Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu"

Obiectiv turistic: Palatul Roznovanu(Primaria)

Prezentare:


Rasfoind prin gradina amintirilor unor pitoresti cotloane iesene gasim, in Ulita Mare, stravechiul Palat Roznovanu, Palatul din Iasi, "al regilor din Belgrad", actual sediu al Primariei si fosta resedinta a vistiernicului Iordache Roznovanu-Rosetti, om politic ambitios si influent, care a dominat viata politica in Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Acesta era locul unde era "Vinu prea bunu" si "mici indestulu de mancatu", aici locuia cea mai bogata familie a acelor vremuri.
Asa cum sustine ghidul palatului, cladirea este un adevarat muzeu: "picturi murale pe tavan, matase colorata pe peretii laterali, pana sus, balustradele aurite, totul era mult mai bogat si mai pretios."
Inalt si luminos fusese inconjurat candva de ziduri laterale si era pazit de statui din Olimp (Apollo, Diana) taiate in piatra sfaramicioasa de Repedea si asezate la intrare. Odaile, pline cu mobile vechi ascund azi o romantica si palpitanta istorie..
Neculai Roznovanu se indragosteste de Maria Sturza, preaiubita nevasta a lui Costache Sturza, cu care fuge si se casatoreste. Blestemul ce va urma avea sa fie neindurator si ii condamna pe cei doi la izolare si dispret, impreuna, in casa lor. Impozanta cladire, cu o multime de incaperi, gherghir, tainite si stravechi hrube adanci ramasa pustie era noaptea cutreierata de hoti si spargatori ce cautau comori.
Al. Cantacuzino scria ca zidirea era cea mai frumoasa din Moldova "intrecand in proportii si lux Palatul de la Deleni." Asezarea ocupa "o mahala intreaga a orasului pe Ulita Mare, in fata Mitropoliei."
Dupa moartea lui Matei Cantacuzino aici se asezau Roznovanii, Ruset ori Roset, numit Roznovanu dupa resedinta de la Roznov, "grec si strain tarigradean, dar mai bun domn decat un pamantean".
Palatul se ridica dupa planul arhitectului Gustave Freiwald, cel care, peste 4-5 ani a proiectat si catedrala mitropolitana.
Frumosul asezamant, fala Ulitei Mari construit in stil neo-clasic se inaugura la 1823. Odaile au fost zugravite de Ludovic Stavschi iar Paraclisul de pictorul Ioan Balomir. Palatul avea holuri mari, saloane inalte, lespezi de marmura, balustrade elegante si influente din palatele occindentale. Cladirea a fost printre primele care a avut amenajari de confort si instalatii moderne.
Maretul si splendidul salon al Palatului a primit multe personalitati intre care si regele Carol, mitropolitul Iosif Naniescu.
In forma lui actuala palatul seama putin cu cel din anii trecuti. In locul gradinei avea in fata o piata larga intre care atarna un lant gros."Fatada simpla, cuprindea la mijloc intrarea principala.
Prin gangul din dreapta se ajungea in gradina Palatului, intinsa ca o pajiste si umbrita de arbori batrani si stufosi. Celalalt gang ducea in curtea cu bucatarii si in grajdul cailor.
