate,desi in realitate are 4 brate dar este reprezentata uneori cu 2 pentru a simboliza frumusetea feminina.Ea reprezinta sotia perfecta.Este loiala, respectuoasa,cinstita,iubitoare si sincera.Lakshmi viziteaza casele devotatilor sai noaptea avand ca modalitate de transport o bufnita,care zboara incet si delicat.

Lakshmi este zeita Prosperitatii,a Sanatatii si mama lui Kama.
Nasterea ei este reprezentata ca o "tasnitura" din apele oceanului,alba si frumoasa,cu o floare de lotus in mana.Mai este numita si Mama Lumii.(se observa asemanarea cu nasterea Afroditei (la greci) sau Venus (la romani).Ea apare in toate reincarnarile lui Vishu,reincarnandu-se si ea tot in iubita lui sotie.Daca el este reincarnat ca muritor ea este tot muritoare.Zeiţa Lakshmi reprezintă pentru hinduşi succesul şi prosperitatea. Cuvântul „Lakshmi” derivă din sanscritul „Laksya”, care înseamnă „scop”, „ţel”.Ea este zeiţa şansei şi a bogăţiei,atât materiale,cât şi spirituale. Lakshmi este zeiţa adorată de majoritatea familiilor hinduse,şi mai ales de către femei.Luna octombrie este în mod deosebit consacrată adorării ei.
Lakshmi este descrisă ca fiind o femeie foarte frumoasă,aşezată pe o floare de lotus. În mână are de asemenea un mugur de lotus,care simbolizează frumuseţea,puritatea şi fertilitatea.Cele patru braţe ale sale reprezintă cele patru tendinţe ale vieţii umane: dharma, sau corectitudinea, kama sau dorinţa, arta sau bogăţia (prosperitatea) şi moksha sau eliberarea.Cascade de monede de aur curg din palmele ei, sugerând că cei care o adoră vor dobândi prosperitatea.Întotdeauna poarta haine roşii brodate cu aur,roşul simbolizând activitatea,iar aurul – bogăţia.Este zeiţa prosperităţii, a bogăţiei, a purităţii şi generozităţii

Ramayana

Ramayana este, probabil, cel mai cunoscut poem epic in India. El nareaza povestea lui Rama (o reincarnare a lui Vishnu), print si mai tarziu rege al orasului Ayodhya, in Nordul Indiei. Mesajul Ramayanei este simplu; omenirea ar trebuie sa duca o viata virtuoasa care sa nu incalce nici o lege a naturii. Ramayana este o cale prin care se aplica Dharma (credinta) in viata, un mod de-a trai.
Zeul Rama este considerat ca fiin un aparator al credintei si al virtutii si este singura fiinta umana care poseda cele 16 mari virtuti din "Mahapurusha" (este un om luminat).

Se spune ca Dumnezeu si Mama Divina au coborat pe Pamant sub forme umane si si-au insusit suferintele cele mai adanci ale oamenilor. Au vrut sa salveze credinta si sa arate oamenilor nevoia de a se "sprijini" pe Dharma pentru a putea face fata tuturor calamnitatilor. Toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu si al Mamei Divine, reincarnati in Rama si Sita, iar menirea lor este de-a ne salva de la Pacat.

Povestea incepe cu nasterea lui Rama si-a celor trei frati, Lakshmana, Bharata, and Shatrughna, la curtea regelui Dasharatha in Ayodhya (orasul Uttar Pradesh de astazi, in Nordul Indiei).
In timpul nasterii lui Rama, mii si mii de credinciosi erau persecutati si chair omorati de catre tiranul Ravana, ce stapanea tinutul Lanka, din Sudul Indiei (Sri Lanka de astazi). In plus, omenirea traia in haos, virtutile erau "uitate" sau neglijate, iar lipsa de educatie si cultura era predominanta. Deci Domnul hotara sa se reincarneze in Rama, sa sfarseasca cu persecutiile credinciosilor si sa arate oamenilor calea spre o viata virtuoasa. Rama crescu si deveni un print mult iubit de popor. Farmecul sau, finetea, modestia si abilitatea de-a invata il facura drag tuturor. Rama ceru mana printesei Sita, fica regelui Janaka, unul dintre cei mai respectati regi ai acelui timp. Dupa casatoria lui Rama cu Sita, viata lor cunoscu o schimbare neasteptata. Regele Dasharatha cazu bolnav si fiind batran, decide sa lase puterea in mana lui Rama si sa-l proclame rege al orasului Ayodhya. Soarta? Mama sa vitrega,o minte diavoleasca incrimineaza pe Rama de fapte neinfaptuite si acesta fu alungat si trimis in pribegie pentru 14 ani. Rama parasi orasul natal, impreuna cu Sita si unul dintre fratii lui si pleca spre Sud. Regele Dasharatha, fara sperante ca sa-si mai revada fiul mult iubit, muri de durere.

