Bine ati venit în Moldova !

N (foarte veselă): „Nu l-am văzut încă!”

E: „Ştii, producătorul Ridley Scott s-a documentat asupra acestui subiect cu foarte multă meticulozitate. Filmul este extrem de veridic. Dar te avertizez: aproape 100% din film e acţiune. Scott a fost criticat de unii critici de film din cauza lipsei unei poveşti de fundal. Dar de fapt, eu consider că filmul e echilibrat. [Râzând] Ştii, îmi place scena în care un soldat spune - citez din memorie – „Hai să mergem să le dăm caşul.” Apoi, mai târziu, când trebuie să se întoarcă la luptă, îşi pierde curajul.

N: „Vreau să văd filmul!”
Natalie s-a uitat la film extrem de bine dispusă, şi i-a plăcut. Nu am mai văzut niciodată o femeie căreia să îi placă filmele de război, cu excepţia filmelor care au acţiune puţină şi puternice conotaţii patriotice. Sau a filmelor în care o soţie devotată (cum e mama mea) urmăreşte apariţia propriului soţ într-un film de război renumit. Tatăl meu a jucat în “ Coastal Command”, un film foarte popular acum două decenii. La vremea aceea, tata a fost criticat de către producător pentru felul în care a reacţionat într-o scenă în care aparatul său Sunderland pierdea combustibil (de fapt, la filmări s-a folosit apă). Aceasta l-a enervat la culme pe tatăl meu, care primise o medalie importantă pentru că în timpul războiului a rămas pe poziţii, în ciuda faptului că fusese grav rănit. A doborât el însuşi un avion de luptă italian şi a făcut parte dintr-o echipă care a distrus un submarin italian şi a avariat altele două. Ca inginer de zbor, a reparat de multe ori scurgerile existente la diferite aparate de zbor. Sunt convins că performanţa mea actoricească ar fi la fel de lipsită de expresivitate, dacă ar fi cazul, dar eu nu sunt atât de viteaz ca tata sau ca bunicul Nataliei.
Nu am fost niciodată în Italia şi, ca adolescent, m-am opus întotdeauna planurilor părinţilor mei de a petrece vacanţa acolo, preferând să aleg ca destinaţie Elveţia şi Austria. După ce am plecat de acasă, părinţii şi-au petrecut adesea vacanţa în nordul Italiei, în zona lacurilor. Le plăcea foarte mult acolo. Tatăl meu avea părerea lui despre italieni:
T: „Italienii erau piloţi extraordinari!”
Din păcate, în 2007 şi bunicul Nataliei a călcat pe urmele tatălui meu (care a decedat în 2005), mergând într-o lume mai bună. Natalie mi-a trimis poze de la înmormântare, în care se vedeau bărbaţi îmbrăcaţi şi înarmaţi exact ca şi soldaţii ruşi din al doilea război mondial.
După film, ne-am dus înapoi în camera ei.
N: „Am un corespondent italian şi e foarte drăguţ.”

Mi-am adus aminte de comentariile unora dintre corespondentele mele referitoare la bărbaţii italieni. Natalie a continuat:

N: „Când te contactează italienii, primul lucru pe care îl întreabă este dacă ai prieten. Apoi îţi cer poza. Apoi continuă să vorbească... pe o singură temă.”

E: „Hmmm...”

N: „Dar acest tânăr este dulce, dulce de tot.”

E: „E normal?”

N: „Da.”

E: „Adică îl interesează femeile?”

N: „Da.”
Am povestit până când am apreciat că Zina şi-a fi terminat cursul. Natalie avea de făcut teme, aşa că ne-am luat rămas bun. Am luat un Maxi-taxi către apartamentul aglomerat şi vesel al Zinei.

Capitolul 46
In apartamentul Zinei locuia o chiriasa de nationalitate rusa.
-Sunt Tatiana...Tania,- s-a prezentat.

-Tatiana suna mai frumos,- i-am raspuns eu.

-Am stiu ca o sa-mi zici acest lucru.

A zis-o cu multa siguranta si incredere in sine.

Tatiana e din Balti si locuieste la Zina de mai multe luni. Deobicei, cand inregistram cu camera video, Tatiana disparea. “Imi place de aceasta persoana, pursisimplu”-mi-a raspuns intr-o zi Zina. Un pic mai tarziu Zina mi-a povestit istoria trista a mamei Tatianei, careia i-au furat 2000 dolari, bani imprumutati de la o persoana. Din acest motiv, Tatiana s-a aflat intr-o situatie dificila atunci cand a absolvit facultatea de drept.

Lumea mica a Tatianei era pe un scaun de lemn si toata soarta ei era sub acest scaunel, o soarta ce apartinea altei societati cu o limba si cultura diferita.

Eu, cred ca, sunt extrem de dramatic. Familia Zinei e foarte ospitaliera, si desigur, Tatiana se simtea comod in sanul acestei familii. Imi era interesant, daca Zina se consulta cu Tatiana vizavi de drepturile omului. Zina avea probleme cu fostul ei sot.
Intr-o zi cu bucurie am observat ca am ramas singur cu Tatiana in apartament.
-Zimi, te rog, in Moldova exista dreptul privat?-am intrebat eu.
Tatiana s-a intors cu o privire serioasa, m-a privit atent si a inceput sa-mi vorbeasca intr-o engleza aproape perfecta.Da, dreptul privat exista, a raspuns ea cu multa siguranta. Deasemenea am intrebat-o, daca a analizat cartea mea cu Zina.Ca si in alte cazuri cand abordam o rusoaica am observat acel zambet secundar inainte ca privirile noastre sa se intalneasca. Dupa care privirile acestora erau destul de reci.Intr-o zi, intr-o dimineata devreme, cand ieseam din baie, am privit ce face Tatiana in dormitorul ei.Tatiana s-a intors catre mine si mi-a zambit dupa care m-a salutat cu mana. “Stiu ce gandesti”-spunea privirea ei. Era ultima data cand am mai vazut-o.
- A, rusoaicele sunt mai destepte decat moldovencele,- a zis Zina.
Zina era asezata pe aceeasi canapea si se uita tintita la mine cand discutam despre relatia barbat-femeie.Zambetul pe care il emana era combinat cu o multime de emotii pozitive. Imi aduc aminte de inca o discutie pe care am purtato cu Zina:
“Un, eu cred ca rusoaicele sunt un pic mai calculate. Stii, cred ca moldovencele sunt mai emotive. De aia ai putea zice ca moldovencele sunt prostute. Din punctul de vedere a valorilor spirituale, moldovencele nu ar trebuie sa abordeze un necunoscut.Spre exemplu, cu Lucica din Chiscareni, am facut schimb de mesaje.Consider ca vizita mea in Chisinau le-a adus oamenilor un folos.Rusoaicele stiu foarte bine ce doresc, insa uneori poate fi incorect. De la inceput imi zic ca ar fi bucuroase doar sa discute cu mine dupa care imi trimit poze si in cazul in care eu nu-mi exprim emotiile, zicandule ca sunt foarte frumoase, acestea nu-mi mai scriu” -i-am raspuns eu.
Poate, moldovencele simt, ca deseori ele decid, insa soarta alege pentru ele. Ele cu multa incredere se dedica sortii. “Sunt optimista”- vesel mi-a raspuns Stefana la o petrecere. Si cunosc mai multe femei care mi-au afirmat acelasi lucru.
Desigur, ca nu este corect sa divizezi oamenii in doua categorii dupa etnie, cultura si alte obiceiuri. In Marea Britanie de astazi-politic e incorect. Insa ati putea sa dezbateti aceasta tema? In anul 1979, un prieten vechi, fost coleg de colegiu, John, deseori glumea cand raspundea la aceasta intrebare:
“Acest fapt le transforma in persoane rele?”-pauza. Exista doua feluri de oameni. Oameni care divizeaza oamenii in doua tipuri si altii care un o fac.
Aceasta e o clasificare facuta de catre Bart. Karl Bart, fost teolog din Suedia. In anul 1982 impreuna cu John am vizitat de doua ori Venetia.
Discutam mereu despre schimburile de mesaje cu diferite femei din Republica Moldova. Imi facea placere sa dezbat aceasta tema cu Marisha. In prima zi cand am vizitat Republica Nistreana, impreuna cu Elena am luat pranzul la un restaurant nemtesc “Eilenburg”. In intuneric am incercat sa vad tancul T-34 care astazi constituie un orgoliu al natiune.
-Ai putea sa faci cunostinta cu rusoaicele casatorite,- si-a expus punctul de vedere Marisha.

Acesta a fost raspunsul Marishei la tema pe care o dezbateam impreuna cu Zina. De fapt cu nimeni nu am facut cunostinta. Doar cu ea, Ana, apartamentul careia se afla vizavi de parlamentul din Republica Nistreana. Marisha mi-a mai zis ca ar coresponda cu mine doar fetele ce au varsta intre 14-15 ani-tinere care nu au experienta de viata. Ele doar insusesc ce se petrece in jur si cand se casatoresc pun in practica cele insusite.

Desi fetele din Moldova se casatoresc foarte devreme. Ana mi-a povestit ca in maternitatea din oras sunt foarte multe femei tinere care in curand vor da nastere.

Cand am revenit acasa in aprilie, am primit un mesaje de pe pagina web: «LoveHappens». Am raspuns la acest mesaj si am primit urmatorul raspuns.

“ Ma numesc ….., sunt prietena Galinei si intamplator am gasit mesajul tau care era in pagina de internet a Galinei. Galina nu cunoaste limba engleza si calculatorul, insa isi cauta jumatatea. Am observat mesajul tau prea tarziu, caci nu prea gasesc timp sa verific posta.”
Deci, am considerat ca nu e o idee rea sa-ti scriu dupa vizita ta in Chisinau. Un inteleg, de ce fac acest lucru. Poate, deoarece ca mesajul tau a fost foarte interesant si neobisnuit. As dori sa te cunosc mai indeaproape.

Al treilea mesaj:

“ Imi multumesc pentru mesaj. Imi pare rau de engleza mea. As fi dorit sa cunosc mai bine limba engleza, insa…Deci, m-am nascut intr-o comuna din nordului Moldovei, insa de mica copila locuiesc in Chisinau. Acum nu mai sunt tanara. Sunt casatorita si am doi copii.De nationalitate nu sunt moldoveneanca.Parintii mei sunt de origine-tata –nemteasca si mama-poloneza.In pasaport sunt de nationalitate –ucraineana.”
Ultimul mesaj, al patrulea:

“ Mi-am facut studiile in scoala de limba rusa, dupa care mi-am continuat studiile la academia de studii economice. Sunt economista si lucrez pentru guvernul nostru.O sa incerc sa raspuns la intrebarile tale.Nu merg la biserica catolica, caci sunt de alta religie.Sunt de religie ortodoxa. Fratele mai mare a tatalui meu (Iogan) s-a nascut in Germania si in pasaport e de nationalitate neamt. Sora tatalui mei(Eugenia) s-a nascut in Polonia si in pasaport e de nationalitate poloneza. Fratele lui, Cornel, s-a nascut in Romania si e de nationalitate roman. Tatal meu s-a nascut in Ucraina.Numele lui e Ilarion si a locuit in Ucraina. Mama mea la fel e din Ucraina. Zic totul la trecut caci nu mai sunt in viata.Eu m-am nascut in Ocnita, mereu a fost teritoriul Moldovei, insa mereu au locuit doar ucraineni in aceasta zona. Cunosc limba ucraineana.”

Hm, cred ca aceasta femeie, jumatate polona si alta jumatate nemtoaica, are o istorie destul de tragica.De exemplu, polonezii au suferit mult in timpul razboiul fasist si a discriminarii sovietice.Sunt trei feluri de polonezi: acei care au stat in inchisoare, care stau si care vor sta.
Tatal sotiei fratelui meu, Maria e polonez. A evadat din inchisoarea sovietica. Mama Mariei e si ea poloneza si a fugit din Siberia.Era impusa sa taie copaci.A fugit intr-o zi ascuzanduse intr-un tren ce mergea spre Turcia.Tatal Mariei a facut armata undeva la frontiera. Dupa care au imigrat in Marea Britanie, intr-o regiune unde locuiesc mai multi polonezi. Dupa o perioada polonezii au fost impusi sa paraseasca aceste teritorii.Parintii Mariei au murit. Dupa 35 de ani si Maria a murit.Fiica lor, Clair, verisoara mea si-a facut propria afacere, un salon de frumusete, multi ani in urma. Si acum isi desfasoara aceasta afacere.
Duceau dorul familiilor lasate acasa.In urma unei campanii de repatriere s-au intors acasa in Polonia. In Polonia si-au deschis propriile afaceri cu ajutorul ipotecilor de la banci din Statele Unite ale Americii. Aceste enorme ipoteci au dus la criza economica din zilele noastre.
Iar acum revin la Tatiana. In vara anului 2006 Tatiana a absolvit universitatea si si-a gasit un post de lucru la ambasada bulgariei. A plecat de la Zina in apartamentul ei. Sora Zinei cu familia ei locuiesc in Bulgaria si deseori se viziteaza.
*Pagina web “LoveHappens” nu mai exista din luna mai a anului 2008.
**Date generale:in 1989 in Moldova au locuit circa 88000 de bulgari, majoritatea din ei in regiunea de nord a Moldovei. Au locuit din secolul 19 in aceasta regiune impreuna cu gagauzii. Limba bulgara se aseamana cu limba rusa.In 1989, limba rusa a fost considerata a doua limba de stat de catre 68% dintre bulgari.


Capitolul 47
Imi aduc aminte de prima mea vizita in Moldova si deseori imi vine sa rad atunci cand imi aduc aminte ce s-a intamplat.
Zina statea in canapea si zambea. S-a indreptat spre mine.
-Domnule Eddie!-a exclamat ea.
In acea prima seara mi s-a parut ca a incercat sa cocheteze cu mine. Se indrepta catre mine si de fiecare data gesticula cu degetele atunci cand vorbea.
-Esti ca o vulpe! A zis Zina.
Cu mult triumf a ridicat capul si avea o privire multumita.
In timpul primei mele vizite in Moldova Zina vroia sa arate toata viata ei, sa intervin si eu in predarea orelor de limba engleza. Ea avea nevoie in continuare de bani. Imi era interesant sa predau elevilor limba engleza, faceam mult haz la ore. Un cred ca au invatat ceva elevii din acele ore insa sunt sigur ca au aflat ca sunt oameni care sunt de origine britanica si care sunt interesati de tara lor.
Mi-a ramas in minte o eleva de 16 ani-Elena, blonda cu dintii perfecti. Era foarte frumoasa si imi placea cum imi zambea.
In Marea Britanie, fetele niciodata nu te vor privi asa.
- Ea e Elena,- a zis Zina.

- Buna, sun Eddie,- m-am prezentat eu.

A urmat o pauza.

- Zimi ceva!- a zis Zina.

Ma uitam foarte atent la parul bond al Elenei, avea o cosita bine impletita, era leit unei zeite din Grecia.

• 
  Esti Elena din Troia?- am intrebat-o eu.
  
• 
  Nu, nu sunt,- a raspuns ea.
  

Elena a luat in serios ce i-am zis. Blugii Elenei erau infrumusetati cu nite margeluse si cusute in niste uzoare intr-un stil original. Mi-am adus aminte de timpurile cand multi moldoveni aveau probleme cu hainele.

-Poti sa-mi zici de unde ai achizitionat acesti pantaloni?-am intrebat eu.
Elena m-a privit cu mirare.
-La piata i-am cumparat.
Mai tarziu Zina mi-a povestit ca Elena locuieste impreuna cu alte fete si uneori fac schimb de haine. Cred ca un erau hainele ei.

Eram in vizorul Elenei mereu. Privirea ei spunea: ajutatima caci intradevar merit acest lucru. Cred ca nici un milioner un ar fi in stare s-o ajute.Asa e viata- pierdere de timp, intelegere si….revenire acasa?

In acea zi Zina un mai avea ore si am mers intr-o plimbare prin oras.Ne plimbam pe strada centrala un departe de strada Stefan Cel Mare. Deodata Zina imi pune o intrebare:

• 
  Un inteleg pentru ce ai venit aici, doar c asa te intalnesti cu aceste fete frumoase si nimic mai mult?
  

Am discutat despre viata noastra de familia. Zina era casatorita de 15 ani si avea un mariaj fericit. De la inceput erau fericiti dupa care sotul ei a devenit dependent de alcohol si o insela cu femei mai tinere.

Aceasta tema am atins-o un si un pic mai tarziu cand am iesit din autobús si am ajuns acasa.I-am inceput sa-i povestesc despre Chiscareni.
Anastasia mi s-a plans ca un a aflat nimic nou de la mine despre Anglia. I-am raspuns ca englezii iubesc foarte mult animalele.O sumedenie de bani se cheltuie pentru intretinerea animalelor. Inka mi-a trimis o poza cu niste soricei intr-o cutie si aveau atarnat un mesaj: Saracii soricei. Am clasa am incercat sa intreb elevii daca animalele joaca un rol important in viata lor. Elevii s-au mirat si am plecat la pauza.

• 
  Sotul meu intr-o seara mi-a adus un arici, mi-a povestit Zina.
  
• 
  Un arici! Si ce a-ti facut cu el?- am intrebat eu.
  
• 
  L-am rugat sa-l duca inapoi de unde l-a adus.
  
• 
  Si a avut parte de un final fericit acest arici?
  
• 
  Nustiu.
  
• 
  Sper ca la- dus inapoi.
  

Zina i s-a parut ca un am inteles ce am vrut sa zic.

- Stii in Marea Brtitanie s-a facut un sondaj “Care este animalul vostru preferat?”.Majoritatea dintre respondeti am raspuns ca cel mai preferat animal e ariciul.In sudul Angliei se gaseste un spital “Miss Tiggywinkles” pentru aricei. Inainte sa vin aici am vazut o emisiune despre acest spital. Cu cateva saptamani inainte sa ies din casa am dat peste niste arici.Cand i-am observat le-am dat niste salam. Cand am revenit acasa un am mai gasit nimic, nici salamul nici aricii.
Zina ma privea fara intrerupere.
Am intrat in magazín. Am vazut in vanzare o carte pentru studierea limbii engleze.Cartea e din doua parti. Zina avea prima parte insa un avea partea a doua. Mi-a zis ca o va cumpara cand o sa apara in vanzare.

Aceste carti sunt foarte bune. Am un sfat pentru moldoveni- atunci cand invatati limba engleza sa va bazati pe carti si un pe cercetatori. Un irositi bani pentru niste achizitii de peste hotare.Un lucru foarte important atunci cand va intalniti un originari din Marea Britanie, USA vorbiti cat mai mult cu ei. Olandezii vorbesc foarte bine in engleza.

Am revenim in apartamentul Zinei. Am gasit casa cu picioarele in sus,pisica cu soarecele si-au facut de cap. Inainte sa vin in Moldova niciodata nu am vazut niciodata asa ceva.


Capitolul 48
Mihai P. a venit in parcarea Renault Laguna langa casa cu numarul 129 pe strada Columna. Acum 11 luni in urma aici am intalnito pe Ana, fiica lui. Ana acum. Se pregateste de examene de migistru pentru Belgia in orasul Briughe. Ana mi-a recomandat sa vizitez colegial tehnic. Tatal ei e direct pe catedra de masini tehnice.
Cu Domnul P. am discutat in limba franceza. Cunostea foarte bine franceza, deoarece de multe ori a predat in Franta, datorita tratatului de colaborare dintre companiile Peugeot si Renault. Deasemenea datorita colaborarii acestora cu compania romaneasca Dacia. In 1973 in Romania am vazut foarte multe masini, asemenatoare Renalt-ului.
In timpul vizitei mele la Chisinau am putut observa foarte multe masini Dacia. Masinile Dacia sunt asemanatoare microbuselor micute. Consider ca numarul imponator de masini de acest gen pe strazile din Moldova, denota ca economia Moldovei prospera. Desigur e meritul masinei –Lada din anii 90-20. Nu am tinut mult aceste masini din cauza portbagajului.
Cand am vizitat colegial am fost prezentat ghidului si traducatorului meu-Maria.
-Iti place cum suna limba romana?- m-a intrebat Maria.
Care limba am vrut sa intreb, de aia am zambit modest. Cred ca avea in vedere limba romana. Am aflat ca era moldoveanca de origine romana.
Am reusit sa discut si cu personalul administratiei. Imi era usor sa ma exprim dupa cum eram insotit de traducator. Mi-au propus s ama duca la hotel dupa aceasta vizita.
Unul dintre ei m-a intrebat in ce hotel stau. Am scos din buzunar lista de prietene pe care o aveau in buzunar si le-am zis ca stau la Zina. S-a mirat. A incercat sa o caute in aceasta lista pe Ana. Domnul P. le-a explicat ceva in limba romana.

Impreuna cu administratia colegiului ne-am fotografiat. Am fost rugat sa scriu ceva in cartea vizitatorilor.

Maria a vrut sa-mi arate cum se luceraza in secretariatul colegiului. In oficial directorului, pe pereti atarnau o multime de buzunarase pentru fiecare profesor. In buzunaras puteai gasi diferite acte importante pentru cadrele didactice. Mi-a placut aceasta inventie.
Am colaborat odata cu un reprezentant a unui colegiu din Anglia, acesta aduna informatie secreta. Deseori se intampla astfel de lucruri. O mare parte din veniturile mele se bazeaza anume pe informatia care e bine securizata. In caz contrat poti sa ai parte de multe probleme. De exemplu, pot fi oamenii care si-au luat concediu medical sau s-au eliberat din serviciu din cont propriu.
Dupa ce am facut cunostinta cu secretariatul am fost condus intr-o sala plina de motoare.Eram acompaniat de catre Domnul P., directorul interimar si Maria, traducatoarea.In acest timp eu inregistram cu camera.Am redactat textul de mai jos insa sensul un s-a modificat.
Aici elevii fac lucrari practice, invata cum se repara masinile. Aici poti gasi piese pentru masini vechi si noi. Oamenii de 40 de ani stiu cum se repara o masina spre deosebire de ….-a zis Marina.
-Spre deosebire de oamenii din Marea Britanie?- am intrebat eu.

-Un doar din Marea Britanie ci si cei din Europa de Sud.

- Si tineretul din tara noastra. Acum sunt foarte multe masini noi, insa toate sunt la reparatii. Noi avem specialisti care ar putea sa repare orice tip de masina. Si tot tineretul ar putea sa mearga sa invete aici. Noi ii invatatm cum trebuie sa conduca o masina si un doar.

- Ai pomenit ceva despre Uniunea Sovietica. Despre, ce era obligatoriu pentru tineri.

- In Uniunea Sovietica era obligatoriu sa mergi sa-ti faci studiile inainte ca sa conduci o masina. Toti puteau conduce insa un stiau cum sa le repare.

-Da.

-Erau masini model vechi.

Am continuat sa discutam cu totii. Mi s-au aratam toate aulile, unde elevii au lectii teoretice si practice.Ma simteam nemaipomenit de mine ca pentru mine s-a adunat atata lumea si a fost organizata aceasta excursie. Am cunostinte foarte putine in domeniul mecanizarii, caci inainte sa devin contabil am lucrat pentru compania Flexello Castors si Wheels, care faceau 70 procente din cauciucurile pentru masinile din tara.Am lucrat multi ani pentru aceasta companie si pot zice cu indrazneala ca acest colegiu este bine dotat cu materiale pentru a instrui tineri.

Pe parcursul excursiei, tot ma intrebau daca cred eu ca ar trebuie sa imbunatateasca cu ceva.Deasemenea m-au intrebat daca un vreau sa raman sa predau un curs tinerilor. Aceasta propunere am primito atat in Chisinau cat si-n Republica Nistreana. Lumea de aici e deschisa pentru comunicare.
Mi s-a aratat sala de sport, o sala incapatoare, unde toti fac exercitii fizice, inclusiv personalul colegiului.Directorul mi-a zis ca aceast obicei un va dura mult.

• 
  Eu consider ca e foarte bine ca aveti grija de sanatatea Dumneavoastra.Cum se mai zice:intr-un corp sanatos, o minte sanatoasa,-am zis eu.
  

Dupa care toti am mancat in cantina colegiului. Primul fel a fost ciorba cu o bucata mare de piane.Moldovenii ar zice ca am mancat modest, insa eu zic ca am mancat foarte bine.
Dupa care eu cu Maria am mers la colegiu. Am intrat intr-o aula unde erau doar baieti si Maria de fiecare data rosea cand imi traducea:
-Acesti baieti ar putea sa discute cu tine despre moldovence pana la 3 dimineata!
Dupa care am plecat sa-mi iau ramas bun de la administratie.Am primit in dar o multime de cadouri si o diploma. M-am simtit foarte bine. Mi-a picat foarte bine aceasta excursie.
Domnul P. ne-a condus pana la apartamentul Zinei. Cand am intrat, Mihai cu Zina au inceput sa discute.Am inregistrat aceasta conversatie. Zina vorbea foaret repede. De parca radeau. Am trimis aceasta inregistrare prietenii mele din Romania insa nu a reusit sa traduca. Dupa care am rugat-o pe Gabriela dintr-o comuna moldoveneasca sa-mi traduca aceasta conversatie.
“Uite ca am tradus. Domnul Mihai vrea sa stie daca esti in maini bune. Si i-a amintit Zinei ca eu am telefonul lor si in cazul in care am probleme ii pot apela. Zina zice ca un vor fi prbleme, si ca eu sunt obisnuit sa ma vad cu prietenii in oras. Zina are doi copii care iti vor purta grija. Fetita Zinei va merge cu tine maine la muzeu. Dupa care Zina i-a zis Domnul Mihai ca te a intalnit prima data in scoala unde lucreaza ea. In final, isi cere iertare pentru vocea ei caci e racita. Atat.”


