Bhagavat a spus:
1. Lipsa de frica, curatia inimii, statornicia in Cunoastere si yoga, daruirea, infranarea, sacrificiul, invatatura, asceza, dreapta purtare,
2. Nevatamarea, adevarul, lipsa maniei, renuntarea, linistea, neclevetirea, mila pentru vietuitoare, neravnirea, blandetea, sfiosenia, cumpatarea,
3. Taria, iertarea, hotararea, curatia, ne-dusmania, ne-mandria sunt ale acelui nascut pentru o stare divina, o Bharata!
4. Fatarnicia, dispretul si mandria, mania si asprimea, ca si necunoasterea sunt ale celui nascut pentru o stare demonica.
5. Starea divina, se stie, duce la eliberare; cea demonica duce la inlantuire; nu fi indurerat, esti nascut pentru o stare divina, o fiu al lui Pandu.
6. Exista doua plasmuiri ale fiintelor in aceasta lume; cea divina si cea demonica. Pe cea divina ti-am dezvaluit-o cu de-amanuntul; ascult-o, o fiu al lui Pritha, pe cea demonica.
7. Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; in ei nu exista nici curatie, nici regula in purtare, nici adevar.
8. Acestia spun ca lumea este fara adevar, fara baza, fara stapan, nascuta fara inlantuire [cauzala], avand dorinta drept temei; ce altceva?178
9. Sprijinindu-se pe aceasta parere, cei care si-au pierdut Sinele, putini la minte, crunti la fapte si raufacatori, se nasc spre distrugerea lumii.
10. Dedati dorintelor ce nu pot fi implinite, plini de fatarnicie, mandrie si dispret, luand din cauza tulburarii mintii apucaturi rele, isca deprinderi josnice.
11. Cuprinsi de nenumarate griji ce sfirsesc o data cu moartea, avand mai presus de toate dorintele si bucuria carnii, incredintati ca asta e totul,
12. inlantuiti de sute de nazuinti, stapaniti de dorinta si manie, doresc sa stranga bogatii [pe cai] nedrepte, pentru a-si implini poftele.
13. „Azi am dobandit aceasta”, „ami voi implini aceasta dorinta”, „acest bun este si acela va fi alta data al meu”,
14. „Acest dusman l-am doborat si-i voi dobora si pe ceilalti”, „Stapanul Divin eu sunt”, „am parte de bucurii, ma implinesc, sunt puternic, fericit”.
15. „Sant bogat, de neam nobil, cine mai este ca mine?”, „Voi pune sa se faca sacrificii, voi face danii, ma voi bucura”, asa gandesc cei tulburati de necunoastere.
16. Bantuiti de nenumarate ganduri, invaluiti in plasa tulburarii mintii, prinsi de implinirea poftelor, cad in infernul cel necurat.
17. Plini de sine, vanitosi, plini de mandria averii si de dispret, sacrifica doar cu numele, cu fatarnicie, nu dupa cum este randuit.
18. Sprijiniti pe egoism, forta, dispret, dorinta si manie, ma urasc in corpul lor si al celorlalti, pismuitori.
19. Pe acesti haini cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe acesti uriti la chip, in [nenumaratele] renasteri (samsara) ii arunc mereu numai in matci demonice.
20. Acesti rataciti, intrati in matca demonica, din nastere in nastere, nedobandindu-ma pe mine, o fiu al lui Kunti, merg spre treapta cea mai de jos179.
21. intreita este aceasta poarta a infernului in care se pierde Sinele: dorinta, ura si pofta; sa fie lepadate, deci acestea trei.
22. Omul care s-a eliberat de cele trei porti ale intunericului, o fiu al lui Kunti, merge spre propriul sau bine, si ajunge la conditia suprema.
23. Cel care lepadandu-se de ce-i randuit in Shastra180 merge dupa bunul sau plac, nu dobandeste nici desavarsirea spirituala, nici fericirea si nici conditia suprema.
24. De aceea, Shastra sa-ti fie canonul cand hotarasti ce trebuie si ce nu trebuie facut; cunoscand fapta cuprinsa in randuielile din Shastra, tu trebuie sa o indeplinesti aici181.
-XVII-
Cartea a saptesprezecea numita
YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINTE
Arjuna a spus:
1. Cei care, lepadandu-se de ce-i randuit in Shastra, sacrifica patrunsi de credinta, in ce stare se alfa, o Krishna? [An] sattva, rajas sau tamas?
