Biografia lui henri-irenee marrou nu are nimic spectaculos
V. INDEX „RETRACTATIONIS"
Yüklə 3,11 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Capitolul al V-lea. — Biblia şi literaţii decadenţei
- Capitolul al Vl-lea. — Elocinţa creştină
- ÎNCHEIERE.................................. 431 APENDICE
V. INDEX „RETRACTATIONIS" Acad. pr., 507 Ahile, 507 Alaric, 520 Alexandru, 510 Alfaric, P., 470, 471,472 Altaner, B., 473, 474,476 Ambrozie (Sfîntul), 477, 487, 490, 484,518,519 Ammianus Marcellinus, 494, 499 Anacephalaeosis, AII Angus, E., 473 Antichităţile, 476 Apuleius, 476 Arătos, 506 Aristotel, 506, 520 Aron, R., 479, 482 August, 514 Aulus Gellius, 503 Ausonius, 488, 494, 496 Babut, 471 Bacon, Roger, 507 Balthasar, H. Urs von, 480 Bardy, G., 473, 474, 477 Barres, 488 Bayet, J.,516 Bibliotheca, 480 Bloch, Marc, 468, 487,493, 508 Boethius, 494, 518 Bourgey, L., 506 Boyance, P., 469, 492, 503 Braque, 496 Brehier, fimile, 470 Buridan, 507 Cadiou, R.,471 Caesarius din Arelas, 509 Caramella, S., 471 Catul, 502 Cavallera, F., 482,483 Cayre, F.,481,483 Cels(in)us, 476
486, 489, 491, 497, 498, 499, 500, 501,504,510,516,521 Chalcidius, 476 Chatillon, F., 516 Chenu, M. D., 479 Chevalier, L, 473, 474, 477,479 Chrysippos, 506 Chrysostomos, Ioan, v. Ioan Chryso- stomos Cicero, 482,489, 500, 503, 507, 510, 513,514 Claudel 484 Cochrane, C. N., 519 Collingwood, R. G., 516 Comeau, M., 475 Confesiuni, 482, 483, 497, 512 Congar, M. J., 479, 480, 481 Constantin, 495, 516 Constanţiu II, 515 Contra Academicos, 495 Contra Iulianum, AII Copernic, N., 507 Coppens, J., 484 Courcelle, P., 468, 471, 473, 474, 475, 476, 477 Couture, 496 Crearea omului, 511 Crestomaţia, 480 Creţia, Gabriela, 516 curiositas, 476 Danielou, J., 484 Dante, 485 558
SFÎNTUL AUGUSTIN ŞI SFÎRSITUL CULTURII ANTICE Dardanus, 516 Davenson, Henri, 469, 502
Delbriick, R., 515 Deman, Th., 479, 480 Democrit, 507 De musica, 469 Denzinger-Bannwart, 479 De ordine, 509 Descartes, 505, 517 Des Places, E. 480
498,518
Devreesse, R., 484 Diadochos al Foticeului, 480 Diels, H., 507 Dilthey, 479 Diofant din Alexandria, 585 Dionysios Thrax, 486 dispositio, 496 divisio, 498 Dombart, B., 501 Donatus, 517 Dubarle, A. M, 484 Enarratio in Ps. 118, 474 Enarrationes, AIA, 491 Eneida, 487 Enneade, 475 Epicur, 506, 507 Epiphanes din Salamina, 477 Erasmus, 474 Euclid, 505 Eunomus, 497 Eusebiu, 474, 519 Eustathios al Tessalonicului, 517 excursus, 498 exercitatio, 492 Fabre, P., 518 Febvre, L., 493 Festugiere, A.-J., 468, 472, 506, 514, 519 Finaert, J., 472, 490, 492 Galilei, 507 Gallay, P., 488 Garvey, M. P., 471 Gercken, M., 471 Gibbon, 495, 496 Gilson, Etienne, 478, 485 Glotz, G., 503 Goldbacher, 473 Gorgias, 502 Gratianus, 488 Grigore al Nyssei, 509, 511 Grigore cel Mare, 509 Grigore din Nazianz, 487, 488 Guignebert, Ch., 469
Heidegger, M., 504 Heim, H., 483 Hendrikx, E., 483 Henry, P., 475, 483 Heraclit, 505 Hicetas din Syracusa, 507 Hilarius, 497 iGxopia, 506 Homer, 502, 505, 517 Huyben, 473 Ieronim, 494, 512 Imnuri, 490 Ingres, 494, 521 Ioan al Crucii, 483 Ioan Chrysostomos, 476, 487 Ioan (Sfintul), 475 Ioan Klimachos, 510 Iosephus, 476 Isocrate, 503, 504 Iulian din ^clanum, 492, 519 Iulianus Pomerus, 509 Kalb, A., 501 Klimachos, Ioan, v. Ioan Klimachos Kunzelmann, 473 Labriolle, P. de, 473, 475, 478, 503 Lactanţiu, 476, 489 Lalande, A., 493 LandsbergP. L., 512 INDEX „RETRACTATIONIS" 559
