Biblioteca ieri si azi



Yüklə 23,25 Kb.
tarix30.07.2018
ölçüsü23,25 Kb.
#64391

BIBLIOTECA IERI SI AZI

Andre Maurois spunea : “ Biblioteca este complementul indispensabil al şcolii şi al Universităţii. Aş spune cu plăcere că invăţământul nu este decât o cheie care deschide porţile bibliotecilor .”

Constatând veridicitatea afirmaţiilor marelui om de litere , am adoptat în totalitate această idee şi am dezvoltat relaţii de parteneriat între cele două instituţii de educaţie şi de cultură de pe raza localităţii noastre , susţinându-ne reciproc în realizarea unor proiecte cultural-educative , nutrind speranţa că acest fapt nu poate fi decât benefic celor care se află în plin proces de instruire .

Prin programele realizate în cele trei şcoli , am făcut cunoscut fondul de carte de care dispune biblioteca noastra , punând la dispoziţia publicului cititor toate documentele menite sa –l ajute în procesul de instruire sau în petrecerea timpului liber cât mai plăcut . Am realizat manifestari culturale aniversare sau comemorative , evocând figuri ilustre ale culturii româneşti şi universale , am organizat lansări de carte , bucurându-ne de prezenţa, în mijlocul nostru , a reprezentantilor unor edituri sau chiar a unor scriitori . Ne-am preocupat permanent de aspectul perpetuării tradiţiilor locale , de stârnirea interesului micilor utilizatori şi nu numai , pentru elementele autentice ale costumului popular şi ale îndeletnicirilor tradiţionale ale ţăranului român, din dorinţa de a ne păstra identitatea etnica şi culturală , tocmai prin perpetuarea ,în timp, a obiceiurilor strămoşeşti . Suntem conştienţi că, toate acestea constituie emblema noastră de neam şi ţară , în condiţiile în care suntem cetăţeni europeni .

Am descoperit unele documente privind istoricul comunei , cu urme ale reflectării vieţii acestei localităţi, sub toate aspectele ei ,în vremuri mai vechi si, astfel , am avut plăcerea să citesc o scrisoare a lui Alexandru Dociu , fost preot - învăţător în Chirnogi , pe la 1882 , act în care evocă şi Chirnogiul ,dar şi pe chirnogean .

Cu permisiunea dumneavoastră , citez:


Am călcat cu piciorul în Chirnogi acum o jumătate de veac , în 1882. Am găsit satul cu premiul I la noroi , cu uliţele stâmte şi întortocheate , cu casele scunde şi , în majoritate

învelite cu stuf şi trestie , prea puţine cu olane . Casele aveau ca încăperi : una odae cu sală şi un celar , multe din ele aveau două camere , sală la mijloc şi celar . Acestea toate erau construite în lung şi prispa cu stâlpi nu lipsea .În curtea lor nu lipsea însă , grajdul vitelor, ţarcul sau porumbarul construit din nuele, o mică magazioară sau un hambar din lemn de fag şi , în cele mai multe , nu lipsea nici cuptorul de pâine , căci chirnogeanul nu pleca de acasă decât cu o pâine în traistă … Şi pâinea dospită şi turta coaptă în spuză, de toată bunătatea , era specialitatea chirnogencei …Chirnogeanul era vestit ca vrednic şi bun plugar .Această vrednicie i-a fost dată , hărăzită , în aşa fel ca să se moştenească de către vrednicul de aducere aminte „Căpitan Gheorghe Danielescu ,” proprietarul maşiei Chirnogi .Acest proprietar , spun bătrânii, nu cunoştea luxul . Se înveşmânta aproape la fel ca sătenii lui. Era însă , înzestrat de Dumnezeu cu un suflet creştinesc şi de o vrednicie căruia nu îi pot găsi calificativul .Se spunea că el ,

odată cu revărsatul zorilor, pleca pe uliţele satului cu toiagul în mână şi supraveghea plecarea sătenilor lui la muncă . Şi dacă se întâmpla să vază că soarele s-a ridicat de trei suliţi şi vedea pe unul neplecat , intra în curtea lui şi îl întreba : Ce-i cu tine?