De pe pereti priveau chipul in marime naturala a marelui vistiernic Nicolae Roznovanu si al "cucoanei Marghiolita", "opere scump platite artistului vienez Winterhalter." Salonul ei, ocupat acum de Sala Ovala adaposteste mici serate de 30-40 perechi.
Fiecare odaie era zugravita in alta culoare cu "vapsea de apa", "ba verde cu chenarele rosii (culorile Roznovestilor), ba liliachiu.
Pictat deosebit, fiecare tavan infatisa cate o scena mitologica: moartea lui Icar, carul lui Apolo ori Venera.
Trecand anii frumosul Palat din Ulita Mare a cucoanei Marghiolita incepea sa-si piarda farmecul si sa intre in uitare. Primaria a propus demolarea propriului sediu, de alaturi si daruirea locului mult asteptatei institutii: Teatrul. Cautandu-se alt loc pentru conducerea orasului se gasea potrivit vechiul palat roznovanesc. Astfel, primarul Vasile Pogor intra in tratative cu Neculai Roznovanu si obtine Palatul.
Pana in toamna anuluiu 1891 palatul golit se incredinta noului proprietar, cu dorinta pastrarii infatisarii incaperilor considerate "splendide".
Arhitectul francez P. Gottereau a fost insarcinat cu reamenajarea spatiilor, modificarea fatadelor si ridicarea unui etaj-mansarda. I se schimbase si numele in "Palatul Princiar " sau "Palatul Ferdinand".
Din 29 mai 1895 batranul Palat se reinnoieste sub conducerea arhitectului Mandrea. Se pregatea "inaltarea putin a cladirii, refacerea acoperamantului, prevazut cu mansarde bogat impodobite, prefacera cu totul a fatadei dinspre Mitropolie, deschiderea a inca 2 fatade..una spre Teatru, de care palatul se va desparti printr-o frumoasa gradina".
Fizionomia exterioara a palatului urma sa fie "una din cele mai frumoase si mai marete" prin forma arhitectonica. Scara de intrare se inlocuia cu una "monumentala".
La finalizare regele Carol felicita constructorul pentru "maiestria cu care a executat lucrarile de arta din sala coloanelor". Sala era de o "splendoare neintrecuta".
Elegantele saloane roznovanesti modernizate, se ocupau de Curtea Apelurilor si Tribunalele sectiilor I si II.
La Roznovanu ramanea Primaria si dupa 1989, in cocheta gradina din fata cu o cismea artistica poruncita de domnitorul Grigore Ghica. Fantana impozanta si modernizata se pastreaza si azi.
In 1994 se aseaza de veghe si Vasile Pogor, aprigul primar sub administratia caruia Iasul a fost inzestrat cu acest impozant "Hotel de Ville".
Vechiul salon, numit acum Sala Mare, adaposteste sedintele Consiliului Municipal si primeste oaspeti din toata lumea: Bartolomeu 1, Patriarhul teoctist al Romaniei, fostul suveran Mihai I. Incaperea in care se afla acum cabinetul primarului isi avea biroul regele Ferdinand.
Povestea palatului roznovesc aduce in prim plan o legenda romantica in "orasul amintilor" ce te face sa te gandesti cate inca mai ascunde "dulcele targ", cate povesti are fiecare cladire si martora a cator evenimente a fost fiecare. Cladirea e amintita astazi ca "Palatul aducerilor aminte."