Bhagavat a spus:
2. Credinta celor intrupati este de trei feluri, nascuta din firea [fiecaruia]; ea tine se sattva, rajas si tamas; ascult-o:
3. Credinta fiecaruia, o Bharata, este pe masura firii sale; omul este facut din credinta [lui]; cum ii este credinta asa este si el.
4. Cei ce tin de sattva sacrifica zeilor; cei ce tin de rajas [sacrifica demonilor] Yaksha si Rakshas, iar cei ce tin de tamas, celor plecati (preta) si stafiilor (bhuta).
5. Oamenii care savarsesc asceze crunte, neranduite in Shastra, cuprinsi de fatarnicie si egoism, stapaniti de dorinta, patima si violenta,
6. Cei fara minte, care vlaguiesc multimea elementelor182 in trup, si chiar pe mine cel care salasluiesc in mijlocul trupului - acestia sa-i stii, au indemnuri demonice.
7. Hrana ce place tuturor este de trei feluri; la fel si sacrificiul, asceza si dania; asculta deosebirea dintre ele:
8. Bucatele care sporesc viata, vioiciunea, puterea, sanatatea, fericirea si bucuria - cele gustoase, cu ulei, care nu se strica, placute - le plac celor ce tin de sattva.
9. Bucatele amare, acre, sarate, prea fierbinti, iuti, fara gust, care ard - placute celor ce tin de rajas - sunt datatoare de suferinta, suparare si boala.
10. Statuta, cu gust pierdut, rau mirositoare, stricata, resturi nepotrivite pentru sacrificiu - asa este mancarea ce place celor ce tin de tamas.
11. Sacrificiul statornicit de canoane, care este facut de cei ce nu-[i] doresc fructul, cu mintea concentrata [spunandu-si] „trebuie adus sacrificiul”, [acest sacrificiu] tine de sattva.
12. insa, de se sacrifica in vederea fructului [sau], si mai mult, din fatarnicie, acest sacrificiu, sa stii, o Bharata tine de rajas.
13. Sacrificiul care nu este randuit, in care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fara rasplata pentru preot, lipsit de credinta - se spune ca tine de tamas.
14. Adorarea zeilor, a celor nascuti de doua ori, a invatatorilor183 si a inteleptilor, curatia sufleteasca, cinstea, castitatea, nevatamarea - [iata ce] se numeste asceza trupului184.
15. Cuvantul care nu tulbura, adevarat, placut si prietenos, recitarea Vedelor - iata ce se numeste asceza cuvantului.
16. Seninatatea mintii, blandetea, tacerea, stapanirea de sine, curatia inimi - iata ce se numeste asceza mintii.
17. Acestei intreite asceze, savarsita cu credinta neantrecuta, de oamenii care practica yoga, care nu doresc fructul actiunilor, i se spune ca tine de sattva.
18. Despre asceza savarsita cu fatarnicie pentru a dobandi cinstire si adorare se spune aici ca tine de rajas; [ea este] trecatoare, nestatornica.
19. Ascezei care este facuta sub stapanirea tulburarii mintii, prin chinuirea propriei fiinte sau pentru distrugerea alteia, i se spune ca tine de tamas.
20. Daniei, care este savarsita cu gandul „trebuie dat”, care nu-i spre folos, la vreme si loc [potrivite], cand [primitorul] este un vas ales185, i se spune ca tine de sattva.
21. Si daca dania este facuta spre folos, urmarind fructul cu de-a sila, i se spune ca tine de rajas.
22. Daniei, facuta la loc si vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fara cinstire si cu dispret, i se spune ca tine de tamas.
23. S-a spus ca „OM TAT SAT”186 este intreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost randuite, in Vremea inceputului, Brahmanele, Vedele si sacrificiile.
24. De aceea, totdeauna, se trece la infaptuirea sacrificiilor, daniilor si ascezelor cuprinse in canoane, de catre cei care invata Veda, rostindu-se [mai intai silaba] AUM.
25. Cei care doresc eliberarea trec la infaptuirea feluritelor sacrificii si asceze, ca si la infaptuirea daniilor carora nu le doresc fructul, rostind mai intai [cuvantul] tat.
26. Cuvantul sat este folosit pentru ceea ce exista si pentru ceea ce este bun; cuvantul sat se foloseste de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile randuite.
27. I se spune sat statorniciei in sacrificiu, in asceza sau in danie, la fel ca si faptei care nazuieste spre acestea.
28. La ceea ce este facut cu necredinta, fie ofranda, danie sau asceza, i se spune asat187, o fiu al lui Pritha; aceasta nu exista nici aici, nici dincolo188.
-XVIII-
Cartea a optsprezecea numita
Dostları ilə paylaş: |