arătându-i toiagul , iar dacă omul îi răspundea : Boierule , mi-a căzut jugul , mi-a murit un bou sau mi-e nevasta bolnavă rău şi nu ştiu ce să mă fac !.....Atunci , boierul trecea toiagul în stânga , iar cu dreapta îl bătea blând pe umeri şi , cu glas dulce, îi zicea : „De ce n-ai venit sa-mi spui ce te doare ?” şi fără multă vorbă , băga mâna în buzunar , îi dădea omului să îşi cumpere boul ,sau îl chema acasă şi îi da învăţătură şi leacuri să îşi vindece nevasta …. Acesta a fost primul învăţător şi îndrumător al chirnogeanului .
…………………………………………………………………………………………………………

Colaboratori în sat, am avut mintea satului, adică bătrânii ascultători cari nu eşau din cuvântul nostru , adică al colegilor învăţători şi al preoţilor.În timpul meu , Chirnogi a avut preoţi de elită. Din cei mai de seamă , cari au lucrat cu râvnă ,pricepere şi fără preget în viea Domnului , adică în ogorul şcolei şi al bisericei , am avut pe preotul Ilie Stupineanu , care mi-a fost director 8 ani şi care s-a stins din cauza muncei excesive ce depunea atât în şcoală şi biserică ,cât şi în afară .Lui şi bătrânului Marin Stănimir se datoreşte construirea Capelei cimitirului din Stupinele , pe care a pictat-o cu mâna lui Ghiţă Danielescu . Stupineanu s-a stins în 1891, iar locul lui în şcoală şi biserică l-a ocupat cu vrednicie şi demnitate , preotul Marin Moisescu , colegul meu de seminar . Cu Stupineanu ;i cu ajutorul lui Haret , na;ul meu , Judeţul a construit primul local de şcoală din Stupinele , local cu 2 săli de clasă şi cancelarie fără locuinţă pentru învăţător. În acest local am lucrat eu ca director , clasele III, IV şi V , iar Moisescu cu clasele I şi II . până când am construit , tot cu ajutorul lui Haret şi tot cu Judeţul , în 1897 , localul din Chirnogi cu 3 saloane şi locuinţe pentru învăţători .
…………………………………………………………………………………………………………

Grădina am întemeiat-o cu bani adunaţi de la serbări cu piese de teatru .Cu coruri şi piese de teatru am adunat bani nu numai din sat , ci şi din Olteniţa. Banii i-am întrebuinţat la împodobirea şcoalei cu :grădină ,aparate gimnastice , unelte pentru lucru manual , un salon de clasă mărişor şi cu unul mic ; pe vremea aceia , 1882, se considerau printre cele mai bune din judeţ, cu toate că , erau prea scunde , tot au permis să se înfiinţeze postul al II lea, căci , în tot judeţul nu exista şcoală cu 2 posturi. În 1903 , după plecarea mea şi a lui Ghiţă Danielescu , sufletul progresului a rămas în sarcina preoţilor şi a colegilor dascăli cari s-au perindat … Al doilea local şi catedrala din Stupinele se datorează lui Moisescu şi colaboratorilor lui.

Cu aceeaşi plăcere am descoperit şi un articol publicat în ziarul CURENTUL, la 24 mai ,1942 , intitulat „Flăcăul din Chirnogi “ , scris de Al. Lascarov Moldoveanu , din care citez : «  Ajung şi trag la şcoală. Curtea plină de copii. Mă uit la ei şi mă minunez



ce bine arată la faţă. Rareori , în peregrinările mele rurale , am aflat aşa chipuri de copii rotofei , sănătoşi şi cu zâmbet bun . Fireşte , mă bucur nespus de mult !