Obiectiv turistic: Parcul Copou

Prezentare:


"Te salut oras-gradina, cu conture iluzorii
Strajuit de patru dealuri incarcate de podgorii"

Captusit cu o intreaga padure de copaci, Copoul se numea la inceputul indelungatei sale existente "Podu Verde" caci trecea printre vii, gradini si livezi strapunse, ici colo, de acoperisul unui conac boieresc.

"Ulita aristocratica a Copoului" este un cartier in Iasi, aflat pe dealul cu acelasi nume, ce s-a dezvoltat ?n sus de ulita Podul Hagioaiei, incepand din sec. XVIII, cuprinzand trei parti: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc si Muntenimea de Sus.
Frumoasa inzestrare a dulcelui targ e si Gradina Copou, cea mai veche din Iasi. Grigore Ghica, domnitor cu pricepere si blandete, caruia ii placea si voia buna, ridica la Copou un foisor de odihna si desfatare in stil turcesc, lui revenindu-i meritul de a introduce Copoul in atentia boierilor invatati pana atunci cu plimbarile la Bucium si Galata.
Nevoia de a avea o gradina publica se resimtea. Astfel lucrarile de amenajare a parcului au inceput in 1833 sub indrumarea domnitorului Mihail Sturza.
Centrul parcului adaposteste "Obeliscul cu lei" sau "Monumentul Legilor Constitutionale" ridicat dupa planurile lui Gh. Asachi in cinstea generalului rus Pavel Kiseleff si a reformelor introduse de acesta in Moldova. Putini stiu ca in Obeliscul cu lei se banuieste ca exista un document organic de pe vremea lui Al. I. Cuza.
Pasii poestului Eminescu mai dainuie inca prin prezenta "Teiului lui Eminescu" ce "capata valoarea unui monument viu, cel mai pretios poate, din cate s-au inchinat marelui si nefericitului poet." Teiul urias, batran de 100 ani isi deschide florile in fiecare primavara semn ca romantismul si poezia nu au murit inca. Ani la rand a pandit in parc perechea de indragostiti Eminescu, Veronica Micle ramanand si astazi marturie nescrisa a iubirii lor.
Plutind jucausi prin aer, fulgii pufosi de nea, florile de tei, frunzele aurii de toamna mangaie chipul de bronz al lui Eminescu, asezat in fata teiului, brazdat de incercarile aspre ale vietii tumultoase.
Nu departe de bustul lui Eminescu, pe "Aleea Junimea" se afla si bustul din bronz al Veronicai Micle, preaiubita poetului, si ale membrilor Junimii: Ion Creaga (autor I. Dimitriu), Nicolae Gane(I.Irimescu), C.Negruzzi, Ciprian Porumbescu(I. Barleanu).
In 1989 se deschide in parc si un Muzeu Mihai Eminescu, conceput de arhitectul Virgil Onofrei.
Anual are loc in Gradina Copou targul national de ceramica "Cucuteni" ce aduna mesteri olari din toata tara, fiecare cu obiecte de arta dintre cele mai frumoase si mai cu migala lucrate.

Obiectiv turistic: Teatru National

Prezentare:


