Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu"

Obiectiv turistic: Manastirea Sfintii Trei Ierarhi

Prezentare:


Pe o veche si pitoreasca strada ieseana, nu departe de Curtea Domneasca, in Ulita Domneasca (actualul Bulevard Stefan cel Mare) batranul nostru targ pastreaza o adevarata comoara a arhitecturii romanesti. Se inalta aici biserica Trei Ierarhi, o biserica ce "nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana", dupa cum o descria turcul Evlia Celebi.
Ctitorie a fericitului domnitor destoinic al Moldovei vreme de 20 ani, Vasile Lupu, a fost construita intre anii 1635-1639. Finalizarea bisericii a notat-o ctitorul in placa de piatra, in limba slavona, pe fata sudica a bisericii:"Io Vasile voievod...am zidit aceasta ruga, in numele Sfintilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ion Gura de Aur. S-a sfintit cu mana arhiepiscopului Varlaam la 7147 (1639) mai 6."
Biserica "Treisfertitelor" implineste o dorinta a ctitorului, "visul bizantin", reflectand aspiratia spre lumea bizantina, combinand structuri si forme traditionale cu materiale pretioase si o decoratie fastuoasa.
Monumentul, perla a arhitecturii feudale e asemator cu manastirea din Galata dar nu are proportiile acesteia.
Bolta cuprinde doua registre suprapuse de patru, respectiv opt arce de bolta dispuse oblic care reduc diametrul clopotnitei.
Goticul se face vizibil la contraforturi, la armatura de piatra a ferestrelor, profilul usilor.
Pictura a fost realizata de cei mai vestiti mesteri: Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov impreuna cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel batran si Stefan. Acestia au invesmantat peretii exteriori cu "aur si lazur" si au uimit pe cei mai pretentiosi cunoscatori de arta.
Tablourile erau "aidoma cu niste fiinte insufletite", picturi ca la Trei Ierarhi se gaseau mai rar: "asemenea zugraveli impodobite, numai la Atena, in templul divinului Platon, daca se mai gasesc."
Tot exteriorul bisericii fusese imbracat in dantelarie din piatra sculptata, cu brauri deosebite si aurite ce uimeau pe toti vizitatorii impresionati de migala sculturilor si stralucirea ce i-o dadeau razele de soare in zilele luminoase.
"In intregime din piatra fatuita, iar pe dinafara este toata sculptata cu o maiestrie artistica ce uimeste mintea...nu este nici cat un deget, ca sa nu fie acoperit cu sculpturi" (Paul din Alep)
Aceasta fastuoasa dantelarie in piatra ii confera marea originalitate si frumusete.
Pentru strane, sfesnice si alte mobile se folosise abanosul si chiparosul, unele mobile fiind incrustate cu fildes din Orientul indepartat si din Turcia.
La finalizare pietrele ei de marmora poleita straluceau si scanteiau "de parca ar fi frunzele de pe un pergament luminos.". Cel care le priveste ramane uimit de felul cum mesterul sculptor a cioplit marmura cu dalta sa.
Usa de la intrare avea canaturile "lucrate in sidef curat, cu fir si solzi de argint si cu frumoasa argintarie in relief, cu inflorituri negre."
Locasul e inconjurat de un zid ca o cetate, un turn patrat la intrare cu "un orologiu si clopote mari". Era impodobit cu pietre taiate cu sculpturi si cu "marmura neagra prinsa intr-un fel de coroana."
Tronul era lucrat cu foi de aur si acoperit cu o cupola pe care se afla o cruce si doi vulturi.
Exteriorul imbina modele orientale, geometrice din Georgia si Armenia. Stilul renascentist se imbina armonios cu cel baroc.
Atinsa de napastile bataliilor, jefuita si arsa, zguduita de cutremure prin lucrarile de restaurare biserica si-a vazut distrusa pictura interioara originala. "Ascunzand spartaturile acoperisului si crapaturile peretilor, ctitoria lui Vasile Lupu, imbracata in borangic de raze palide veghea taina catorva cruci si pietre roase de vreme din vechiul cimitir, peste care zbura vaietul surd al unui clopot, clatinat de unde noptii sau de aripa prea cucernicelor buftnite."
Timpul s-a facut resimtit estompand din stralucirea decoratiei de altadata dar i-a lasat in schimb sobrietatea varstei.
Putini sunt vizitatorii care banuiesc dureroasele ei trairi si ale ctitorului, incrustate cu lacrimi de sange in piatra peretilor dantelati. A trecut prin grele incercari. Pradata de trupele straine, incendiata de tatari, de ostile polone, deteriorata de cutremure..
Aici si-au gasit odihna alaturi de ctitori voievodul Dimitrie Cantemir si primul domn al Tarii Romanesti, Al I Cuza. Nisele sepulcrale in care se afla osemintele se gasesc in peretii laterali ai pronaosului.
Socotita catedrala mitropolitana pe vremuri aici au luat fiinta colegiul Vasile Lupu, temelia viitoarei Academii Domnesti si o tiparnita unde se imprima Marturia ortodoxa si Cazania mitropolitului Varlaam.
Timp de o vreme o importanta si mai mare o capata biserica prin aducerea moastelor Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.
Cu o vechime de mai bine de 350 de ani biserica a devenit o autentica vatra de cultura si spiritualitate, boltile turlei Trei Sfetitelor afumate de lumanarile si facliile a patru secole, cu ograda adormita dupa zidurile zdrelite de nenumaratele asedii si parjoluri ramand azi marturie a unui stralucitor locas din Ulita Mare.