Dar în ziua aceea îmi era păstrată o surpriză încă mai rară. La cămin, cercetând biblioteca , bag seamă cât de mult sunt citite cărţile .Şi încă ce cărţi ! Rebreanu, Cezar petrescu , Ionel teodoreanu , ca să nu citez decât pe cei mai mari . Întreb:

-Cum ? Cine citeşte asemenea cărţi? Zâmbind uşurel , domnul învăţător îmi răspunde :

-„Flăcăii din sat ….”

-Cum se poate ? dau un semn de mirare ,în care, mărturisesc , se ascundea un ghimpe diavolesc de îndoială . Din nou , domnul învăţator îmi dă încredinţarea că aşa este , şi stă gata să şi facă dovada că aceste lecturi sunt serioase , nu numai aşa, o impostură . Dar n-a mai fost nevoie de intervenţia domnului învăţător , de vreme ce , aflându-se de venirea mea în sat , au început a se aduna în jurul încăperii unde mă aflam , grupuri de flăcăi , cu atât mai lesne , cu cât atunci , nu era ceas de lucru .Şi iată , din mijlocul lor se desprinse vreo doi-trei care, căpătând încuviinţare tainică de la domnul învăţător , se apropiară de mine . Le dădui bună ziua , după care le zisei :

- Găsesc aici arătat că citiţi romane !?

Unul din ei , înalt, bine încheiat în toată cheresteaua trupului său , făcu un pas înainte şi ,sigur de sine , fără ostentaţie , dar cu mândrie , îmi răspunde :

-Da domnule , ştii, eu citesc romane !? L-am privit . Era ţăran , pur şi simplu , ţăran . Flăcău cu armata făcută şi gata de a se gospodări pe socoteala sa. În ochi avea o lumină limpede , cam neliniştită , dar prietenoasă . Nu aflam în ea trufie ,ci mai degrabă , numai o tinerească semeţie . Şi am stat de vorbă. Vă închipuiţi , despre Rebreanu , Ionel Teodoreanu etc. si într-un chip destul de adâncit şi de ...critic. flăcăul din Chirnogi ( îi am într-un catastif numele )mi-a rezumat destul de clar cuprinsul romanelor citite , a arătat … preferinţele şi, culmea , s-a sfiit să spună şi unele „scăderi” observate de el. Nu numai că românaşului nostru îi este drag de carte , de carte bună , dar el are şi un simţ critic din cele mai curate , fiindcă e simplu , rural , neamestecat . Ei au , în felul cel mai adevărat de interpretare”sărăcie cu duhul. „ Adică duhul lor e sărac de stearpa înţelepciune omenească , cea care amestecă toate şi care , din trufie fiind ieşite , aduce peste toate trufie , care deformează , care obrâneşte , care face ca în toate , omul să se vadă doar pe sine , înr-un narcisism degradator . Ţăranul este un teren virgin , încă neîntinat de toate aceste taine ale intelectualităţii rău înţelese şi mereu învărtitoare în jurul ei însăşi .

De aceea aş zice unora dintre confraţii mei literari :”Voiţi să aveţi o vedere critică , sănătoasă asupra lucrării dumneavoastră ? Mergeţi şi cititi-i unui ţăran simplu , care , ca şi flăcăul din Chirnogi , citeşte din pură sete de a citi şi de a-şi adăpa duhul! „

Şi după ce am stat o după –amiază întreagă în sat , la Chirnogi , în care timp, afară toate streşinile picurau zăpadă topită , am strâns mâna flăcăilor cititori de romane şi am plecat . Şi mergând spre Olteniţa , simţeam o părere de bine , cugetând la tot ceea ce văzusem acolo , la Chirnogi , dar şi o părere de rău , faţă de mulţimea de idei greşite pe care le aveam cu privire la ţăranul nostru , la noi , în ţara prin definiţie , ţărănească şi ……eminamente agricolă „
Sperăm că lectura acestor două texte vechi să vă fi edificat asupra istoricului comunei , asupra calităţii umane a locuitorilor acestor meleaguri.