Vechii hindusi mai spun si astazi, ca plecarea lui Rama catre Sud a fost doar uneltirea Domnului. Era prilejul ca Rama sa plece si sa-si indeplineasca menirea.

Rama, fratele sau Lakshmana Sita au petrecut 10 ani in Sudul Indiei, ducand o viata asceta si propovaduind iubirea si credinta fata de Dumnezeu. In acest timp, regele din Lanka, Ravana, deveni din ce in ce mai aprig si hotari sa ridice armata impotriva lui Rama. Batalia fu castigata de Rama, dar regele cel rau, vrajit de frumusetea Sitei si suparat pentru infrangerea suferita, jura sa se razbune. Si astfel, in absenta lui Rama, ii fura sotia, pe frumoasa si credincioasa Sita. Sita fu inchisa intr-o temnita si regele Ravana gandi sa-i intinda o cursa lui Rama. Zile trecura si Sita refuza sa manance sau sa bea apa si doar prin meditatie se ruga de sotul ei sa vina sa o salveze. Raul rege Ravana nu stia ca, Sita este una si aceeasi cu Mama Divina.

In zilele noastre, femeile hinduse venereaza pe Sita si o considera simbol de casatorie si credinta.

Auzind de rapirea sotiei lui, Rama, impreuna cu fratele sau plecara sa o caute. In drumul lor au intalnit un trib, iar 100 de razboinici din acest trib au hotarat sa-l insoteasca in razboiul pe care-l pregatea impotriva lui Ravana.
Mica armata a lui Rama fu decimata de armata din Lanka, dar dragostea fata de Sita si credinta in Domnul, i-au dat putere lui Rama sa invinga singur marea armata, sa ucida pe regele Ravana si sa-si elibereze sotia.
Astfel, preacredinciosii din Sudul Indiei fura eliberati de tiranicul Ravana , iar Rama si Sita au fost pusi la mare cinste. Dupa cei 14 ani de exil, Rama se intoarce in tinutul natal, Ayodhya si este incoronat rege. Ani si ani, Rama a condus cu intelepciune si dreptate tinutul din Nord si se spune ca acei ani au fost cei mai prosperi din istoria Indiei. Peste tot domnea pacea, crime nu se mai infaptuiau, oamenii traiau in credinta si dupa principii morale raspandite de Rama si Sita.

"Cheia" Ramayanei este Hanuman, seful tribului intalnit de Rama in padure si cel care l-a ajutat cu 100 de ostasi. De fapt Hanuman este Dumnezeu, care coboara pe pamant in ajutorul lui Rama si al Sitei. De fapt vointa si puterea insuflata de Hanuman au invins pe Ravana, eliberand credinciosii din Sud.

Astazi, Hanuman este pomenit si sarbatorit in temple, de catre toti credinciosii adepti ai credintei Ram