Obiectiv turistic: Muzeul de Istorie Naturala

Prezentare:

Fosta casa a logofatului Vasile Rosetti, adaposteste incepand cu anul 1844, Muzeul de Istorie Naturala, construit din initiativa unor membri ai Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi, in frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, avand drept scop prezentarea "bogatiilor pamantene si subpamantene ale Moldovei, precum si curiozitati din alte parti ale lumii".

Aceasta cladire are un plan de forma patrata, cu trei rezalite: doua laterale, simetrice si unul pe fatada principala. Rezalitele laterale exprima, in fatade, locul saloanelor, doua, inegale ca lungime.
Principalele intrari puse cap la cap, se dezvolta de-a lungul axei cladirii, fiind luminate prin laturile lor inguste, decrosate. In centrul fatadei principale a muzeului se afla intrarea, tratata ca un portic iesit in rezalit.
Cladirea Muzeului de Istorie Naturala, construita, pe la 1800, in stilul neoclasic al vremii si cu elemente originale locale, prezinta si o importanta istorica prin aceea ca, din anul 1841, in acest local a functionat prima societate de medici si naturalisti, iar apoi, primul muzeu de istorie naturala din tara.
Acest monument arhitectonic rememoreaza si un monument important din zilele in ce au premers actului Unirii. In "Sala elefantului" din aceasta cladire, in seara zilei de 3 ianuarie 1859, deputatii partidei nationale au hotarat sa sustina candidatura lui Al.I.Cuza la domnia Moldovei. In legatura cu acest mare eveniment, sala a fost denumita "Al.I.Cuza", iar in doua vitrine s-au pastrat o serie de obiecte ramase de la domnul Unirii.
Piese datand din sec al XIX-lea, donate de mitropolitul Veniamin Costache precum: o colectie de oase de mamut si rinocer paros, gasite agatate drept contra greutate la cumpana unei fantani din Rasca, tinutul Falticenilor, se pastreaza in colectiile muzeului.
Deasemenea, elefantul indian Gaba, cumparat de Mihai Sturza se adauga colectiei de piese.
Tot din aceasta perioada dateaza si un herbar constituit dintr-o colectie de 2844 de plante din Moldova, 3000 de moluste si insecte, 1500 minerale, 795 vertebrate.
Muzeul joaca un rol didactic deosebit de important, contrinuind activ la desfasurarea procesului de invatamant biologic si stiintific. Baza de studiu e asigurata de colectiile stiintifice, biblioteca si laboratoarele prezente in cladire.