Capitolul 49
-O cunosc foarte bine pe Irina!- deodata a zis Rita.
M- a intalnit la intrare in Academia de Studii Economice. Rita si-a facut studiile la facultatea de Turism si Irina in aceeasi academie insa la alta facultate.Rita a dat un examen si avea in mana niste copii facute la xerox. Cand ma ridicam pe scari aveam cat pe ce sa ma impiedic in fata unui grup de fete. “Imi cer iertare”- am zis eu in limba romana.
Ridicanduse pe scari Rita se intimida ca o urmeaream. Si-a exprimat emotiile imediat.

• 
  De ce mergi dupa mine?- m-a intrebat Rita.
  

Cand am iesit din academie Rita s-a linistit.

• 
  Stii e foarte urat. Stii mereu poti vedea pe strada, perechi care sunt certati si femeia mereu merge dupa barbat,-a zis Rita.
  

Am mers la oficiu, Rita avea o intrevedere aici.Vizavi de oficiu era un parc, unde puteai gasi un scaun si o masuta de lemn.
-Poti sa ma astepti aici?- a intrebat Rita.

-Desigur,-i-am raspuns eu.

S-a uitat inca odata la mine.

- Asculta, chiar vreau sa stau aici, vreau sa simt acest loc.

Majoritatea fetelor pe care le-am intalnit pe internet isi fac studiile la Acamedie.

Rita a plecat spre oficiu. Imi era interesant sa monitorizez oamenii care intra in acel oficiu.

Dupa care am mers spre Muzeul de Istorie.Am vazut o carte, era dotata din anii lui Stefan cel Mare. Imi aduc aminte comentariile facute de catre Stefenom Xeniganom, autorul cartii “Provincia pierduta si aventurile din familia moldoveneasca”.
Indragostit de Romania si de cultura romaneasca, Xenigana a mers in Romania pentru ca sa dee lectii de limba engleza. Insa a ajuns in Moldova.Era convins ca va sta la o familie de etnie romana, insa, din pacate, a stat la o familie de etnie rusa.
Vazand aceasta scrisoare a lui Stefan cel Mare in Muzeul de Istorie, acesta un si-a putut retine emotiile atunci cand a observat ca scrisoarea era scrisa in limba chirilica. Ce a zis Xenijana- este o opera a unui scriitor canadian.Cand am citit aceasta carte, fiind in Moldova, am avut emotii si mai mari.In aceasta carte este descris cu lux de amanunt destramarea Uniunii Sovietice.
Am mers cu Rita la doua muzee de istorie.Rita era un ghid foarte bun, insa deja incepusem sa ma enervez cu ea, caci analiza cu mare atentie toate tablourile din aceste muzee. Eu vroiam sa mergem la cafenea.

Cand am incercat sa deschid usa, in fata mea a aparut o catea de rasa nemteasca. Imi era frica si i-am permis sa intre in local. Cred ca avea adapostul pe undeva prin apropiere.

- Plecam, -a zis Rita. Cred ca a vrut sa ma ghideze asa cum a fost invatata. Insa mie –mi era destul. Am mers intr-o cafenea din apropiere ca sa mancam.

Mai tarziu am simtit slabiciuni.Cred eu ca m-am molipsit de acelasi virus ce era in Chiscareni.Ma invinovateam de ce nu mi-am pus vaccima cu vitamina C, indata ce am simtit aceste simptome.Timp de cinci ani nu m-am imbolnavit.

In ziua urmatoare, Rita a vrut sa-mi arate zooparcul din Chisinau. Eu un am vrut si am ramas sa ma odihnesc pe patul Zinei.In acea dimineata am ramas singur in apartament.Eram multumit si am spalat vasele, asa cum ma simteam mai bine.Am speram ca nimeni n-o sa-si dee seama cae u am spalat vasele.

• 
  Ai cautat ceva in apartamentul meu?- m-a intrebat Zina cand s-a intors.
  
• 
  Sincer, nimic nu am cautat si nici nu am inregistrat cu camera.
  

A ras. Imi era foaret comod la ei.Insa uneori Zina nu intelegea de ce o sun.

• 
  Sezand pe patul tau, deseori ma gandesc ca sunt fericit,- i-am zis eu.
  
• 
  Da, aici e foarte comod, mobila e noua.