Bine ati venit în Moldova !

Welcome To Moldova ! Chapter 14 (Romanian)
Am fost trezit pe la vre-o trei noaptea de cineva care umbla prin camera în care dormeam .

Era straniu pentru mine, căci nu puteam inchide niciodată uşa de la camera în care mă aflam, deoarece patul stătea la hotarul dintre două camere. Nu m-a deranjat faptul că cineva umblă prin cameră , eram conştient că ineva are nevoiei de aşternuturile care se aflau în dulapul din camera în care dormeam eu. Din cele citice am înţeles că ruşii au o altă atitudine faţă de intimidate, în special, nuditate. Spre exeplu, carte ape care am citit-o “Provincia Pierdută”, autorul de naţionalitate canadiană era găzduit de o familie de naţionalitate rusă din Chişinău. Aceştea erau categorici în privinţa fetelor şi băieţilor lăsaţi în intimidate. Totuşi bărbaţii şi femeile îşi permiteau să umble dezbrăcaţi, cîteodată chiar goi. Era de mirare, căci soţul Tamarei umbla prin faţa mea îmbrăcat doar în chiloţi şi cred eu nu-l deranja faptul că discutam cu soţia sa multe ore în şir în singuratate.

Am pornit iarăşi către şcoala “Petru Zadnipru” . Era puţi stresat să o întâlnesc din nou pe D-na directoare. Deşi, timp cât mă aflam în Chişinău eram liniştit, rareori mă iritam sau mă stresam.

M-am uitat spre blocurile de apartamente în acea dimineaţă fierbinte . Acestea erau aranjate cu spaţii verzi între ele . Sub copaci şi alături de tufişuri mari , oamenii discutau iar copiii se jucau .

Despre URSS şi blocurile de apartamente , există o istorioară care permanent ma amuzat şi mă gândesc deseori la ea. Un rus foarte beat îşi căuta apartamentul . A găsit etajul corespunzător şi numărul de apartament corect . A intrat , a mers către patul pe care-l împărţea cu soţia sa . A făcut dragoste cu femeia din patul, care pretindea că este alui şi s-a culcat.

Dimineaţa cân d s-a trezit a realizat că de fapt se afla în apartamentul care nu-I paraţine. Cum se explică? Păi, toate apartamentel sunt la fel. Biaţa femeie nu putea să se lupte cu acesta şi a căzut pradă violului. Acestă greşeală putea s-o comită orişicui. Însă, judecătorul nu i-a dat crezare şi a fost judecat pentru mai mulţi ani de privaţiune de libertate.

Am fost condus de către D-nul Shimeket în oficiul vice-directorul , căci directoarea întârziase. Am fost surprins să aflu că doamna din faţa mea era soţia lui D-nul Shimeket. Mi s-a oferit un pacheţel scump de cafea cu aromatizare de alună servită într-o ceşcuţă chinezească . Le- am explicat Zinei şi D-nului Shimeket că trebuie să fiu la zece la apartamentul Tamarei. Aveam programat o întâlnire cu Irina „Blondira” şi după întâlnire trebuia să plec spre Judeţului Soroca. Domnul Shimeket mi-a oferit nişte explicaţii privind chestiunile administrative.

Totuşi, deşi, erau la curent cu tot, ambii nu-şi dădeau seama de complexitatea asigurării şcolii cu internet. Directoarea a sosit şi întîlnirea a decurs mult mai bine decât întâlnirea precedentă..

La timp am ajuns la apartamentul Tamarei. Nu am terminat de făcut bagajele aşa că mă bucurasem că Irina încă nu a venit. Peste un timp a venit un amic, Val. Era şi el de naţionalitate rus. Era blond, bine făcut la cei 30 de ani ai săi. Era de profesie contabil pe cont propriu, de altfel ca şi mine. În weekend-uri aşteptam cu nerăbdare să-mi arate Chişinaul .

Credeam că va fi singură . Val era un ghid turistic .

Ambii m-au ajutat să-mi duc bagajele în maşina (Lada) lui Val. Mi-am luat rămas bun de la Tamara . Ea se istovise deja, căci şi-a făcut griji timp cât m-a găzduit. Zîmbind Tamara a spus :”
Eddie Barton , pleacă şi nu mai veni – napoi !”

Simţea lucrul acesta, sunt sigură!

Am aşezat bagajele mele în portbagajul maşinei închiriate care se cocea la soare.

Ne-am urcat în Lada lui Val . Mi s-a oferit un tur de cinci stele prin Chişinău . Val s-a concentrat in principal asupra clădirilor istorice şi monumentelor . Împreună cu Irina am făcut nişte fotografii şi am filmat puţin . El cu siguranţă îşi cunoştea bine istoria . Deasemenea avea o părere neobişnuită a conexiunilor ruseşti şi implicarea în Moldova din timpurile medievale . Val a explicat că membrii de conducere a tribului Basarab a încheiat multe căsnicii cu familii ruseşti importante .

Nu-mi pot aminti alte multe detalii pe care mi le-a oferit . Dar el a încheiat multe conexiuni ruseşti cu Basarabia /Moldova de-a lungul a sute de ani .

Şase luni mai tîrziu şi după aşa o aşteptare , în sfîrşit mi-am primit „ Moldovenii” de Charles king . Acest asistent profesor american era parţial documentat cu universitatea Oxford pentru a produce cea mai valabilă examinare a Moldovei şi a istorei acesteia . Am citit că ruşii au jucat un rol important în istoria Moldovei , în special în secolul al XIX-lea .

Recesămintele de la sfîrşitele secolelor XIX şi XX au arătat că ruşii şi ucrainenii constituiau 27% din totalul populaţiei .
Val ne-a condus spre mai multe monumente evreieşti . Deodată el a anunţat solemn cîţi everei au fost omorîţi de moldoveni din cauza unor zvonuri nebuneşti. L-am întrerupt cu detaliile pe care le citisem anterior. Am adăugat că aceea nu a fost nimic în comparaţie cu numărul de evrei omorîţi în Anglia în aceleaşi circumstanţe . Probabil era greşit să spun asta . Val apoi a explicat cîte case deasemenea au fost distruse .Oricum am avut şi am impresia că moldovenii se scuză prea mult . Ca şi cum ţara lor este straniu diferită de alte ţări ţări şi oameni . Dar probabil asta îi face pe moldoveni chiar mai mult blânzi şi diferit de ospitalieri Aceasta cu siguranţă nu-i jena să discute cu mine ! Mulţi modoveni nu realizează că în unele privinţe ţara lor e mult mai bună în comparaţie cu alte ţări . Un lucru de care m-am înspăimîntat înainte de a veni în Moldova erau canalele colectoare . M-am gîndit că o ţară atît de joasă ca moldova ar avea probleme cu canalizarea . Am ridicat problema de cîteva ori cînd vorbeam cu Liliana despre proprietăţi . Ne surprinzător ea nu dorea să discute despre asta . Despre proprietăţile rurale ea a spus :”fiecare regiune îşi face propriile aranjamente .”Ce însemna asta ?
În vizitele în Franţa , mirosul din unele locuri era groaznic . Un hotel din Bologna de pe coasta canalului persistă în memoria mea .

Multe paturi din Franţa îmi aminteau de filmul despre dormitorul lui Ceauşescu în ziua după ce a fost executat . Erau două paturi trist prăbuşite pe fiecare parte a asprului cabinet de lemn care avea un model mare metalic de tanc rusesc pe peretele acestuia . totuşi preşedintele român a irosit masive sume de bani pentru construcţia şi reconstrucţia a unui palat ornamentat în centru bucureştiului .Construidu-l a însemnat ruperea a unei secţiuni semnificante a sistemului bucureştean de canalizare cauzînd probleme serioase în acele zile .

Potrivit excentricităţii mele engleze , asociez paturile grotesc prăbuşite cu sistemele sărace de canalizare . Nu am văzut şi nu am mirosit niciunul în Moldova . Dar acolo nu e nici un palat mare...
l-am întrebat pe Val despre barba lui .Nu era neobişnuit pentru un rus să poarte barbă ?Dar el nu considera asta era foarte neobişnuit .El s - a oferit cu părerea că britanicii şi americanii sunt de obicei vizitatori mult mai buni decît francezii sau germanii . Descriind britanicii şi americanii , el ca şi alţi moldoveni ne au pus într-o oală..Am fost prompt în a comenta asupra acestei percepţii ! Francezii şi germanii erau mai aroganţi , credea el .Mi-am putut imagina că germanii n-ar fi fost fericiţi de un ghid rus concentrîndu-se numai monumente evreieşti şi atribuind vina pe fostul sistem german . Nazişti erau totuşi germani chiar şi dat faptul că majoritatea germanilor le pare foarte rău pentru ceea ce au făcut îbn timpul celui de-al doilea război mondial . Val ne-a condus încrezut prin Chişinău . El , încrezut , si-a făcut loc prin intersecţiile aglomerate înjurînd ocazional sau comentînd .Nu credeam că îi este permis să facă ceea ce făcea . Dar ce ştiu eu ?! Eram atît de fericit că conducea el .
Irina şi Val erau foarte distractivi . Unicul lucru rău era căldura .Oricum cred clima moldovei este asemenea climei noastre . Cred că se face puţin mai cald în vară şi puţin mai rece în iarnă .Cîteva săptămîni mai tîrziu , M area Britanie era atît de fierbinte ca-n acele zile şi a rămas aşa .

Gabriela , moldoveanca lîngă care am stat în octombrie a descris condiţiile climaterice din iarnă în România . Soţul ei englez a înţepenit , nins , pe un drum neîncălzit , doi ani în urmă , în Ajunul Crăciunului (24 decembrie ).era pe drum spre satul Gabrielei . Temperaturile au scăzut pînă la -15⁰C într-o regiune muntoasă . Era cu alţi români , dar nu vorbea româneşte . Gabriela a menţionat că el nu mai avea de gînd să se întorcă în România vreodată ! ”Sunt oare românii ca şi ruşii în asemenea situaţii . Se strîng împreună?”am întrebat eu . privirea liniştită a Gabrielei a sugerat că nu .

În uşa unui magazin , Irina înghisuită a trecut de-o doamnă mare .Am fost uimit . Dacă ar fi aşteptat o minută aceasta fapt ar fi fost evitat . Pentru o fracţiune de secundă între cele două femei a fost o uşoară legănare într-ucît spaţiul dintre ele era atît de mic . În timp ce înghisuită a trecut de această femei cu bust mare , un licărire de zîmbet a trecut pe faţa Irinei . Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată aşa ceva . Scopul vizitei acelui magazin era pentru a vedea dacă erau pe-acolo tricouri moldoveneşti . Val era sceptic în privinţa acestei idei . Avea dreptate .Totuşi trebuie să spun că acest lucru trebuia de făcut . Cum poate poporul unei ţară să creadă puterile acestea dacă nu se oferi tricouri naţionale spre vînzare ? La cîte alte ţări din lume se referă asta ? La puţine , sper .Dacă chiar nici una nu ar fi fost vîndută , totuşi actul de a expune tricouri bune moldoveneşti ar fi o afirmare confidentă a identităţii separate a Moldovei .

Ne-am coborît pe strada Columna pe care am recunoscut-o .

Val:”Ce credeţi despre Chişinău ?”

Am trecut de nr.129, pe care l-am vizitat .

Eddie:”Acest loc are un caracter real .Nu vrei să-l schimbi .”

Val: ( neînţelegîndu-mă corect întru- cît a ajuns la o joncţiune )

„ Nu vă place Chişinău ?”Val s-a oprit ca să se întoarcă corect spre strada Stefan Cel Mare .

Eddie:”Chiar inversul . Cred c-ar trebui să-i păstraţi caracterul unic .”

Val: ( sunînd de parcă a crezut că sunt nebun )”Avem nevoie mult mai mulţi turişti aici .”

Eddie:”Ei îi vor strica caracterul ”, am spus adăugînd:

Chiar mai mulţi turişti pentru tine , Val .”

Val: ( sunînd ca şi-nainte) „ Nu , avem nevoie de mai mulţi turişti aici .”

Deodată Val a anunţat că trebuie să plece . Dar a refuzat să accepte orice plată pentru serviciul lui , acest fapt m-a ofensat. A fost un tur reuşit.. A dispărut rapid lasîndu-mă cu Irina .
Era acum ora prînzului . Irina m-a ghidat cu maxi-taxi spre raionul Rîşcani . Nu departe de blocul de apartamente a familiei Doneţ era un restaurant . M-a condus într-o cameră largă pustiită . Era minunat de rece .Am comandat vin şi eu l-am sorbit de odată. Irina nu se grăbea să-l bea pe-al ei .

Irina si Val m-au surprins prin faptul că n-au băut nimic de-a lungul turului . M-am oprit , am cumpărat o sticlă mare de limonadă rece şi aproape mă rugam la ei să le cumpăr de băut sau să bea ceva . Dar ca şi Andrei ei n-au dorit.Presupun că e o chestie rusească . Două ore şi jumătate să nu iai o gură lichid nu este o chestie prea isteaţă . Armata Britanică obişnuia să creadă că ai putea antrena soldaţii să se supraveţuiască cu puţină apă prin rationalire de genul ăsta .Acum după nişte cercetări , aceasta încurajează soldaţii să bea mai mult în mod regulat .

m-am uitat nervos la Irina în acea drăguţă cameră . Am vrut ca ea să aleaga ce vom mînca . Adevărul este că sunt fericit să mănînc virtual nimic înafară de legume tari . În general vroiam mult vin . Ea nu încuraja acest fapt. Am avut o conversaţie tentativă . Irina avea o privire serioasă puternică .Faţa ei a strălucit de parcă era machiată pentru apariţia la televizor .Expresia ei nu a dezvăluit nimic , nici un aluzie la ce ar putea spune .Engleza ei nu era atît de bună ca a altor amici , dar cînd vorbea , era clară şi exactă .

Eu :”O doamnă m-a telefonat şi m-a întrebat despre tine .”A zîmbit mai mult :” Îmi place cînd oamenii mă sună din străinătate .A început să vorbească clar . Apoi a vorbit rapid . Nu am putut-o înţelege . „

M-am gîndit :” Of Doamne , ştiu ce-seamnă asta .”
Am mîncat mîncarea delicioasă pe care a recomandat-o Irina .Cînd am ajuns să cerem nota de plată , ea a dorit să plătească mai mult dacă nu tot . „ Am o afacere de succes ”, a afirmat ea vesel şi ferm .Am împins bancnote de dolari , euro şi lei în faţa ei . Ea i-a împins pe-a ei şi i-am dat la o parte .Era un fel de joc .Irina a insistat să plătească aproape jumătate din nota de plată . În ciuda îngrijorării mele , ambii ne-am amuzat .
Irina m-a acompaniat înapoi pînă la maşina mea . Pînă acum , m-aş fi descurcat şi singur dar a fost plăcut s-o am pe ea alături . Irina şi eu ne-am îndreptat spre umbra încîntătoare a colibei de la parcare . A vorbit cu doi oameni acolo. Am plătit cîţiva lei în plus . Irina a întins harta Chişinăului pe care o aveam , celor doi pentru a mă ghida spre Soroca şi a tradus . Am mulţumit-o şi i-am spus că abia aştept s-o revăd la petrecerea de sîmbătă .Ne-am luat rămas bun . Nervos am pornit spre Soroca.

Welcome To Moldova ! Chapter 15 (Romanian)
Am semnalat poliţia de la colţ care privea maşina mea . Eram un pic nervos, cred eu, din cauza că nu mâncasem nimic toată ziua. Nu mă puteam să nmă înţeleg cu organele de poliţie şi am dat un telefon Nadinei
E:”Nadina , e Eddie la telefon .Am nevoie de ajutorul tău . Sunt în Soroca, în apropierea clădirii Moldcell. Mergeam incorect, spre un drum cu unică direcţie. Am înţepenit văzând că poliţia mă privea. Nu eram la curent că acel drum nenorocit este de unciă direcţie. Eram sigur că nu era nici un semn.

O maşină de poliţie a întors la colţ si am oprit imediat .

Priveau maşina de cel puţin 15 minute . Am nevoie de ajutorul tău . Nu pot găsi hotelul Nistru . Poţi veni te rog să mă ajuţi ?

N:” Nu îmi pare rău .Nu pot face asta .”

E:”Uite am nevoie într-adevăr de ajutorul tău . Nu am mai fost niciodată aici .Acest loc pare a fi doar un drum lung în sus şi-n jos a unui deal . Nu pot găsi hotelul şi nimeni nu vorbeşte engleza .”

N:”Unde sunteţi ? Nu-nţeleg .”

E:” Cum am spus . Sunt la cîţiva metri de oficiile Moldcell .Nu pot fi alte asemenea oficii într-un loc ca acesta . E la temelia dealului .”

N:”Sunteţi aproape de centrul oraşului?”

E:”Încă nu am văzut centru.Sunt doar cîteva magazine împrăştiate primprejur .”

N:”M-am gîndit că veţi veni mîine .”

E:”Am rezervat hotelul Nistru pentru astă seară . În alt caz ar fi trebuit să mă scol devreme pentru a găsi hotelul Dolce Vita pînă pe la unsprezece dimineaţa .”

N:”Ne vedem cum am stabilityla unsprezece .”

E:”Bine, Sper să rezolv asta şi să fiu la timp acolo .”

N:” Ne vedem .”

E:” La revedere “
Cînd eram pe cale de a închide , telefonul a sunat . Nu-mi venea a crede . Potrivit tarifului , am cumpărat cel puţin 30 de minute mobile în dependenţă de cine telefona . Eram sigur că nu am folosit atît de mult .
Trei minute mai tîrziu , maşina poliţiei a plecat . M-am întors la maşina mea , am întors şi am pornit înapoi în deal . Am văzut vîrful de forma cepii a Bisericii Ruse Ortodoxe .Strălucea . Am condus un puţin spre aceasta . Vroiam , pur şi simplu , un loc liniştit şi paşnic ca să mă aşez şi să gîndesc . M-am uitat primprejur şi-am văzut o casă cu mucegai deasupra . Uşa din faţă era deschisă . Arăta mai mult la un oficiu decît la o casă . Am mers spre aceasta . A ieşit un om de vreo cincizeci sau şaizeci de ani . Vorbea doar rusa . Era o situaţie penibilă . După cîteva minute fără nici un rezultat , o doamnă în formă de butoi cam de seama lui a venit din spatele casei . Purta ceva ce semăna cu-n halat de curăţenie . Asemenea tipului purtat de către diredicătoarele în coridoarele liceului român .Ea nu ne-a văzut . El a chemat-o . S-a uitat la mine .

“Francesca” mi-a zis . Un clopoţel a sunat în capul meu . “Avea în vedere francez ?”m-am întrebat . “Da ”am spus cu precauţie , a indica spre mine . “Pommes de terre”a zis . “Oui, da, da”i-am spus zîmbind . A chemat iarăşi doamna şi ei au vorbit . Ea vorbea franceza .