Zeul Skanda

Conform legendelor din India,Skanda este zeul razboiului.Considerat uneori un zeu suveran,ramas mereu la varsta adolescentei,Skanda este conducatorul ostirilor divine.
El este fiul lui Shiva si al lui Durga.
Dar Durga si Shiva au mai avut inca doi fii,pe Ganesha-conducatorul ostirilor celeste si Skanda-a carui menire este distrugerea demonului Taraka.Ei au venit pe lume prin metode artificiale.Povesete nasterii lui Skanda este urmatoarea: deoarece zeii se tem de puterea unui viitor fiu al lui Shiva,ii cer acestuia sa nu procreeze,iar Shiva intra intr-o perioada de abstinenta.Insa inainte de a intra in perioada de ascetism,ii cade in foc un strop de samanta.
Agni,Focul,depune embrionul astfel format in Ganga,insa acesta nu suporta ardoarea din pantecele sale si abandoneaza embrionul pe Muntele Meru.Pleiadele vin si-l hranesc pe Skanda,iar putin timp dupa, toti zeii vin si i se inchina,fiind inspaimantati de puterea sa.
Tanarul zeu este frumos,puternic si plin de ardoare.Reprezinta pacea,bunul mers al lucrurilor,guvernarea,fiind cel mai potrivit pentru a comanda ostile divine.Skanda este cinstit pe tot cuprinsul Indiei. 
Spre deosebire de acesta,fratele sau,Ganesha este foarte urat,viclean, avand proportii uriase,el fiind zeul cu cap de elefant al scriitorilor, calatorilor,negustorilor si hotilor.Cei doi frati sunt diametral opusi,insa acest lucru este necesar pentru pastrarea echilibrului dintre bine si rau al lumii.
Datorita modului in care s-a nascut,in intregime gratie tatalui sau,este puternic antifeminist.In templele sale,femeile nu au acces.Zeul nu le iubeste si le haituieste cu furia sa,amenintandu-le cu febra puerperala pana in cea de-a sasea zi dupa nastere.
Este totodata rapitor de copii,desi cei care vor sa aiba copii ii adreseaza rugaciuni in aceste sens.Pleiadele,mamele sale adoptive,il ajuta in aceasta activitate rauvoitoare.De aceea exista ritualuri menite sa le imblanzeasca si sa le impiedice rautatile.

Zeul Agni

Conform mitologiei Indiei,Agni reprezinta zeul focului si focul destinat sacrificiilor.Simbolizand in acelasi timp si Soarele si Fulgerul,Agni nu este o divinitate oarecare printre altele deoarece este mediatorul intre toti ceilalti zei,iar pentru oameni este ordonatorul ritualurilor,focul sacrificiilor. El este cel care apartine tuturor oamenilor,fiind numit Ogni la slavi,Ugnis la lituanieni si Atar la iranieni.
Agni este focul in toate formele sale:in cer este Soarele unde apare in toata splendoarea sa,in paduri unde izbucneste,in camine unde incalzeste atmosfera.De asemenea se manifesta si in fierbanteala maniei si in cea a digestiei.Orice flacara este Agni.Agni orbeste cu stralucirea sa si lumineaza tot ce-l inconjoara.
Fiind zeul focului si avand Soarele ca simbol,el daruieste lumina tuturor, incalzind si binecuvantand cu razele sale.Este foarte batran,originile sale pierzandu-se in negura vremurilor si totodata este tanar fiindca are vigoarea si forta tineretii.Este zeul care nu imbatraneste,focul nascandu-se din foc.Flacarile formeaza podoaba sa capilara,iar aurul acopera maxilarul sau.Este nemuritor,invincibil si dominator.Este un intelept,dotat cu o inteligenta deosebita si cu clarviziune,fiind inspirat, atotstiutor si prudent.El suscita gandurile oamneilor si ii indreapta spre bine. 
De-a lungul a mii de ani,cei care l-au slavit pe zeul Agni au aratat iubirea fata de acesta in nenumarate feluri.Fie ca au compus imnuri,fie ca i-au ridicat statui sau au realizat multe picturi,prezenta zeului in inimile indienilor este certa.Printre aceste scrieri se numara celebrele „Vede”, regasindu-se aici un imn dedicat merelui zeu:„Il invoc astfel pe Agni in calitatea mea de insarcinat al cultului,zeu al sacrificiului,oficiant,cel care ofera adevaratele comori.Agni este demn de a fi invocat de profetii antici ca si de cei de acum :sa convoace zeii aici! Gratie lui Agni,cel ce aduca sacrificiul sa se bucure de bogatii si de belsug zi de zi,bogatii si belsug onorabile, insotite de oameni de seama!”
Agni este reprezentat sub forma umana, dar cu trei capete barboase. Tine intr-o mana un rozariu,iar in cealalta un vas.Adesea este calare pe un berbec numit Vahana.Relatia sa cu apele este una stransa,plantele ce sa nasc din apa fiind salasul sau.
Ofranada rezervata lui este tapul,simbol al fortei si a virilitatii.Din timpuri imemorabile,in fiecare dimineata si seara,hindusii indeplinesc ritualul focului sacrifical,in care este varsat in foc unt limpezit,pentru a-l mentine viu,in timp ce sunt rostite rugaciunile

Zeul Yama

Conform mitologiei indienilor,Yama este regele mortilor.Yama este cel dintai om, cel dintai muritor.Originile sale sunt pe cat se poate de divine, avandu-l ca tata pe Vivasvant,Soarele.Zeul nu este numit numai Yama,el purtand mai multe denumiri in functie de regiunea in care este venerat. Astfel,este numit Ymir in Europa de Nord si Yima sau Manu in Iran.

Yama are si o sora,Yami, cu care s-a unit pentru a crea omenirea,fiind considerati cuplul creator.In India,in a cincizecea zi a Sarabatorii Lampilor,fetele isi invita fratii la masa,le pregatesc o baie calda si ii venereaza.Acesta este modul in care este comemorat primul cuplu uman.

Inainte de a deveni o zeitate in marea pleiada a zeilor indieni,Yama a fost de natura umana.Nu numai ca a avut natura umana,dar Yama a fost si cel dintai om,cel dintai care a cunoscut moartea,devenind prin urmare liderul celor raposati.El insusi sau unul dintre servitorii sai,vine pentru a-i lua pe cei care si-au terminat firul vietii.Nimic nu trebuie sa-l distraga de la aceasta sarcina.Si totusi,intr-o zi este absorbit de indeplinirea ritualurilor sacrificale si uita sa mai ia vreun muritor.Astfel omenirea se inmulteste peste masura,oamenii ajungand sa-i concureze pe zei.Situatia revine la normal dupa incheierea ritualurilor respective.

Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme,de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi,pictate tablouri,dar si ridicate numeroase versuri.Printre aceste scrieri se numara celebrele opere indiene „Vedele”.

Zeul vedic Yama este zeul mortii.El tine în mâna stângã un lat cu care prinde sufletul celui mort si îl duce în împãrãþia mortilor.Gãsim în limba românã cuvântul „iama”,explicat de DEX drept „a da nãvalã”, „a se repezi” sau „a distruge”.Cuvântul românesc „iama” este asociat cu moartea pânã în zilele noastre,în expresii de genul „lupul a dat iama în oi” sau „ai nostri au dat iama în dusmani” etc. Acest cuvânt este strãvechi si îl foloseau si strãmosii nostri arieni-carpatini.Nu existã nici o altã limbã europeanã, în afara limbii române,care sã continã cuvântul „iama”.

Zeita Aditi

Aditi reprezinta zeita creatoare conform mitologiei Indiei.Ea este zeita-mama a oamenilor,dar si a zeilor.Este slavita si ca fauritoare a tuturor plantelor si animalelor,ca mama a tuturor fiintelor.Este o creatura fabuloasa ce nu poate fi inclusa in nicio categorie.Aditi este cea nelegata, cea libera.Este o zeita primordiala,atributele sale fiind nedeterminate, astfel incat lasa loc unui fel de panteism.In timp ce fiii ei,zeii suverani, detin o functie in societatea divina sau in Univers, Aditi este totul: este suma,inceputul,sfarsitul si in acelasi timp contrariile.
Fiind mama prin excelenta,este cea care a creat zeii.Initial,aceasta a dat nastere unor serpi care,dupa ce si-au lepadat pielea,s-au transformat in zei si astfel au dobandit nemurirea.Printre fii zeitei Aditi se numara zeii Mithra - garantul intelegerilor, Varuna – organizatorul lumii, Aryaman - protectorul arienilor, dar si Bhaga, cel care distribuie bunurile.
Exista numeroase scrieri in care zeita Aditi este slavita,texte care reliefeaza latura ei supra-divina,latura sa de fiinta primordiala care pune in miscare procesul evolutiv al lumii.Printre aceste scrieri se afla mult faimoasele „Vede” in care se regasesc urmatoarele fragmente care fac referire la Aditi: 
„Aditi este cerul,Aditi este atmosfera.Aditi este mama,este tatal si fiul. Aditi este ansamblul zeilor,al celor cinci rase.Aditi este ceea ce s-a nascut.Aditi este ceea ce trebuie sa se nasca”.
Zeita este de multe ori reprezentata fie dand nastere,fie ca insasi imaginea Rotii Samsarei,reprezentare a ciclitatii eterne - nastere, moarte si renastere.
Aditi reprezinta divinitatea nediferentiata,vastitatea,expansiunea,libertatea.In cadrul sacrificiilor,ea nu este tratata la fel ca restul zeilor fiindca este exterioara lumii divine. Ea primeste cea dintai si cea din urma ofranda.Aditi este zeita care permite dezvoltarea,ea elibereaza de orice constrangeri,ea face sa dispara orice urma de pacat,de impuritate,de suferinta,de boala.
Printre supusii care o iubesc si o venereaza cel mai mult se numara femeile,in special cele insarcinate care poarta mereu la gat amuleta pe care zeita Aditi o purta de fiecare data cand dorea sa aiba un copil.