Langlois, Ch. V., 471 Laplace, J., 511 Lebreton, 483 Leclerq, Jean, 490 Leschi, 490 Lietzmann, H., 515 Lot, F., 490 Lowe, E. A., 501 Loyen, A., 505 Lycomedes, 507 Lysias, 500 Magny, C. E., 505 Malebranche, 517 Mandouze, A., 483 Manlius Theodorus, 471 Mantegna, 497 Marcellus din Ancyra, 518 Marechal, J., 483 Maritain, J., 480 Marrou, H.-L, 467,469,470 Martin (Sfîntul), 471 Massignon, L., 482 Maxenţiu, 512 Meer, F. van der, 513 Minucius Felix, 489 mirabilia, 506 Misch, G., 512 Mohrmann, Chr., 489, 490 Mondor, H., 485 Moreas, 496 Moricca, U., 471 Muller, H. F., 490 Nebreda, 473 Neumeyer, A., 496 Nichita, Mihai, 516 Nielsen, J. M., 514 Nietzsche, F., 469
7tca5ei.a, 516 Panarion, AII Panegiricul lui Bauton, 485 Paulhan, J., 504 Paulinus din Nola, 494, 518 Pavel (Sfintul), 486 Peguy, 471 Perrat, 490 Phaidon, 476 Photios, 480 Picasso, 496 Piganiol, A., 503, 508, 512,516 Pighi, I. B., 494 Pitagora, 482, 505 Platon 471, 503, 506, 508, 513, 520
Pliniu cel Tînăr, 510 Plinval, G. de, 491 Plotin, 475, 477, 518, 520 7c6A.it, 516 Pontet, M., 486, 490, 491 Porphyrios, 477, 498 Portalie, 473 Possidius, 474, 521
Priscian, 486, 502 prolixus, 500 Pruche, B„ 474 quaestio, 498 Racine, 503 Reitzenstein, 514, 516 Renard, A., 478 Retractationes, 467, 476, 501 Reuter, 474 Richelieu, 503 Rimbaud, A., 485 Ritter, J., 471 Rodenwaldt, G., 515 Romulus, 487 Rougemont, D. de, 504 sapientia, 479, 481,482 Sartre, J.-P., 504 Saumagne, 490 Schanz, 473 scientia,Al%, 481 Seneca, 494, 503 Sermones, 491 Seznec, J., 496 560 SFÎNTUL AUGUSTIN SI SFÎRŞITUL CULTURII ANTICE Simplicianus, 471
Soranus, 476, 477 Spengler, 513 Staţi, Petre, 516 Stein,E.,519 Steinmann, J., 484 Studium sapientiae, 478 Suetoniu, 507 Summa theologiae, 485 Switalski, B., 471 Symmachus, 494, 510 Synesios din Cyrene, 471, 472, 509 519 Syrianus, 480 Tacit, 513 Tannery, P., 509 Teodosiu, 516 Teofrast, 507 Tereza din Âvila, 483 N Tertullian, 475, 489, 518 Terzaghi, N., 509 Theodoros din Mopsuestia, 484, 487 Theognis, 502 Theopolis, 516, 517, 519 Tiberiu, 507 Timaios, 476, 504 Toma (Sfîntul), 479, 480,485 Tonnelat, E., 493 Tucidide, 513 Valentinianus, 488 Valerius (episcop), 474 Varro, 518 Vasile (Sfîntul), 476, 487, 518 Vauvenargues, 503 Vergiliu, 487, 489, 514, 517 Verheijen, M., 490, 497 Verlaine, P., 496 Victorinus, 475, 477, 518 Vitalis, 518 Voltaire, 500, 503 Volusianus, 502 Vooght, P. De, 487 Wilhart, A., 501 Wythes,J.,471 Zarb, S., 474 CUPRINS INTRODUCERE ................................ 7 REFERINŢE.................................. 16 y PARTEA ÎNTÎI VIR ELOQVENTISSIMVS AC DOCTISSIMVS Capitolul I. —O cultură literară: gramatica.................. 19 I. Cultura oratorică, moştenire a unei îndelungate tradiţii romane şi greceşti (pp. 19-23). — II. Prima fază a educaţiei: ea cuprinde studiul gramaticii (pp. 23-30). — IU. Şi pe cel al literaturii (pp. 30-38). Capitolul al II-lea. — Greaca.......................... 39 I. în conformitate cu tradiţia didactică romană, Sfîntul Augustin a învăţat limba greacă (pp. 39-40). — II. El cunoaşte ceva greacă (pp. 4l-42). — III. Dar nu mult (pp. 41 —47). — IV. Greaca începe să fie uitată în Occident (pp. 47-53). Capitolul al III-lea. — Retorica......................... 54 I. Cea de a doua fază a educaţiei: retorica, învăţămînt teoretic (pp. 54-56). — II. Şi practic; caracterul său dogmatic şi formal (pp. 56-59). — III. Vestigii ale acestei tehnici şcolare la Augustin, în invenţie (pp. 59-62). — IV. Şi mai ales în compoziţie: el compune „prost", adică altfel decît noi; trebuie văzut cum şi de ce (pp. 62-75). — V. în sfîrşit, în procedeele de stil: corectitudinea (bene latine loquî), ritmul, ornamentele (pp. 75—81). Capitolul al IV-lea. — Un literat al decadenţei................. 