E: “Excusez-moi madame, on a besoin de trouver l’hôtel Nistru. Je cherche l’hôtel Nistru.”
Doamna mi-a dat o privire serioasă şi a indicat spre maşină . Eram complet sigur că era rusoaică . “Da, Machine” am spus expresiv .

Ea a mers spre aceasta . Am descuiat -o . Se părea că nu putea urca destul de repede în ea . Am întors maşina împrejur pe drumul larg şi am luat-o pe principalul drum .

E: “L’hôtel Nistru, a gauche ou a droit ?”

L: “a gauche”

Am condus în vale direct spre hotel care era în faţa unei mici cotituri într-o curte îngrădită nu departe de sistemul cu unică direcţie . Doamna m-a condus pînă la doamna de la recepţie . Vroia să vadă de drum . Am mulţumit-o şi ea a ieşit grăbită .
Am înfruntat doamna de la recepţie . Erau cîteva minute de îngrijorare în timp ce eu îi explicat in principal prin gesturi că eram cazat în acest hotel .Apoi a dorit să-mi vadă paşaportul . A scris detalile din acesta .A indicat prin gesturi că trebuiam să plătesc pentru a parca în afara hotelului . Era unica maşină într-o curte largă . “Kharasho” i-am răspuns . Am întins nişte dolari şi euro .Ea a luat 20 de dolari . m-a condus spre cea mai îngustă cameră de hotel pe care o văzusem vreodată în viaţa mea . Lungă şi îngustă , avea trei paturi de-o persoană în aceasta .Era curat şi proaspăt vopsită în alb dar era groaznică . Mă îngrijoram dacă voi trebui s-o împart cu cineva .
În mod normal , am făcut duş dimineaţa dar pur şi simplu mă simţeam fierbinte , deranjat şi contaminat de evenimentele recente . Rău de tot vroiam în duş . Nu vroiam să stau în acea cameră . Vroiam să fiu într-un stat unde aş fi putut comfortabil să ies rapid . În ciuda gesturilor mele , dintr-o anumită cauză doamna n-a înţeles că vroiam un duş . După un anumit timp a devenit clar . Acolo nu era nici unul.M-am uitat la ea . Era bronzată cu un zîmbet larg intrigant cu mici găuri între cîţiva dinţi şi acea trăsătură moldovenească comună , un dinte proeminent de aur . Oare doar lucra acolo sau era proprietă sau administratoare acolo ? M-am simţit chinuit de diferite sentimente . O parte a întrebat cum poate accepta asemenea condiţii rele într-un hotel . Cealaltă parte de sentimente am asumat că ea doar lucra acolo . Într-o ţară atît de străină , aceasta era o slujbă bună . ea avea un inel de căsătorie şi unul de logodnă pe degetul ei bronzat . Am putut spune că erau de mulţi ani pe-colo.Nu puteam face legătura dintre persoana amabilă şi rezonabilă din faţa mea cu acel hotel .
Vorbind direct , am vrut să mă ia la ea acasă în care speram că trăieşte . Nu-mi păsa dacă locuieşte acolo singură sau cu o întreagă familie . Doream doar un mediu comfortabil , moldovenesc tipic. Ea s-a retras în spate evident ca să privească televizorul .N-am putut să mă gîndesc la nici o scuză acceptabilă sau rezonabilă pentru a încerca şi a comunica cu ea . Dar aveam nevoie să merg la viceu şi nu-l puteam găsi .Pentru un moment oribil mi-a trecut prin minte că ar putea să nu fie nici unul . I-am indicat ce vreau . Ea a deschis o uşă largă nemarcată care m-a dus într-o cameră mare cu un viceu la un capăt . Nu era un loc de aşezat , nu era hîrtie de viceu , nici săpun . nici un mijloc de-aţi usca mîinile şi nici o lăcată la uşă . Totuşi era curăţenie imaculată . M-am gîndit că am nevoie de hîrtie de viceu ( deşi aveam o mică rezervă în caz de urgenţe ) . M-am decis să folosesc gesturi pentru a indica de ce am nevoie . ..Am mers spre cea mai mare valiză a mea şi descoperind lucrurile îngrijit şi bine împachetate am extras un dicţionar mare Român – Englez Am găsit cuvintele “toilet” şi “paper” şi I le-am arătat acestei doamne . Ea a scos obişnuitul strat îngust industrial , cenuşiu de hîrtie fără butoiaşul de carton în mijloc . Nu cred că le-am mai văzut înainte de a veni în Moldova .
A tebuit să-ai explic Marishei că nu eram pregătit să fiu “sfîşiat ”de nici un hotel din Soroca . Vag mi-am aminit expresia :”primeşti ceea pentru ce plăteşti “ Eram deprimat . M-am simţit prins în capcană de propriile nelinişti . Ştiam că în acea stare nu vroiam să mă aventurez prin acea gaură. Dar nu mă puteam convinge să trec înapoi în cameră . Am remarcat alături de hotel un restaurant sau o cafenea care arăta foarte mohorît . Eram flămînd dar nu doream să merg acolo . M-am gîndit că voi aştepta pînă mâine la 11:45 la cafeneaua Dolce Vita . Nadina nu va apărea . Atunci voi trebui să conduc înapoi . Mi-am amitit cum poliţia a oprit arbitrar automobilul din urma mea la o joncţiune . Voi fi nevoit să înfrunt acel chin şi nici măcar nu puteam telefona pe nimeni . Va trebui să rog familia Nataliei să mă ia înapoi la scurt timp . Am păşit liniştit spre uşa viceului întrebîndu-mă oare unde mă voi plimba după asta . Deschizînd-o , am văzut doi oameni uitîndu-se al mine , un băiat şi-o fată . Ei zîmbeau şi mă priveau în aşteptare .Pentru un moment straniu , m-am gîndit că unul din ei ar fi putut fi Nadina . Dacă era Nadina , nu răta ca în fotografia ei . Expresia fetei a licărit uşor a nesiguranţă întru-cît şi eu priveam nesigur . Nadina s-a prezentat pe sine şi pe fratele său Sergiu . Eram salvat ! Simţul eliberării era enorm . Vroiam să scap de acolo cît de curînd posibil .
N:”Am vorbit şi am realizat că trebuie să fie teribil pentru cineva din străinătate să fie blocat într-un asemenea loc . Nu am putut să vă lăsăm aici .”