Prin anii 1890 construirea unui teatru era la ordinea zilei. Astfel, in mijlocul targului, pe terenul aflat cam in fata Filarmonicii azi si daramat in 1869, pentru a-l mari, Primaria a propus demolarea propriului sediu, de alaturi si daruirea locului mult asteptatei institutii, dupa care tanjeau iesenii inca din februarie 1888, cand a ars Teatrul National din Copou. Astfel, pe locul fostei primarii avea sa ia fiinta Teatrul National "Vasile Alecsandri" sub conducerea tehnica a renumitilor arhitecti vienezi Fellner si Helmer.
Constructia incepe in 1894 si se sfarseste abia dupa 2 ani, in 2 decembrie 1896 la inaugurare prezentandu-se spectacole cu piese de Alecsandri, Negruzzi si Millo.
"Construit dupa planurile si prevederile cele mai noi, solid, comod si luxos, Teatrul National din Iasi este un adevarat juvaer de arhitectura si un fermecator local de petrecere pentru vizitatorii sei. A costat, cu inzestrarea sa completa, decoruri si mobilier nou, adus din strainatate, costume noua asemenea, instalatia speciala de lumina electrica, incalzirea cu aburi si ventilatoare automate, o suma de peste 2.000.000 lei. Vederea exterioara a Teatrului este tot asa de impunatoare ca si cea interioara- cu patru fatade monumentale, inconjurat de gradini frumoase, avand in fata, statuia de bronz a lui Alecsandri, iar spre nord, cea a lui Miron Costin."
La 140 de ani de la prima reprezentatie teatrala in limba romana, teatrul iesean primeste numele marelul poet si dramaturg, Alecsandri.
Pentru a marca intrarea principala in cladirea teatrului, arhitectii au recurs la un portic clasic, format din patru coloane de ordin compozit. Frontonul, care constituie podoaba exterioara cea mai atragatoare a cladirii, ne infatiseaza o scena mitologica, ale carei personaje si animale sunt surprinse in plina miscare. In spatiul mai inalt din centrul frontonului este reprezentata zeita Diana tronand pe un car alegoric. In restul compozitiei sunt reprezentati oameni, lei si tigri destul de expresivi, iar, in spatiul restrans dintre varfurile ascutite ale frontonului, personajele ne apar culcate. Somptuoasa fatada a monumentului este impodobita cu balcoane, sculpturi in altorelief si coloane ionice angajate.
Monumentul arhitectural adaposteste adevarate comori: Cortina pictata in 1896, de vienezul Lenz, ce prezinta o alegorie a vietii cu cele trei varste si alegoria Unirii Principatelor Romane, Cortina de fier, pictata de Al. Goltz cu motive ornamentale dispuse simetric.
Plafonul e pictat de Al. Goltz in culori pastelate ce reprezinta alegorii paradisiatice fiind ilustrat cu nimfe si ingeri si incadrat in structura rococo.
Deasemea un candelabru impresionant cu 109 becuri, din cristal, adus din Venetia, lumineaza salonul principal.
Expuse in holul de la parter gasim costume purtate de Gr. Manolescu in rolul Hamlet, Matei Millo in Barbu Lautaru, Miluta Gheorghidiu in celebra Chirita.
De acest teatru se leaga numele unor mari personalitati ale culturii noastre: Kogalniceanu, Alecsandri, Gh. Asachi, C. Negruzzi, Al. Russo, Mihail Sadoveanu.
Muzeul teatrului ilustreaza dezvoltarea fenomenului teatral de la primul spectacol in limba romana la colectii de afise teatrale, volume de teatru, autografe, manuscrise cu note muzicale ale lui Ciprian Porumbescu, obiecte de arta, costume purtate de actori.
Facandu-se chip din bronz lui Vasile Alecsandri, edilii acelui timp socoteau ca cea mai potrivita asezare se cuvenea pentru bust la usa teatrului, inlocuind-o pe cea a lui Gh. Asachi, cel care a initiat primul spectacol in limba romana.
Fastuoasa sala de spectacole a Teatrului National "Vasile Alecsandri" a fost renovata in anul 1957, iar in anul 1969, teatrului i s-a construit o noua aripa.
Esplanada teatrului a fost imbogatita cu doua fantani arteziene intr-un elegant scuar ce se intinde in fata teatrului. Dorind animarea spatiului se va accepta ca pictorii amatori sa isi expuna aici tablourile. Desi multe lucrari sunt considerate kitch-uri pe artisti ii intalnim si astazi, fie iarna, fie vara, prezenti cu lucrarile expuse in parc, tablouri ori obiecte de arhitectura.
Cu o mie de locuri, o acustica dintre cele mai bune, bogat ornamentata cu elemente in stil baroc sau rococo si cu holuri in marmura colorata, cu statui gratioase, candelabre si capete aurite, creand o atmosfera de feerie, eleganta si intimitate, sala de spectacole este una din cele mai reusite constructii ale arhitectilor vienezi.
Cladirea adaposteste astazi si Opera Romana.
In 110 ani de existenta Teatru National a fost un mediu cultural unde publicul iesean a fost familiarizat cu cele mai noi si interesante scrieri transpuse in piese de teatru.

Obiectiv turistic: Universitatea "Al.I.Cuza"

Prezentare:


Pe toate caile, chiar de la inceput, Universitatea ieseana a inteles rolul pe care era chemata sa-l aiba in manifestarile vietii poporului roman, nemarginindu-se numai a fi o scoala inalta pentru pregatirea unor specialisti, ci totodata un mare sezamant care sa apere interesele culturale ale neamului intreg".
A.D. Xenopol

In a doua jumatate a secolului al XIX lea, Iasul, batran oras al Moldovei, dobandea, cu fiecare zi ce trecea, o alta infatisare. In locul bordeielor saracacioase incepeau sa apara cladiri moderne, se construiesc din ce in ce mai multe edificii publice cu caracter laic printre care una din cele mai importante la Iasi, realizata in stil eclectic, era palatul Universitatii "Al.I.Cuza."

Edificiul a fost construit intre anii 1893-1897, dupa planurile arhitectului Louis Blanc, apoi continuat de arhitectul Pompilian. Locul ales era terenul de pe dealul Copoului, unde, pana la 17 februarie 1888, cand a fost distrus de un incendiu, se afla Teatrul National.
Inaugurarea a avut loc la 22 octombrie 1897, cu 2 ani mai tarziu decat se preconiza finalizarea cladirii. Deschiderea a fost facuta de corul condus de compozitorul Gavriil Musicescu in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta.
Noua cladirea a Universitatii avea o fatada de 130 m, cuprindea trei amfiteatre mari si noua amfiteatre mici, noua sali de laborator, fiecare cu biblioteca si cancelaria sa. In centrul edificiului a fost construita o aula de 500 de locuri, iar la etaj, o mare sala pentru biblioteca.
Amplasata cu fatada principala de-a lungul unei strazi in panta, cladirea porneste de la trei nivele in partea superioara a pantei si ajunge la sase.
Cladirea, ca stil arhitectonic constituie o sinteza intre clasic si discrete elemente baroce, prezentand spre strada, un rezalit central cu o intrare monumentala prin care se ajunge intr-o vasta sala a "pasilor pierduti", decorata cu picturi in fresca realizate de Sabin Balasa, printre care si un tablou infatisandu-l pe Al.I.Cuza.
Din marea sala a bibliotecii se poate ajunge intr-o spatioasa terasa, ale carei coloane cu capitele corintice ornamenteaza rezalitul central in partea lui superioara, continuata apoi de un fronton dreptunghiular. Figurile alegorice, plasate de o parte si de alta a frontonului si la extremitatile cornisei, au fost lucrate de sculptorii Valbudea, Georgescu si Hegel.
In biblioteca, o frumoasa friza decorativa a fost executata de pictorii Mureseanu, Alpar si Voinescu. Aceasta friza ilustreaza subiecte greco-romane, monumente romane, trecutul tarii si legende: monumetul de la Adamclisi, ruinele de la Baia, fantana mesterului Manole.
In aula, in centrul cupolei, pe cercul din jurul turnului, au fost pictate portretele profesorilor ce s-au remarcat prin activitatea lor didactica sau stiintifica.
Al. I. Cuza e cea mai veche universitate din Iasi, continuitoare a embrionului Universitatii Iasilor, Academia Domneasca.
Multe din cursurile predate cu insufletire de profesorii Academiei Domnesti raman marturie si azi in Universitatea ieseana.
Pornind de la trei facultati: Drept, Filosofie si Teologie s-a dezvoltat ajungand la un numar de 15 facultati: Biologie, Chimie, Economie si Administrarea Afacerilor, Educatie fizica si sport, Fizica, Geografie si Geologie, Informatica, Istorie, Matematica, Litere, Psihologie.
A creat savanti de prestigiu printre care: Petru Poni, Alexandru D. Xenopol, Octav Myer, Gheorghe Bratianu, Gheorghe Platon.
In fata palatului se ridica statuia lui A.D.Xenopol, opera a sculptorului Constantin Brancusi si monumentala statuie a lui Mihail Kogalniceanu, realizata de Vladislav Hegel si dezvelita in data de 28 septembrie 1911, cu ocazia sarbatoririi jubileului Universitatii.
Vara, toamna sau iarna dealul Copoului se umple de culori, copacii de verde, de alb sau de auriul frunzelor de toamna, sufletul de poezie iar aleile din fata universitatii sunt pline de tinerete si incep a forfoti de veselie.
Copoul cu faimoasa Universitate ce poarta numele intemeietorului, princepele Al.I.Cuza, aduna in fiecare sezon mii de studenti ce isi vor aminti mereu de "Copoul studentiei", de Iasul fascinant cu povestile lui de dragoste, cand zilele treceau in camerele caminelor, pe bancile facultatii sau in plimbarile imbatate de parfumul florilor de tei.

"..misiunea oricarei Universitati nu este numai de a raspandi stiinta dar si de a ajunge sa creeze ea insasi valori, insufland vocatii si intretinand focul sacru le generatiile care i se prezinta."

Stefan Procopiu