82 I. Idealul omului cult rămîne vechiul ideal al oratorului (pp. 82-85). — II. Efectele decadenţei: cultura are un caracter scolastic (pp. 85-89). — III. Şi o înfăţişare mondenă (pp. 89-97). Capitolul al V-lea. — Erudiţia: originile ei................... 98 I. Cel de-al doilea pol al culturii: erudiţia (pp. 98-l00). II. — Programul său este cel al culturii generale prescrise oratorului de tradiţia ciceroniană (pp. 100-l01). III. — Alterată din pricina aservirii faţă de elocinţă (pp. 10l-l07). IV. — Erudiţia devine totuşi un centru de interes autonom (pp. 108-l12). Capitolul al Vl-lea. — Erudiţia la Sfîntul Augustin..............113 I. Erudiţia gramaticală (etimologii) (pp. 113-l15). II. — Exemplu împrumutate din mitologie (pp. 115-l17). III. — Şi din istorie: caracterul literar al acestei erudiţii (pp. 117-l20). IV. — Caracterul analog al geografiei (pp. 120-l21). V, VI, VII. — Cît priveşte istoria naturală, medicina, fizica, pe lîngă un număr de noţiuni generale foarte simple, Sfîntul Augustin a reţinut mai ales o serie de mirabilia (pp. 12l-l29). VIII. — Originea literară şi livrescă a acestor cunoştinţe (pp. 129-l30). IX.—Locul acestei erudiţii în istoria ideilor (pp. 130-l37). PARTEA A DOUA STVDIVM SAPIENTIAE Capitolul I. — Convertirea la filozofie.....................J4j I. Din punct de vedere cultural, convertirea lui Augustin a fost o convertire la filozofie (pp. 14l-l47). II. Convertirea la filozofie în istoria culturii antice (pp. 147—150). — III. Problema centrală a filozofiei augustiniene este cea a înţelepciunii. Căutarea înţelepciunii prezintă trei aspecte: aspectul religios (pp. 150-l56). — IV. Aspectul moral (pp. 156-l58). — V. în sfîrşit, aspectul intelectual, care defineşte cultura: cercetarea metafizică şi meditaţia (pp. 158-l62). Capitolul al II-lea — Ciclul ştiinţelor......................163 I. Cultura ştiinţifică necesară filozofului se defineşte prin ciclul artelor liberale (pp. 163-l67). — II. Natura acestor diverse ştiinţe (pp. 167-l70). — III. Şi îndeosebi a ştiinţei numite musica, ce nu e totuna cu arta noastră muzicală (pp. 170-l76). IV. Interesul istoric al acestei distincţii (pp. 177-l80). Capitolul al HI-lea. — Cele şapte arte liberale, eyicuKXioţ 7tm5eio şi enciclopedismul...............................................181 I. Acest program este cel pe care, sub numele de eyicuKXioţ rcoaSeia, îl prescria deja filozofia elenistică (pp. 18l-l87). — II. Originea şi natura artelor liberale: apărute după Aristotel, ele definesc cultura generală cerută oricărui om cult şi contează ca un fel de învăţămînt secundar (pp. 187-l94). — III. 'EyKTJicXioţ raxiSeia nu înseamnă „enciclopedie": nimic mai puţin enciclopedic decît cultura filozofică descrisă de Sfîntul Augustin (pp. 194-l99). Capitolul al IV-lea. — Artele liberale la Sfîntul Augustin...........200 I. Ce a cunoscut de fapt din aceste ştiinţe ? îi cunoaştem competenţa în materie de retorică şi gramatică (pp. 200-202). — II. Ea este foarte mare şi în ce priveşte dialectica şi logica, deşi suferă de o lipsă de tehnicitate (pp. 202-209). — III. Mari lacune matematice, mai cu seamă în astronomie (pp. 209-211). — IV. Rămîne la suprafaţa aritmeticii (pp. 21l-218). — V. A aritmologiei (pp.218-220). VI. — Şi a geometriei (pp. 220-224). — VII. Din musica, nu cunoaşte decît ritmica, aşa cum a studiat-o ca gramatician (metrica) (pp. 224-228). — VIII. Valoarea reprezentativă a acestei culturi incomplete (pp. 228-230). Capitolul al V-lea. — Reductio artium ad philosophiam. I. Argumenta certissima ..........................231 I. Cultura ştiinţifică trebuie să se subordoneze strict utilizării sale de către filozofie (pp. 23l-234). — II. Această teză e un loc comun al filozofiei elenistice (pp. 234-236). — III. Primul aspect (aspectul perfectiv al culturii): filozofia împrumută din diferite ştiinţe exemple şi argumente (pp. 236-240). — IV. Mai mult, studiul lor este făcut în aşa fel încît să aducă filozofului o contribuţie pozitivă: exemple din gramatică (pp.240-242). — V. Şi din muzică (pp. 243-247). Capitolul al Vl-lea. — Reductio artium ad philosophiam. II. Exercitatio animi ............................248 I. Aspectul al doilea (cultura formală): la bază, disciplinele literare au o valoare de cultură generală elementară (pp. 248-250). — II. La un nivel mai profund, ştiinţele servesc la pregătirea minţii pentru mînuirea realităţilor inteligibile (pp. 250-254). — III. Acesta e rolul lungilor expuneri ştiinţifice din Dialoguri (pp. 254-256). — IV. Şi mai ales al exerciţiilor dialectice care împovărează compoziţia aceloraşi dialoguri (pp. 256-261). — V. Această metodă, ridicată pe o treaptă înaltă de perfecţiune, se regăseşte în De Trinitate (pp. 26l-270). PARTEA A TREIA DOCTRINA CHRISTIANA Capitolul I. — Spre o cultură creştină .....................373 I. Evoluţia spirituală a Sfîntului Augustin la Hippona a avut o influenţă profundă asupra culturii sale (pp. 273-279). — II. El îşi cere sieşi, întocmai cum cere şi celorlalţi, o totală subordonare a culturii faţă de religie (pp. 279-284). III. Critică violentă a culturii literare (pp. 284-288). — IV. Şi a „curiozităţii" (pp. 288-289). — V. în ce anume constă valoarea acestui aspect negativ al augustinismului: prin el este conştientizată decadenţa (pp. 289-292). Capitolul al II-lea. — Cadrul general al culturii creştine ...........293 I. Cultura creştină are două aspecte: unul, superior, nu-i altceva decît acea cultură filozofică pe care am studiat-o. Sfîntul Augustin o păstrează, cu unele nuanţări (pp. 293-302). — II. Dar admite acum un alt tip de cultură altul decît sapientia: ştiinţa creştină, exerciţiu al inteligenţei care aprofundează datele revelaţiei (pp. 302-309). — III. Programul ei se defineşte prin studiul Sfintei Scripturi, constînd din exegeză şi din anexele ei încă slab diferenţiate — teologie, controversă, apologetică (pp. 309-312). — IV. Este singura cultură legitimă; ea nu e rezervată clericilor, ci se potriveşte şi pentru laici (pp. 312-316). Capitolul al III-lea. — Formarea intelectualului creştin............317 I. Influenţa culturii antice îi impune Sfîntului Augustin ideea unei culturi pregătitoare (pp. 317-319). — II. Şi programul acesteia: folosirea culturii profane este o idee deja veche în patristică (pp. 319-322). — III. Originalitatea şi lacunele poziţiei lui Augustin (pp. 322-328). — IV. Programul studiilor (pp. 328-331). — V. El depinde strict de tehnica didactică de atunci (pp. 33l-336). Capitolul al IV-lea. — Ştiinţa creştină la lucru.................337 I. Sfîntul Augustin şi-a extins erudiţia la noi domenii, îndeosebi la istorie şi patristică (pp. 337-342). — II. Exegeza literală ca aplicaţie a metodei folosite de grammaticus (pp. 342-348). — III. Caracterul singular al lui emendatio, în care se simte gramaticianul decadenţei: munca de traducere; recurs insuficient la ebraică şi la greacă (pp. 349-360). — IV. Rolul ştiinţelor în exegeza alegorică, în particular tehnica aritmologiei (pp. 360-367). — V. în teologie, controversă şi apologetică, intervin în chip fecund filozofia, fizica, logica, dialectica şi istoria (pp. 367-377).