E:”Să mergem”

N:”Cum rămîne cu banii pe care i-aţi plătit ?”

E:”Spune-I doamnei să meargă să petreacă cu ei ”, am spus vesel şi obraznic .

Dar doamna cu zîmbetul ei uşor de rechin a insistat să-mi restituie 40% din bani .

În grabă şi fără grijă am îndesat teancul de notiţe în buzunarul de la cămaşă . Am luat valizele în maşină şi am plecat .

Welcome To Moldova ! Chapter 16 (Romanian)
După ce m-am întors din Moldova, în două săptămâni, i-am scris nişte mesaje electronice părintelui Bill Haymaker, un preot englez din Sussex-ul de Est, Anglia. De alungul multor ani, el fusese împlicat în proiecte de caritate pe teritoriul României şi Moldovei. Iată câteva rânduri din scrisoarea acestuia din 17 iunie:
“ Ai avut dreptate în notiţelel tale, atunci când mi-ai scris despre moldoveni, ei permanent zâmbesc şi sunt plini de speranţe. Pentru prima dată când am îceput să lucrez în Moldova, îmi amintescd foarte bine cât de disperaţi erau angajaţii mei de faptul că plec să activez în Moldova. Ei erau siguri că în câteva zile voi fi omorât… “
În 15 mai, Maria, consultant superior în economie la Guvern mi-a scris un email. Se afla în Londra, timp cât mă aflam în Moldova. Ea deasemenea îmi zise:

“Am observat din scrisorile tale , că intenţionezi să vizitezi Benderul , aceasta e o regiune Transnistreană . Eşti conştient că cetăţenii englezi nu sunt sfătuiţi să viziteze acea regiune ? [Sfatul Oficiulului Britanic Extern Standard pe care l-am citit şi ignorat ).

Mai mult decît atît …un străin a fost răpit în Moldova , şi acesta era un om de afaceri . Slavă Domnului că a fost eliberat .” De altfel Maria era veselă !
În octombrie , Gabriela din Moldova mi-a povestit despre nişte rude de a-i , aceştea în timp ce călătoreau prin Moldova, au fost prinşi în capcană de nişte oameni deghizaţi în haine de poliţişti. Ei citise despre acte de banditisme similare în presa română. De fapt, peste câteva momente au realizat că într-adevăr persoanele în cauză erau chiar poliţişti. Uneori astfel de momente te fac să acţionezi iraţional.că nişte rude de-a ei mergînd spre Moldova au încercat să scape de nişte bandiţi deghizaţi în poliţişti . Ei au fost avertizaţi despre asta în presa românească . Oricum nu au putut scăpa de ei . Cînd în sfîrşit au dat ochii cu ei au descoperit că erau poliţişti adevăraţi ! Poate determina pe cineva să înfăptuiască acţiuni false. Acesta e un exemplu de „profeţie de sine îndeplinită” . Fă faţă fricei dar nici nu fi neînţelept . ( Tinerele în special trebuie să fie foarte atente ). Părintele Bill s-a întors fericit din Moldova , înainte de a veni eu în Moldova.
Uşa de la baie s-a deschis şi eu am ieşit cu cea mai mare atenţie . Portmoneul meu gros ieşea din buzunarul de la pantaloni . M-am plimbat pe-afară.

