Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu"

Obiectiv turistic: Muzeul Mihai Eminescu

Prezentare:

"Inflorise si liliacul in dulce Targul Iasului. Sclipeau stele de bucurie cum stiu ele cand aduc veste c-a inceput acel parfum drag al primaverii..Totul era a lui Eminescu: luna, stelele, cerul, noaptea si pamantul florilor de primavara."

(Ionel Teodoreanu, Masa Umbrelor)
Un loc aparte in Gradina Copou, in memoria acestor locuri, il ocupa Eminescu, poetul ce avea sa fie numit "luceafarul poeziei romanesti" pentru frumusetea formelor si profunzimea versurilor sale, devenind figura emblematica pentru ceea ce inseamna spiritualitatea romaneasca.
Parca se mai aud si acum veghile noctune si plimbarile singuratice din gradina Copou. Raman martori arborii seculari, mult indragitul tei si muzeul inchinat amintirii poetului.
Acesta avea sa fie constuit in 1989, dupa planurile arhitectului Virgil Onofrei, cu prilejul centenarului mortii poetului.
Turnurile de la intrare amintesc de "Turnul tezaurului" de la Putna simbolizand Dragostea (Veronica Micle) si Prietenia (Ion Creanga).
Muzeul e impartit in trei sali ce poarta numele de "Sala destinului", "Sala de arta" si "Sala prietenii".
Prin luminatorul boltit al holului principal se poate intra in dialog cu infinitul cerului instelat, iar sub el se afla un zodiac incrustat in mozaicul pardoselii.
Cladirea este structurata pe mai multe nivele care sunt concepute drept un contact cu opera si viata poetului Mihai Eminescu.
Se parcurge un traseu initiatic, al unor experiente ce au particularizat opera eminesciana sau cu descifrarea unor metafore literare transpuse in motivele eminesciene ce le gasim prezente: "lacul albastru"- bazinul dinspre care se aude un susur cristalin de izvor, zodiacul incrustat in mozaicul pardoselii.
La parter, se afla o expozitie documentara si una de arta plastica dedicata poetului. Colectia documentara cuprinde editii ale creatiei eminesciene de la prima editie din 1884, pana la cele recente, precum si exegeze critice si traduceri ale poeziilor in diferite limbi straine.
La etaj e expusa masca mortuara de gips a poetului si o expozitie cu obiecte si editii de carte rara, colectia de fotografii Eminescu legate de viata si activitatea sa.
In fiecare an, in ziua de 15 iunie(anul mortii poetului) muzeul organizeaza "sarbatoarea teiului."

Obiectiv turistic: Palatul Culturii

Prezentare:


"Monumentele sunt poemele noastre de piatra care trebuie sa ramaie si sa transmita posteritatii clipa in care am trait si ce am putut noi faptui" I.D. Berindei

Vechea si vestita Ulita Mare, "de felul ei stramta si stramba, in ciuda numirii ce o purta azi, se intinde in sus si in jos, larga de cel putin patru ori" pe cat fusese, se continuie cu ruinile curtii domnesti prefacute intr-un chipes Palat caci cel de la curtea domneasca fusese mistuit in 1827.

Frumoasa zidire e o expresie a romantismului sfarsitului de secol si o manifestare a neogoticului ce revine arhitectului I.D.Berindei. Inaugurarea a avut loc in 1926 in prezenta regelui Romaniei, Ferdinand de Hohenzoller.
In 5 iunie 1883 Iasul traia sarbatoarea dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare iar Ulita Mare era plina de lume, steaguri si fanfare. De atunci in fata Palatului troneaza statuia lui Stefan cel Mare realizata la Paris dupa schitele lui Gh Asachi.
Tot in acelasi an Regele Carol I a daruit palatului doua turnuri Krupp, trofee din Razboiul de Independenta. Turnul de straja de langa Palat e o relicva a Curtii Domnesti.
In turnul central se afla orologiul cu carillon format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din ora in ora, Hora Unirii.
Marimea si faimoasa asezare a saloanelor, picturile care impodobesc din belsug palatul impresioneaza si azi. In secolul al XVII-lea luxul si eticheta de la palat rivalizau uneori , chiar depaseau ceea ce se intalnea la Constantinopol.
1955 sfatul popular regional isi inchinase sediul din Palatul Administrativ, ce aveau sa ii aduca noul nume: Palatul culturii.
Vechi Palat Administrativ, inlocuit apoi de Palatul Culturii din 1954 devine si muzeu adapostind:
Muzeul de Istorie, Muzeul Etnografic al Moldovei ce prezinta principalele ocupatii traditionale: agricultura, viticultura, cresterea animalelor dar si olaritul, colectii de masti si costume populare vechi de 100 de ani.
Muzeul de Arta cuprinde galerii de arta europeana si romaneasca, tablouri semnate de varfurile picturii romanesti, pe lista regasindu-i pe Grigorescu, Luchian, Pallady, Aman, Andreescu, Petrascu sau Tonitza.
O splendida ceramica pictata, apartinand Culturii Cucuteni, se afla expusa in sectia Muzeului de Istorie de la Palatul Culturii, oferind vizitatorului bogatia artistica a epocii neolitice de pe intreg teritoriul judetului Iasi.
La celebritatea palatului contribuie atat sala gotica a Palatului unde gasim un mozaic de inspiratie franceza cu grifoni, acvile bicefale, lei cat si Sala Voievozilor cu medalioane, portrete ale domnitorilor Moldovei si regilor Romaniei.
In aripa estica Palatul Domnesc din Iasi e inzestrat si cu o valoroasa biblioteca.
Contructia Palatului a durat 2 decenii. In 15 ianuarie 1880 palatul se vedea aprins si arzand. Veronica Micle scriindu-i poetului Mihai Eminescu despre acest incendia scria: "Miticule sa fi vazut tu ce spectacol trist infatisa un edificiu in flacari. Mobilierul aruncat pe ferestre, dosarele de zece ani aruncate la voia soartei.."

Palatul a fost inaltat de Al. Moruzzi(1806-1812) si refacut de Mihai Sturza(1841-1843). Astazi e sediul Complexului National Muzeal Moldova.

Edificiul de astazi nu mai are aproape nimic in comun cu vechiul Palat. El urmareste sa reediteze formele vechilor palate comunale, intotdeauna inzestrate cu un turn monumental, arhitectul recurgand la stilul neogotic. Avand un turn feudal cu orologii in centru monumentul "este foarte frumos si hraneste ingenios iluzia colosalitatii"
In cadrul siluetei orasului, Palatul Culturii se distinge printr=o "magistrala monumentalitate, pusa admirabil in valoare de spatiul ambiant ce permite edificiului sa-si decupeze nestingherit contururile pe fundalul colinelor malcome ale BUciumului."
Statuia in bronz al lui Stefan cel Mare completeaza fericit cadrul evocand istoria din monumentele sale de eroism si tensiune dramatica.
Proiesctul initial a fost prevazut cu 365 de camere. Lambriurile si unele decoratiuni interioare au fost realizate de un material inventat de Henri Coanda si numit boisciment.
Palatul e o marturie a trecutului zbuciumat, a anilor furtunosi atat de indepartati cat si a faimoaselor inzestrari ale fostei capitale de pe malul Bahluiului.