Zeul Parasurama

Parasurama este a sasea reincarnare al lui Vishnu.Combinand puritatea religioasa cu impuritatea razboinicului,Parasurama este un luptator Brahman.Insusi numele zeului inseamna „Rama cu toporul”
Exista numeroase legende care atesta eroismul si puterea lui Parasurama.

Una dintre acestea este cea care il are ca personaj si pe Kartavirya. Acesta este un rege puternic care are mii de brate si un car celest. El isi impune puterea in fata zeilor si a tuturor fiintelor.Crede ca totul ii este permis si merge pana acolo incat tulbuna intimitatea lui Indra si a consoartei sale.

Vishnu si Indra se sfatuiesc pentru a pune capat acestei situatii si creeaza un erou pentru a-i distruge pe impertinenti precum Kartavirya. Satyavati prepara astfel doua boluri cu orez,unul pentru sotia lui si
unul pentru soacra,astfel incat prima sa aduca pe lume un Brahman,iar cea de-a doua un kshatriya. Din greseala insa bolurile sunt inversate si fiul lui Satyavati,sotia brahmanului capata forta unui kshatriya,iar celalalt copil,fiul unui kshatriya dobandeste calitatile unui brahman.
Satyavati este inspaimantata si cere ca blestemul sa cada mai degraba asupra nepotului ei.Jamadagni,fiul ei devine deci un brahman pur si se casatoreste cu Renuka si va avea de la ea 4 brahmani puri si un al cincilea fiu pe Rama sau Parasurama,care brahman fiind,are trasaturile unui kshatriya.Banuind ca sotia sa l-a inselat,tatal ii cere lui Parasurama sa-si decapiteze mama.Acesta indeplineste porunca,iar ca rasplata devine brahman,cerandu-i tatalui sau sa-i invie mama.

Zeita Sarawati

Sarawati este zeita Cunoasterii,sotia lui Brahma.Ea detine puterea cuvantului,a intelepciunii si a invataturii.

Este imbracata in alb,simbol al puritatii si calareste pe o gasca.
Are partu brate ce reprezinta cele patru aspecte ale personalitatii umane,in cunoastere: mintea,vigilenta,intelectul si ego.In doua maini tine statuete sacre si o floare de lotus,simbol al cunoasterii,iar cu celelalte doua canta muzica dragostei si a vietii.

Relatiile dintre zeii si zeitele principale sint ilustrate in numeroase legende,din care aflam ca Stapinul a tot ceea ce este viu,Brahma,sotul minunatei Saraswati avea de foarte multe ori relatii incestuale cu fiica sa, care a patruns in mitologie sub diverse nume,cum ar fi Vatch,Brahmani,Savitri si chiar Saraswati.

Saraswati,nefiind multumita din punct de vedere sexual de catre propriul sot,a creat-o dintr-o jumatate a corpului sau minunat pe zeita Gayatri (care de asemenea era cunoscuta sub mai multe nume),de care Brahma s-a simtit imediat atras si,pentru a nu o pierde din vedere nici macar pentru o secunda,si-a creat patru fete (a inceput sa fie numit Cel cu patru fete).
Sarawati,cea mai buna dintre mame,cea care ii ajuta pe cintareti sa isi creeze imnurile,era si zeita fluviilor,care (potrivit unei alte legende) a intrat sub pamint pentru a nu vedea decaderea obiceiurilor divine si pamintesti,iar in zilele noastre se varsa in fluviul Gange,acolo unde acesta se uneste cu Jamuna.