Pentru prima dată dînd la o parte nişte perdele era un stil de proprietate nefamiliar. „Aşa trăiesc ţiganii ?” M-am întrebat . Mi-am amintit de buna ospitalitate pe care ţiganii din Soroca i-au oferit-o lui Tony Hawks în cartea sa . Am fost întîlnit şi condus într-o cameră plină cu bucate. Gazdele erau în aşteptare. În acea camera se afla Nadina şi Sergiu. Mă simţeam într-o altă lume.

Sergiu dorea să filmeze acest eveniment cu camera mea. Ne-am aşezat la masă şi acesta a început să filmeze.
E: „ Bine , mersi pentru ospitalitate şi de baie ...”
În curând am realizat că situaţia pe care eu mi-am imaginat-o era eronată. De fapt, gazda era de naţionalitate moldoveni. Mi se făcuse ruşine. După cină am fost condus într-o odaie încăpătoare cu un pat dublu. Hainele şi bagajele mele deja erau în acea odaie. Am adormit buştean în acea seară.
Dimineaţa , Nadina mi-a sugerat ferm că trebuie să mă spăl şi m-a condus spre un bazin de afară . Erau un dispensor de apă din plastic , cilindric , de culoare albastră , şi săpun. A trebuit să apăs un buton şi apa curgea. Am folosit toată apa. În timp ce mă spălam am observat-o pe Nadina, care râdea spre mine.

Mi-a fost dată o lanternă şi mi s-a indicat spre ce direcţie să merg la viceu . Acum în lumina zilei , m-am uitat jos înăuntrul acestuia . Era o groapă de lungime mare. Dar cum am mai spus , nici un miros . Gaura era învăluită cu pernuţă pufoasă pe care te aşeza-i . Oamenii trebuiau să fie atenţi. Sergiu , Nadina şi eu am mers la casa Nadinei pentru a lua nişte lucruri. Am luat fotografiile şi camera de filmat . Fratele ei în vârstă de 15 ani era acolo cu un prieten . Cînd am sosit , a apărut cîinele Nadinei . Acesta era un animal răutăcios asemeni altor cîini pe care i-am văzut în Moldova . Acesta şi-a dezgolit dinţii şi a mîrîit mai degrabă decît a lătrat . Nadina l-a apucat vesel de gît ţinîndu-i capul în jos , l-a împins după viceu . Era un cîine rătăcit pe care Nadina l-a găzduit . Casa a fost construită de tatăl Nadinei , dar el nu a fost în stare s-o termine . Numai la primul etaj putea-i să locuieşti . Spaţiul casei era foarte atractiv .

Înainte de a veni în Moldova , am învăţat că războiul civil din 1992 a intrerupt o răbufnire ţinută secret care a urmat prăbuşirea Uniunii Sovietice . Războiul a coincis cu începutul recesiunii în lume . Multe clădiri au fost începute la începutul anilor ’90 şi lucrările au fost brusc oprite . Una din aceste case era o structură minunat de largă din Criuleni despre care Liliana a trimis detalii , sud-estul Dubăsariului . Era deţinută de un prieten baptist de-al ei . Priveliştea deasupra valei rîului era frumoasă . Dar înăuntru era o mizerie , nefiind decorată şi apoi abandonată la scurt timp după războiul civil . Am ajuns împreună cu Liliana la punctul cînd eu eram pregătit s-o cumpăr dacă ea ar fi supravegeat-o şi ar participa la restaurarea acesteia . Mama ei suferea de o boală nedefinită ar fi trebuit deasemenea să locuiască acolo . Era departe de

Chişinău şi de locul de muncă al Lilianei . ocupaţia ei era mai mult o alegere de carieră decît doar o slujbă pentru a-şi plăti facturile . Era viaţa ei . Liliana a dezvăluit apoi că mama ei era cetăţeancă transnistriană – mai multe dificultăţi . Liliana avea în mîinile ei un contract obligatoriu cu garanţii care i-ar fi oferit ei drept de proprietate peste şapte ani . A înţeles că nu-i pot oferi mai mult . Ea a refuzat oferta .

În alte cazuri diferite deasemenea nu am putut ajunge la un acord cu alţi prieteni moldoveni . Dar am rămas buni prieteni . Am învăţat două lucruri din aceste experienţe . Primul este că aceste fete nu sunt „disperate ”.

Ele au preferinţe de carieră pe care cred că le vor atinge . Între timp , ele pot face şi alte lucruri . De exemplu , Doina a spus : „ sunt o mulţime de lucruri pe care le-am putea face aici ”. De asemenea, am învăţat că moldovenii mereu vor urma cu smerenie instrucţiunile ( câteodată chiar şi pentru mici recompensări). Dar apoi nu-şi respectă partea de lucru în proiect . Aceasta , în ciuda faptului că a fost convenit era o idee bună chiar de la-nceput ! Fetele moldovence sunt de obiceu isteţe ca să-ţi explice ţara lor străinilor . De multe ori ele vor cerceta un subiect doar ca să fie de folos . Dar apoi... bine , poate e doar un alt lucru femeiesc pentru tine ! Adăugînd la cele de sus , acea aşteptare tipică moldovenească le va face să fie dezamăgite de rezultate şi tendinţa tipic italiană de-ale fura timpul . La acele două ultime m-am aşteptat de la bun început . Deasemenea am ştiut că cu resurse limitate , o vizită la un internet cafe poate fi un lucru ocazional . Aşa îmi părea ( şi încă îmi pare ) cinstit a răsplăti răspunsurile cu chestii mici trimise prin poştă . De obicei ei îşi furnizau adresele numai pentru corespondenţă . Au ştiut ei ce intenţionam , mulţi probabil că nu ar fi fost de acord , în special la o fază iniţială . Ei pot fi foarte convingători dar sunt foarte politicoşi şi ocupaţi . „Poţi duce calul la apă , dar nu-l poţi face să bea ”. Am fost surprins să fiu refuzat de oameni atît de amabil ( şi după cum credeam atît de vulnerabil) .

Viziunea mea despre cei din vest ajutînd oameni din ţările mai sărace totdeauna a fost în felul următor . Este necesar şi de dorit de a face legătura dintre oamenii şi familiile din aceste ţări diferite pentru a învăţa din situaţia fiecăruia . Aceasta este o părere foarte neobişnuită şi controversă pe care o susţin cel mai mult . Unica dată cînd am semnat să achit regular plăţi caritabile era pentru a-l ajuta pe Mabinty şi familia lui . El era un băiat african de 10 ani din Sierra Leone a cărui fotografie ne-a fost trimisă . Aceasta s-a întîmplat printr-o acţiune de caritate largă a Regatului Unit . Ei ne-au trimis rapoarte trimestriale cu desenele pe care Mabinty le-a făcut pentru noi . Apoi el a fugit ! Aşa că contribuţia noastră a fost făcută pentru a-i ajuta , în general , statul .
Există miliarde de dolari care aşteaptă să fie aplicate pentru victimile ce au suferit Tsunami asiatic , de-a lungul anului după ce s-a întîmplat . Nu se poate întîmpla din cauza corupţiei guvernelor de acolo . Oamenii mor de foame fără adăpost şi fără asistenţă medicală . Dar acolo e foarte puţină controversă şi argument despre lăsarea a nenumărate persoane să moară inutil şi neobservat decît să schimbe regulile sau să îndrăznească să urmeze noi căi de a ajuta (acei asiatici ). „Gîndind înafara cutiei” este o expresie americană corespunzătoare . Oamenii din Britania au dat mai generos decît orice altă ţară pentru acest dezastru . Guvernul nostru a răspuns apoi de asemenea cu o lovitură globală repetată de generozitate . Ca şi în celelalte chemări de caritate nu am dat nici un sfanţ . Dar i-am dat generos unei englezoaice tinere colectînd cu o doniţă în supermarketul nostru , pentru o caritate bine-cunoscută . Era pentru o ajuta să-şi plătească călătoria ei spre Transilvania , România pentru a învăţa acolo . Pînă acum este acolo , şi-a făcut treaba şi acesta este un rezultat . Organizaţiile de caritate susţin că susţinerea personală este costisitoare şi poate genera tot felul de alte chestii . Dar asta e viaţa ! Viaţa e controversă !

Organizaţiile de caritate din Regatele Unite trebuie să măsoare banii şi resursele în corespundere cu reguli obligatorii strict legale .Dar ei nu măsoară amplu speranţa , încrederea , prietenia şi aşteptarea pozitivă care poate încuraja oamenii să-şi îmbunătăţească vieţile . Sunt un contabil care a pregătit bilanţuri de caritate . În afara declaraţiei scrise făcută înaintea raportului anual , nu este loc pentru a înregistra cele de mai sus-numite . „Oamenii fac ceea ce inspectezi nu ceea la ce te aştepţi ” , citatul contabilului .

Era timpul să părăsim casa Nadinei . Drumul care conţinea acest şi alte proprietăţi era atît de rău ca şi „ drumul mlăştinos” pe care am condus cu Liliana şi mama ei . Oricum , noroiul s-a uscat de căldura verii . Am condus maşina foare încet şi atent . Nadina a spus să mergem într-o parte , eu am decis altfel . Maşina s-a frecat de pămînt şi ea a zis : „ V-am spus”. Ei m-au ghidat spre impunătoarea fortăreaţă lîngă Nistru în Soroca şi Sergiu ne-a filmat .