Biochimia sangelui docx

dintre volumul plasmei şi cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul
hematocritului.
În practică, termenul de hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre volumul
elementelor figurate şi cel al plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor
figurate. La om, media valorilor hematocritului este de 46 / 54 ( sau 46% ).
III.1. Hematopoieza ( formarea sângelui )
Reprezintă procesul de formare a elementelor figurate sanguine: hematii (eritrocite),
leucocite, trombocite pornind de la celula stem şi are rolul de a menţine homeostazia
elementelor sanguine. Opusă hematopoiezei este hemoliza sau funcţia marţială, fenomen
care se petrece în mod normal în splina şi care constă în distrugerea globulelor roşii
îmbătrânite
3/12

---

Presupune proliferarea (proliferarea mitotică a celulelor în organele hematopoietice),
diferenţierea (maturaţia precursorilor celulelor sanguine mature) şi punerea în
circulaţie (trecerea din organele hematopoietice în sânge).
Celulele, înainte de a se definitiva au o serie de etape intermediare. Celulele sangvine
provin din celulele stem din măduva hematopoietică. Celulele stem nu au pe suprafaţa lor
determinanţi antigenici. De aceea celulele stem sunt folosite pentru a introduce în
organism anumite gene care sunt absente în diverse maladii.
Hematopoieza este procesul care asigura formarea şi reînnoirea continuă a celulelor
sângelui periferic. În general se păstrează un număr relativ constant de celule circulante
iar hematopieza permite şi ajustarea necesitaţilor organismului de anumite tipuri celulare
la un anumit moment dat. Astfel, în hemoragii este crescută sinteza de hematii, în infecţii
este crecuta sinteza de granulocite etc.
Fiecare celulă matură din sânge provine dintr-un precursorcomun -celula stem
pluripotentă (CSP).
Cuprinde la rândul ei mai multe procese:
- eritropoieza → formarea eritrocitelor;
- leucopoieza → formarea leucocitelor;
- trombocitopoieza → formarea trombocitelor.
Aceste procese presupun mai mule etape:
a). Prenatal are loc:
- embrion de câteva săptămâni → în celulele sacului vitelin;
- în lunile II-III de viaţă fetală → diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander (primele insule
de ţesut sanguin ). Până în această lună se numeşte etapa mezoblastică ( mezodermica ).
- în lunile III–VI de viaţă fetală → ficatul şi splina devin organe hematopoietice. – lunile
VI – IX → are loc dezvoltarea măduvei osoase hematogene (prezenţa în toate oasele în
acest stadiu) iar în luna a IX dispare rolul ficatului şi splinei în hepatopoieza ).
b). Postnatal:
- imediat postnatal → măduva hematogenă este prezentă în toate oasele;
- treptat restrângându-se astfel că până la 18 ani este prezentă în epifizele proximale
humerus, tibie şi femur, oasele scurte şi plate iar la adult numai în oasele scurte şi plate
4/12

---

(coxale, stern, oasele late ale craniului, corpurile vertebrelor), în celalalte oase fiind
prezenţa măduva osoasă galbenă.