Vă mărturisim dorinţa noastră de a călca pe urmele înaintaşilor noştri în tot ce întreprindem în plan social şi cultural ,iar exemplul demn de urmat , în acest sens, îl constituie viaţa şi activitatea didactică şi extraclasă a foştilor învăţători , Manea şi nu numai.

Maria Manea şi Nicolae Manea au slujit, cu o credinţă rar întălnită , comuna Chirnogi . Ei au fost nu numai învăţători , ci şi păstrători de obiceiuri strămoşeşti locale , activişti culturali şi colaboratori de frunte cu toate instituţiile sociale ale vremii. Avem dovezi scrise ,documente de la Arhiva naţională , de care , de fapt , nici nu e nevoie , pentru că ,încă mai sunt în viaţă foşti elevi , care relatează cu o mândrie de invidiat , cu o bucurie uimitoare în priviri , evenimente la care au participat în tinereţe , serbări pe care le-au dat la Căminul cultural în beneficiul unor fundaţii sau al şcolii. Păstrăm , cu sfinţenie , câteva imagini, din 1963, de fapt , secvenţe din piesa de teatru O noapte furtunoasă , de I.L.Caragiale , pusă în scena de familia învăţătorilor Manea , în care jucau , ca actori ,tineri din sat ,unii chiar căsătoriti , cu copii , foşti elevi ai acestor dascăli .Această piesă s-a jucat mult timp cu casa închisă .La sfărşitul anilor 60, se juca ,având acelaşi succes , Deşteapta pământului ,de Victor Ion Popa. De obicei ,serbările şcolare erau urmate de piese de teatru cu tinerii din sat şi de concertul fanfarei , formata din 40 de instrumentişti ,tineri talentaţi , selectaţi şi instruiţi de profesorul de muzică , Trache Gh., pensionar la acea vreme , tot chirnogean şi el .În zilele de duminică , după hora satului , care se termina pe la chindie , cei mai harnici , fruntaşii satului ,se stângeau la Căminul cultural, fie pentru bal , eveniment la care se alegea regina balului ,fie pentru a lectura din cele mai sensibile versuri scrise de Eminescu , Vasile Militaru AL. Vlahuţă, etc. Între timp , tradiţia se pierde , iar noi, parcă ne simţim vinovaţi , altele sunt vremurile,altele sunt preocupările tinerilor de azi, dar totuşi … .
În prezent, suntem conştienţi că , legăturile strânse cu şcoala, aduc numai beneficii copiilor, care găsesc aici un loc de lectura , de recreere , loc unde pot să-şi răspundă la întrebările ce îi frământă.

Cu permisiunea dumneavoastră , voi prezenta numai căteva din activităţile din acest an şcolar , activităţi realizate cu elevii şi cadrele didactice din cele trei şcoli: „Toamna literara „ , „Eminescu –prieten al copiilor „ , Traditii locale de iarna „ ,



„ Calendarul agricultorului „ (etape in munca ogorului si actiuni specifice , locale , ce se mai pastreaza inca ), „Obiceiuri pascale „ etc, . Menţionăm că avem încheiate parteneriate cu clasele aIVa , pentru proiectul “Impreuna , mereu ‘ si , ca urmare , unele activitati le-am gazduit aici : intalniri ale invataorilor, ale elevilor , ale tinerilor cu actuali elevi , lansari de carte , mese rotunde , dezbateri , expozitii cu lucrari ale copiilor , sezatori etc. În tot ce întreprindem ne sprijinim , pentru ca, efortul conjugat să ne aducă succese , satisfacţii profesionale . E loc de mult mai bine , de mult mai mult .
Yüklə 23,25 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin