Bine ati venit în Moldova !

Welcome To Moldova ! Chapter 17 (Romanian)
Am părăsit fortăreaţa pentru a merge la piaţă . Am intrat într-un magazin mic de cărţi stocat la un colţ care avea o carte de istorie a Moldovei în franceză şi română . Barbara , soţia mea a primit plăcere mai apoi citind-o . Apoi întorcîndu-ne înapoi ne-am oprit pe deal lîngă casele ţiganilor , faimosul „Dealul Ţiganilor ” care făcea parte din drumul principal care se urca şi cobora spre Soroca . Sergiu şi Nadina erau nervoşi şi agitaţi că ne-am oprit acolo . Sergiu a filmat .
Casele arătau ca templele şi aveau un fel sinistru de frumuseţe . Ţiganii iubeau să folosească pitre sau cărămizi diferit colorate . Spaţiul de locuit era pierdut din cauza atîrnarea excesivă , un spaţiu gol însoţit de coloane . În spatele acestuia , cîteva case de pe drumul principal dezgoleau pereţi adevăraţi şi holuri dreptunghiulare în loc de geamuri . Aceasta e ceea ce-am văzut în prima seară conducînd în sus şi-n jos încercînd să găsesc hotelul . Aceasta mi-a stîrnit acea frică pe care am simţit-o cînd eram încă copil privind „Star Trak” , un science fiction american enorm de popular , la începutul anilor 1970 . În acesta , echipajul a Starship Enterprise a aterizat pe planete distante , întîlnind tot felul de străini cu intenţii stranii şi cu capacităţi teribile . Echipajul ar merge prin ceea ce părea a fi un loc pustiit , dar nu era aşa ... Frica de necunoscut este cea mai rea din toate . Am mers înapoi spre casa mătuşii şi unchiului Nadinei în suburbie chiar lîngă Soroca . După filmarea interiorului casei şi luîn prînzul am mers toţi la Mănăstirea Cosăuţi . Acestia au fost Nadina, mătuşa er , unchiul şi Sergiu .
A trebuit să conduc încet şi atent în unele locuri . Cu recunoştinţă orice noroi pe am avut de trecut s-a uscat . Ne-am blocat în urma unui cal şi a căruţei , dar graba era pe ultimul loc în mitea mea . Suburbia era frumoasă .Am avut un sentiment de veselie . Am ajuns la mănăstire . Era plăcut să de a fi capabil să le întorc măcar puţin din ospitalitatea ce mi-a fost oferită . Masa gazdelor mele era totdeauna plină şi eram încurajat să mănînc cît mai mult . Acum am înţeles că ideile pe care le aveam despre oamenii din Moldova ( ca şi noi ) mîncînd diferite lucruri la momente diferite a zilei nu erau valabile .Ei toţi erau inviţaţi să mai iziteze mănăstirea după cum arată filmul . Ei toţi erau strict catolici . Credinţa lor i-a ajutat să înfrunte decesele coincidente a atîţi de mulţi membri de familie . Dintre care unul a fost teribil şi brutal omorît de mafia în Moscova . În martie , Nadina a explicat că mătuşa era teribil de speriată că ar urma şi mai multe dezastre . Din această cauză ea era mai refractară în privinţa vizitei mele . Nadina a privit şi i-a amintit mătuşei sale despre fiul ei asasinat . Am telefonat-o pe Nadina la începutul lui aprilie .
N: „ Nu vă faceţi griji , mătuşa mea trece peste pierderea ei .Acum trăieşte pentru celălalt fiu .”

E: „ Nu cred că va trece vreodată peste o astfel de pierdere”

Îmi amintesc despre conversaţia telefonică pe care am avut-o cu Nadina spre sfîrşitul lunii aprilie . În acel moment , mă întrebam de ce Nadina era unica persoană din Moldova ( nu Transnistria ) care n-a primit nici un pachet trimis de mine . Numele real al Nadinei e Nadejda şi abia îi trimisesem nişte dolari prin Western Union . Am făcut asta parţial pentru a-mi dovedi identitatea ei reală. Ea a trebuit să-şi prezinte identitatea pentru a primi banii .
N: „ Mulţumesc pentru bani .Mulţumesc pentru încredere .”A spus ea cu uşurare şi careva emoţii

E: „ Nadina , am nevoie de adresa mătuşii tale .”

N: „ Nu , nu pot face asta . Trebuie să ai încredere în mine .Cînd vei veni , o voi convinge . Ve-i vedea. Cînd mătuşa te va întîlni , îşi va schimba părerea . ”

E: „ Trebuie să dau adresa autorităţilor . Trebuie să – le aduc la cunoştinţă locul unde voi sta în fiecare zi . Este o cerere legală . ”

Nadina mi-a dat adresa . Am trimis-o împreună cu alte detalii de contact şi planul de călătorie Lilianei şi Marishei chiar înainte de plecare .
Cititorul ar putea crede că am fost prost pentru a-mi asuma astfel de riscuri . Acesta a fost o „decizie nedeterminată” . Dar noi avem o zicală :

„ Persoana care face cea mai mare g reşeală e acea care nu face greşeli , pentru că el ( sau ea ) niciodată nu încearcă nimic. ” În timp ce eram acolo , Nadina mi-a spus că i-au fost arătate fotografii a corpului răutăcios bătut al vărului său .Ea a adăugat : „ mafia i-a rupt oasele ” . În film , Sergiu domină imaginea fratelui său ucis . Nu ştiu cum au reuşit aceşti oameni să rămînă „ calmi şi echilibraţi ” în asemenea circumstanţe teribile.

Am putut comunica cum se cuvine doar cu Nadina . Rudele credeau că e amuzant că am putut spune cîteva fraze pe care le-am învăţat în ambele română şi rusă , în pricipal :
“buna” “zdrastvooytye”, “bine“ “kharasho”, “multsumesc” “spaseebo”.

De multe ori foloseam ambele limbi împreună .

Nu eram surprins cînd Nadina a trecut la comentariul unchiului ei că ei sunt moldoveni români . Apoi am lăsat baltă rusa . Părerea mea era că orice vizitator trebuia să înveţe cuvintele de bază în ambele limbi . Deasemea am asumat că pronunţarea mea era atît de proastă încît trebuiam să folosesc ambele limbi . Era rău de tot să înveţi o limbă străină ( în special pentru o persoană din Britania ) dar două era şi mai mult !
Era bine şi răcoros în mănăstire dar apoi am mers spre dreapta unde se lua apă de la izvor . Era un o mică cascadă într-o clădire umbrită , curată , prospătă apă de izvor . Unchiul Nadinei a luat apa într-un container larg de plastic .Noi toţi am savurat apa de la izvor . Pe drum înapoi am mers călare pe cai.
Ca şi cu Liliana ,am discutat cu Nadina despre achiziţionarea unui lot de pămînt sau a unei proprietăţi . Mă întrebam dacă aş fi cumpărat una , ar fi îngrjit de ea . Nadina a spus că unchiul şi mătuşa ei au deja alt pămînt .Am avut impresia că nu-l folosesc pe tot . Nadina a spus că este foarte greu să munceşti pentru a creşte ceva acolo în lipsa echipamentului mecanizat . Un tablou care a corespuns cu propriile mele cercetări .
O altă problemă pentru mine este că străinilor nu le se permite să cumpere pămînt pentru agrivultură în Moldova . Pămîntul poate fi cumpărat cu o proprietate şi să nu fie prea mare .

Acesta trebuie să nu fie categorizat pentru folosire în agricultură potrivit sistemului de cadastru . Am descoperit aceste detalii în împreună cu Natalia în martie şi aprilie . Străinul ar fi trebuit să accepte această alegere chiar de prima dată într-ucît îi era permis să deţină doar o propriete modestă . Pot înţelege motivele acestor reguli dar cred că restricţiile pentru străini de a cumpăra pămînt agricultural sunt nejustificate . Pămîntul furnizat este folosit pentru agricultură , cred că străinilor ar trebui să li se permită să cumpere ceva din ăsta . Ar fi trebuit limitată . cantitatea

Ei ar fi investit atunci cel mai mult probabil în maşinărie şi facilităţi pentru a spori productivitatea pămîntului . Sistemul fiscal ar fi putut fi folosit ca să încurajeze asta . Străinii pe bună drepate sunt foarte suspucioşi pe sistemul fiscal în Moldova . Aşa că cel mai bine ar fi să spunem : „ nu plăteşti nici o taxă pe pămîntul tău sau pe producţia ta timp de 5 ani dacă investeşti o parte stipulată ( sau multiple părţi ) din costul pămîntului în producşie crescîndă . ” Propria mea cercetare pe internet a prezentat un tablou a unei agriculturi subcapitalizate . Aceasta a fost combinată cu o antrenare foarte bună , furnizată fermerilor în timpul sistemul Sovietic . Oricare nu ar fi criticile îndreptate împotriva swovieticilor ( şi ele sunt multe ) ruşii totdeauna au antrenat oamenii bine . Ei au monitorizat producţia agricolă din diferite regiuni . Acei fermeri din părţile Moldoevi care au operat în timpul sistemului Sovietic au atins cele mai mari recolte . Aşa că astăzi avem ( îmbătrînind ) fermeri foarte antrenaţi în Moldova fără echipament necesar pentru aşi împlini întreg potenţialul lor ( şi a pămîntultui ) .Ei au nevoie să-şi practice cunoştinţele şi să-şi dezvolte abilităţile în timpul antrenării generaţiei următoare . Investiţia va veni în principal din străinătate dar legea Moldoevi nu permite ca aceasta să se întîmple .
Înapoi pe drumul principal spre casă , era obişnuitele evitări împrejurul gropilor . Alte automobile aveau cîteodată să se abată cu grijă spre mijlocul drumului într-ucît ei evitau o gaură sau un odel de găuri .

Welcome To Moldova ! Chapter 18 (Romanian)
După cină am mers la Candelă . Am descris această călătorie de aseară ulterior dar am scăpat cîteva detalii .. Cu noi era un prieten de-a lui Sergiu ( tot Sergiu se numea ) care spera să se alăture forţei poliţiei . Era o seară frumoasă în timp ce Nadina şi eu am coborît cei 600 de paşi . Ei ne aşteptau într-un pustiit , larg parc de maşini lîngă Nistru . Am hotărît că trebuie să-i predăm Nadinei o lecţie de conducere . Nu le-a plăcut deloc idea , dar eu am insistat . Aşa că pentru prima dată în viaţa ei , Nadina a condus o maşină . Doar în cercuri în parcul larg de maşini . Imediat a făcut-o foarte bine dar era pentru un lucru . Ea nu a înţeles cum să folosească ambreiajul .Nu ştiam ce facea , dar cîteodată apăreau sunete oribile de rodare . Cum putea cineva face una ca asta ambreiajului ? Ce făcea ?! Cu toate astea Nadina a operat cu comandele foarte încrezut şi capabil .

În sfîrşit maşina s-a oprit . Am mers s-o conduc dar aceasta nu se mişca . Acum eram într-adevăr îngrijorat . Am ieşit din maşină şi ne-am uitat la partea din faţă şi la roţi . Sergiu şi Sergiu i-au vorbit Nadinei .

Nadina: „ Roata este dăunată .”

Eddie: „ Ce ai în vedere prin dăunată ? Ei au condus-o în ceva pe drum în vale .” Nadina a vorbit cu Sergiu şi Sergiu . Ei arătau alarmaţi şi supăraţi .

Nadina : „ Ei au spus că a fost aşa de la-nceput . ”

Eddie : „ Cum am putut conduce maşina de la mănăstire într-aşa o stare .”

Nadina : „ Am văzut cum conduceaţi maşina pe-o parte ”
Am privit în ochii ei şi am decis că avea probabil dreptate . Ei încă arătau alarmaţi şi supăraţi .Nadina mi-a spus mai devreme că mătuşa şi unchiul ei se întrebau dacă aveam cumva probleme cu vederea întru-cît li se părea că au avut o plimbare foarte hurducătoare . Aveam un record excelent de conducere de 220 mile ( maşini ) şi 40 de mile ( motociclete ) .Dar acel fapt era sub „ condiţiile normale ”! Bucuros şi mulţumit am acceptat versiunea lor .Ei au îndreptat apărătoarea ceea ce trebuia de făcut . Nadina vroia ca lecţia ei să continue . Încăpăţinarea acestei fete m-a uimit . Dar am avut parte de destule . Nadina m-a rugat pentru mai multe lecţii a doua zi dar a concluzionat trist : „ Presupun că trebuie să aştept încă un an pentru următoarea mea lecţie ”. Luna mai 2006 era data preconizată pentru următoarea mea vizită .
Am mers să ne „răcorim” la cafeneaua DolceVita , acea unde trebuia să mă întîlnesc pentru prima dată cu Nadina . Se afla la baza dealului la scurt interval a fortăreţei , drumul neînsemnat de sens unic şi hotelul Nistru . Am spus imediat : „ Eu plătesc ”. Întru-cît am început să ne relaxăm la masa noastră , au intrat doi băieţi înalţi , bronzaţi , cu feţile rotunde . S-au uitat primprejur anxios la spatele cozii cu expresii fixate neprietenoase . Nu păreau a se potrivi acestui loc . Apoi deodată au plecat . Privind în urmă spre amicii mei , am văzut-o pe Nadina rînjindu-se larg la mine . „ Ţiganii ” a spus ea vesel .
M-am sculat vineri dimineaţă ştiind că unicul lucru precis planificat era o vizită scurtă la şcoala Nadinei . Acolo , promiţător îl voi întîlni pe Danielle , lucrătorul american din Corpul Păcii care a învăţat-o pe Nadina . Inka deasemena a beneficiat să fie instruită de un învăţător american din Corpul Păcii . Ambele fete sunt străduitoare şi au lucrat să obţină cele mai mari beneficii din aceste situaţii .
Gazdele mele mi-au permis amabil să folosesc telefonul lor pentru a încerca s-o contactez pe Inka din Bălţi . Nu ştiam dacă avea de gînd să fie acolo întru-cît ea aştepta să plece în Iaşi , în acel timp, pentru un scurt curs de engleză . Inka a explicat că acest fapt îi va spori şansele de a deveni profesoară de engleză după ce absolveşte .
Inka a răspuns la telefon . Era o mare eliberare . Dar ştiam că era nebun de ocupată cu examenele ei finale şi îngrijirea fiicei lor de trei ani Katea . Inka era una din primele mele amice . La începutul lui decembrie cînd am trimis primul meu pachet spre Moldova , era adresat ei . Acesta a sosit la sfîrşitul lui ianuarie şi conţinea o haină de lînă , o pălărie şi mănuşi pentru Katea . Inka mi-a spus că era atît de mulţumită întru-cît acesta a fost livrat doar la cîteva zile înainte ca să ningă . Această întîrziere mi-a consolidat părerea mea că va fi o luptă avînd de a face cu oamenii din Moldova . Ştiam că Inka era studentă într-un oraş la nord de Chişinău numit Bălţi . Evident era un loc foarte mohorît şi deprimant întru-cît nu era nici o fotografie pe internet a acestuia . Fiind o mamă nemăritată într-o ţară religioasă ca Moldova avea să fie foarte rău . Inka mi-a trimis o fotografie de-a ei şi a Katei . Ea deasemena mi-a trimis o fotografie a unui brad care s-a dovedit a fi pe o vitrină de magazin .
De plăceri atît de simple se bucură moldovenii într-un loc atît de trist . Mi-a spus că viaţa e dificilă . Încălzirea era scumpă . Dar rudele ei au ajutat-o puţin . Am putut-o vedea zgribulindu-se lîngă Katea în hainele ei noi lîngă un perete sărăcăcios într-o micuţ îngheţînd apartament spunînd : „ Dumnezeu să te binecuvînteze Eddie !”Aşa că am fost puţin surprins să primesc o fotografie de-a ei şi-a Katei purtînd hainele pe care le-am trimis cu un perete drăguţ în spatele lor . Era foarte binevenit . Eram delectat într-o oarecare măsură de faptul că era unul din primele răspunsuri potrivite din Moldova . Aceşti oameni erau atît de reali şi de minunaţi încît mă aşteptam . Apoi în februarie , un pachet trimis Inkăi de un oficiu poştal înregistrat a fost returnat fără a fi deschis . O cutie era însemnată cu cuvîntul : „ inconuu” . (echivalentul în franceză pentru necunoscut – straniu ) . Am făcut o poză cu webcamera a pachetului şi am trimis-o ei . Inka , care este un caracter mîndru dar enigmatic a spus că ea cu siguranţă locuia pe acea adresă . Dar ea a chestionat necesitatea de-ai trimite lucruri . Apoi în martie mi-a spus că era căsătorită , obraznica Inka ! Mai multe surprize aveau să urmeze ....
Am mers la Şcoala Nadinei şi am devenit confuz din nou de drumul pe care mergeam . De fapt aranjamentul drumurilor în Soroca nu este complicat . Dar la intersecţii , alte drumuri erau deseori necorespunzător acoperite şi arătau neimporatnte . În Regatele Unite şi pe continent astfel de cotituri pur şi simplu ar conduce spre un drum privat , probabil spre o fermă ! Îmi amintesc de cotitura nemarcată a bandei de circulaţie lungi ce conducea spre mănăstire . „ Să întorc acolo ?” am spus aproape neîncrezător .
Mai rău de căt aceasta oricum , a fost o intersecţie pe care am ajuns conducînd din Chişinău spre Soroca . Era un semn care zicea „Soroca”. Am întors la stînga pe alt drum . Cînd am ajuns acolo erau două opţiuni . Să mă întorc la stînga inapoi pe podul care intersecta drumul principal de pe care tocmai am venit .A doua opţiune era de am continua drumul . Nu era nici un semn .În Europa de Vest sunt drumuri cu send unic care te duc pe drumul corect . Am eşuat să apreciez că astfel de siteme sofisticate nu sunt o trăsătură a Moldovei .
Este o chestiune ce ţine de obicei , ceva la care te obişnuieşti .Deasemenea în Marea Britanie noi conducem pe partea “ corectă ” a drumului ! Aceasta explică simţul dezorientării atunci cînd conduci pe continent . Simţul meu de orientare mi-a spus să întorc la stînga . Am întors atît de încet şi atent .În vîrf m-am oprit . Acolo era o fată pe punte care pe jumătate şi-a întorc capul să mă privească suspicios . Nu , ea nu ar dori să vorbească cu mine şi eu nu aveam s-o învinuiesc opentru asta . Probabil nu ne-am fi înţeles oricum . Pe intervalul părţii carosabile de departe am văzut mişcare de trafic . Nimic nu venea înspre noi. După cel puţin 30 de secunde , am înţeles . Eram pe calea greşită spre un drum cu sens unic ce venea din drumul cu două sensuri de circulaţie ! Următorul gînd era să mergem de-aici pînă cînd nu a apărut poliţia ! În întuneric puteam face uşor acea greşeală cu consecinţe dezastruase .
Sfatul Ministerului Standart Britanic al Afacerilor Externe pentru Moldova este : “ nu conduceţi în întuneric ”. Sincer cred că autorităţile moldoveneşti ar trebui să investească în nişte semen de circulaţie . Cînd m-am întors înapoi pe drumul cu sens unic din Soroca pe care l-am urcat pe calea necorespuzătoare , era un semn rotund care abia se vedea , numai fonul sur i-a rămas . Conducînd în acea parte a Sorocii era necesar să primesc direcţii de la Nadina şi Sergiu .
În vîrful dealului în Soroca , conducînd spre şcoala Nadinei am oprit maşina . Eram într-o curte din faţă a ceea ce a putut fi odată un mic magazine sau o staţie de petrol . Acum nu era nimic acolo . Odihnindu-mă cu capul pe volan , am spus : “ Pur şi simplu daţi-mi instrucţiuni clare în engleză ”. Nadina a spus : “ Sergiu spune că-I pare rău ”. . Aceasta a generat “spoony” pălăvrăgeala emoţionată a lui Sergiu în timp ce ne apropiam de vîrful dealului şi rîsul Nadinei . Cînd Sergiu avea să-mi comunice vreun mesaj prin intermediul Nadinei , auzeam un sunet ca : “ spoony ” . Le-am explicat aceasta gazdelor mele prin intermediul Nadinei într-o seară în timp ce luam cina ţinînd în mîină o lingură . Lucrurile erau rareori liniştite în timp ce mergeam cu ăştia doi . Sergiu avea o casetă cu cîntece , foarte bună . Unul din acestea era interpretată de un cîntăreţ grec a cărui nume suna “ Aresh”. Altul , nu prea bun cîntec exclama : “ hard core !” Auzin aceasta Nadina rîdea în timp ce ne apropiam de vîrful dealului . Cînd a jucat în prima seară , ea a ţipat cu ruşine punînd mina la gură în timp ce rîdea la mine nesigur . Aceasta era o parte a tabloului confuz pe care l-am avut cînd ghemuindu-mă în baie mă întrebam ce era pus pentru mine . Bine , nu aveam nici o idee .

Welcome To Moldova ! Chapter 19 (Romanian)
Am ajuns la şcoala Nadinei care era situata nu de parte de o cafenea. Trebuie sa va zic ca situatia din aceasta scoala era dezastruoasa, se deosebea de scoala pe care am vizitat-o in Chisinau. Nadina imi zise ca in luna ianuarie un coleg de al ei se spinzurase. Inca o pierdere timp cit ma aflam in aceste locuri era la scurtă distanţă de cafeneaua de la colţ în vîrful dealului . Trebuie să spun că atmosfera nu era atît de plăcută ca în şcolile din Chişinău . Nadina mi-a spus că un coleg de-al ei s-a spînzurat în ianuarie . Încă o pierdere teribilă în cadrul unui spaţiu a acelor cîteva săptămîni . Iată de ce Nadina credea că –i deocheată . Cînd am contactat-o prima dată în februarie , ea a răspuns că-şi doreşte doar “prieteni adevăraţi “. Deocheat e un fel de a fi blestemat dar într-adevăr înseamnă oameni care atrag noroc rău . Cu un simţ al ironiei , cred că Nadina sugera că ar putea fi o persoană periculos de cunoscut ! Acest fapt mi-a amintit de ce imi plac atit de mult moldovenii, deoarece ei observa cealalta parte a situaţiei. Acest fapt presupune o maturitate emoţională.
Am făcut cunoştinţă cu Danielle , profesoarea americană a Nadinei , reprezentant al Corpul Păcii . Danielle a jutat-o pe Nadina să atingă un nivel excelent de limbă engleză. Nadina a împrumutat cărţile Daniellei şi acest lucru a influenţat mult asupra bagajului de cunoştinţe a Nadinei. Drept rezultat, acum puteam prelua, într-ucât posed abilităţi grozave a ajuta începătorii de limbă enlgeză. Danielle a petrecut doi ani de frustrare în această şcoală şi trebuia să se întoarcă, în sfîrşit, în State la mijlocul lui iulie . Din păcate, profesorii din Moldova nu au experienţă bogată în domeniul limbii engleze, eventual Daniella nu putea să se manifeste. În consecinţă au fost repartizaţi doar opt pentru ale preda limba engleză. Era o pierdere de timp.
Sunt sigură că Daniella ar fi meritat un post mai bun, autorităţile trebuiau să monitorizeze mai bine situaţia, căci totul este în interesul copiilor.

Sunt conştient de faptul că fenomenul mitei este prezent şi în Republica Moldova, astfel suferă procesul, care se reduce cu zi ce trece. Cert este faptul că autorităţile sunt corupte, datorită lor generaţiile tinere nu pot să evolueze.

Între timp , şi de sinuciderea băiatului autorităţile sunt responsabile. Aşa se întâmplă cât nu mai ai speranţe în viitor. Danielle a continuat să explice că profesorii utilizează metode de predare ale stilului Sovietic . Nu exista învăţare în grup şi alte metode moderne de predare . Era convinsă că sunt de aceeaşi părere, dar eu am o viziune a mea. Predarea de modă veche , înalt structurată era o trăsătură a educaţiei mele private . Era foarte reuşit în a obţine rezultate excelente . În şcoala mea , simpla „cretă şi vorbă ” metodă pentru elevi de 13 ani fiind capabili să răspundă reuşit la întrebări de nivelul A ( Nivel Avansat ) pe care cei de 16 ani cu greu s-ar lupta să le răspundă pentru admiterea la Universitate . Alegerea metodelor de predare este o chestiune importantă care implică consideraţiile societăţii şi a valorilor acesteia . Există mai mult respect pentru autorităţile din Moldova decât cei din Europa de Vest . Nu am observat nici un grup învăţând la şcolile din Moldova . Am observat standarte înalte atinse . Metode de predare extrem de reuşite folosite în Anglia în anii 1960 nu ar avea succes acum în aceleaşi clase . Dar ele ar putea lucra bine în Chişinău şi Soroca . Oricum cel mai important lucru este că profesorii pot preda şi profesorii englezi ştiu engleza .
Aş dori să menţionez, un punct britanic pe care vreau să-l accentuez despre metodele americane de predare în alte ţări . Americanii sosesc în alte ţări cu manuale de reguli şi metode despre cum trebuie de făcut lucrurile . Ei sunt în mod serios determinaţi de a aplica regulile lor şi modul lor de gîndire . Am citit despre cum o organizaţie de caritate din Statele Unite a încercat persistent să-şi aplice strict propriile reguli pentru a ajuta orfanii şi orfelinatele din Moldova . Eventual ei au învăţat în mod neplăcut că ceea ce au găsit la bază deseori nu se potriveşte regulilor !Sunt atîtea exemple despre americanii efectuând aşa greşeali încît eu sau orice persoană ar putea scrie o carte mare despre aceasta foarte rapid . Noi britanicii ne-am făcut greşelile de-a lungul secolelor de construire a imperiului . În cele din urmă am format sisteme care în mod ingenios s-au integrat în culturile şi structurile locale . India este un bun exemplu a acestui fapt . Fiecare ţară şi oamenii acesteia sunt atît de diferiţi încît nu poţi aplica rigid o carte de reguli general valabilă . Western Union poate fi o excepţie a acestei gîndiri . Dar acesta este doar un transfer de bani şi acesta totdeauna trebuie să fie strict controlat .
Oricum o amică de-a mea a mers să ia cîţiva dolari de la oficiul Western Union în Chişinău . Ea avea paşaportul moldovenesc dar şi-a pierdut buletinul de identitate . Regulile general valabile a Western Union dictează că paşaportul este cea mai bună formă de identificare care poate folosit de unul singur pentru a lua bani . Multele oficii Western Union pe care le-a încercat au refuzat să rămînă fideli acestei reguli . Am verificat Western Union . Ei toţi încărcau regulile acestuia . Rămîneau ei oare fideli legilor din Moldova, regulamentelor sau practicilor stabilite? Posesiunea sau utilizarea manualelor nu face o persoană sau o organizaţie profesională . Un adevărat profesionist are abilităţile necesare , cunoştinţele , încrederea şi experienţa pentru a şti ce face . Ei de obicei au fost bine antrenaţi . Ei ascultă şi deschis adaptează metodele lor pentru a le potrivi circumstanţelor locale .
Inka a fost deacord să ne vadă aşa că am pornit spre Bălţi . Era doar a treia călătorie a Nadinei în orăşelul (oraşul ) vecin. Un fapt uimitor întru-cît ea avea 18 ani şi era doar o scurtă plimbare . Era fierbinte în acea zi . Drumul licărea în călduri . Deodată am văzut un oameni lucrînd în mijlocul drumului . Ei umpleau găurile cu şosea gudrată . Mi-a părut rău pentru ei . Nu erau conuri de trafic încît să-i protejeze sau să marcheze marginile în care operau . În Regale Unite , regiunea ar fi fost total mărginită de conuri . Dacă era necesar ar fi fost şi temporare lumini de trafic sau ( mai rar ) un om cu un semn de acadea rotund cu două părţi . Acesta are „ STOP ” în roşu şi „ MERGI ” în verde .
Francezii au deviaţiile lor de temut . Ei de obicei închid tot drumul principal cauzând pane masive . Se presupune că ar trebui să indice clar diversiunea dar acest lucru rar se întîmplă adecvat . Acesta necesită deseori 20 sau mai multe semne . Un semn lipsind şi eşti pierdut . În ai mei 20 timpurii , călătorind pe motociclete de-a lungul Franţei , obişnuiam să ignorez aceste semne şi drumul continua . De obicei nu era nimeni pe unde era închis drumul . Această purtare deviantă m-a salvat de mult bucluc . În Engleză deviaţia este rostită la fel (precum o luăm din franceză ) dar sensul acesteia poate fi diferit .. De exemplu pînă în anii 1980 homosexualii puteau fi descrişi ca deviatori sexual .
Aceste deviaţii sunt perverse . În prima mea călătorie în Franţa am fost deviat de pe un drum major într-un oraş mare . Acolo pe motocicleta mea am mers în cercuri timp de jumătate de oră . Apoi în disperare am oprit la o cafenea şi am fost abordat de către Bruno , un amic motociclist . I-am explicat problema mea şi el şi-a aruncat mîinile sus şi a spus că va fi dificil să mă ghideze . După 10 minute de pene şi cotiri prin suburbii eram înapoi pe drumul principal . Era unul dintre cele mai mari drumuri arteriale ce duceau spre Franţa !
Ieşind din Soroca , am încercat să mă gîndesc la nişte comentarii inteligente să-i le spun lui Sergiu cînd l-am auzit iarăşi spunînd : „ spoony ”. „ Spune Spoony ....” dar am fost intrerupt . „ Încetinează ” a strigat Nadina cînd ne-am apropiat de vîrful dealului . Am făcut asta şi acolo era o maşină de poliţie . „ Spoonz Sergiu” ştia toate locurile pe care le ocupau aceştia .

Am ajuns în Bălţi şi harta Marishei a fost folositoare . În acea dimineaţă am stabilit că a fost un deşteptător la mobilul meu . Semnul „ gol ”pe care l-am văzut , pur şi simplu s-a referit la mailbox ! Aşa c-am telefonat-o pe Inka din maşină . Ea ne-a direcţionat spre un magazin mare ( după standartele moldoveneşti ) „ Bum ” . Am găsit asta amuzant . „ Bum ” în engleză e un slang pentru fundul unei persoane . Dacă cumpărai ceva din afacerea bum , aceasta n-ar fi bun sau ar fi prea scump . Mi s-a spus că se pronunţă „boom”( ca boom-ul din armele mari ). Nadina a spus că Inka v-a apărea purtînd un albastru închis . Aşa că cînd a apărut o blondă în negru am ignorat-o . Apoi ea a vorbit şi filmul reflectă acea confuzie .

Ne-am aşezat în maşină şi Inka ne-a ghidat spre apartamentul ei . Am început imediat filmarea . Apartamentul ei nu era nimic din imaginea originală pe care mi-am imaginat-o . Poţi spune după reacţia Inkăi din film că s-a gîndit că probabil filmarea mea a fost puţin tulburătoare .

Dar aceasta nu a fost intenţia mea . Pur şi simplu m-am lăsat „ dus de val ”. Eram uimit cît de diferit era apartamentul ei de ceea ce mă aşteptam . Presupunînd că am arătat la zece oameni fotografii a bucătăriei mele ( cu casa ) în 1988 şi bucătăria Inkăi . Apoi am întrebat care „ ghici care-i din Anglia şi care-i din Moldova .” Zece din zece le vor greşi . În limbile noastre , cred că ei vor face aceiaşi greşeală prin verdict majoritar . Moldova deseori nu se potriveşte imaginii pe care o avem eu şi lumea dinafară .