II. Retorica în Scriptură (pp. 38l-384). — III. Obscuritatea Scripturii, de ce natură este (pp. 384-390). — IV. Ea atrage după sine mai ales exegeza alegorică — activitate culturală, un fel de poezie (pp. 390-398). — V. Aceasta nu-i decît o aplicare la cazul Bibliei a unei stări de spirit ce se manifesta şi în modul de a înţelege poezia lui Homer şi a lui Vergiliu (pp. 398-400). — VI. De asemenea, influenţa Bibliei asupra stilului (pp. 400-404).
— HI. Retorica e utilă, dar (şi aceasta e o inovaţie remarcabilă) nu indispensabilă (pp. 411 -414). — IV. Regulile formulate de Augustin nu preiau din tradiţia ciceroniană decît cîteva principii generale (pp. 414-416). — V. Caracterul original al acestei elocinţe creştine (pp. 416-423). — VI, VII. Practica Sfîntului Augustin concordă, mai mult decît s-a crezut, cu teoriile sale (pp. 423-430). ÎNCHEIERE.................................. 431 APENDICE................................... 435 Nota A. — Ideea de cultură şi vocabularul latinesc.............. 437 Nota B. —Scientia şi sapientia în limba folosită de Sfîntul Augustin..... 447 Nota C. —Ce ne rămîne din Disciplinarăm libri începute de Augustin? .... 454 Nota D. — Cele două ediţii ale cărţii a Vi-a din De musica.......... 463 „RETRACTATIO"............................... 467 INDICI .................................... 523 I. Indice bibliografic.............................. 525 II. Indice augustinian.............................. 548 III. Indice lexicografic.............................. 552 IV. Notabilia varia................................ 554 V. Index „Retractationis"............................ 557 Redactor S. SKULTETY Apărut 1997 BUCUREŞTI - ROMÂNIA Tiparul executat la Regia Autonomă „Monitorul Oficial" COLECŢIA
Ceva din nemăsura imaginaţiei noastre s-ar dizolva dacă am trăi într-o lume desăvîrşit sistematizabilă, dacă teritoriile cunoaşterii s-ar despărţi prin graniţe ferme, iar formalizarea ar echivala înţelegerea. Secolul filozofiilor fără sistem ne-a obligat să privim istoria nu atît ca listă de evenimente ordonate în timp, ci, mai curînd, ca biografie a unor idei vaga-bondînd prin secole şi domenii, ignorînd incongruentele şi frontierele convenţionale, devorînd deopotrivă realul şi imaginarul. Incapabile să se fixeze în forme academice, ideile se înconjoară uneori de magia unei vieţi secrete, de cele mai multe ori surprind prin ineditul legăturilor ce le stabilesc şi ne conduc întotdeauna către codul genetic al înţelegerii noastre. Noi înşine, oamenii acestui sfîrşit de mileniu, sîntem istoria cîtorva idei încăpăţînate, pe care colecţia de faţă o propune pentru prima dată publicului românesc. APARIŢII 1997 ARTHUR O. LOVEJOY Marele Lanţ al Fiinţei. Istoria ideii de plenitudine de la Platon
Traducere din engleză de DIANA DICU Marele Lanţ al Fiinţei, originală cercetare de istorie a principiului plenitudinii — potrivit căruia tot ce este posibil capătă la un moment dat existenţă —,reia cu o serie de amplificări prelegerile „William James" susţinute de gînditorul american la Harvard. Actuala ediţie are meritul de a fi prima traducere în româneşte a unei cărţi de Arthur O.Lovejoy. HAJIME NAKAMURA Orient şi Occident: o istorie comparată a ideilor / A Comparative History ofldeas (1975; Kegan Paul International, 198611992) Traducere din engleză de DINU LUCA Demersul savantului japonez Hajime Nakamura — acela de a compara, de-a lungul întregii istorii, ideile religioase şi filozofice ale Orientului cu cele ale Occidentului, identificînd posibilele similitudini — nu are precedent în istoria culturii. Cititorului i se propune, aşadar, o carte cu totul singulară, consultabilă deopotrivă ca sursă de informaţii de primă mînă şi ca istorie generală a filozofiei. ALEXANDRE KOYRE De la lumea închisă la universul infinit /
Traducere după ediţia franceză şi cea engleză de VASILE TONOIU în secolele XVI-XVII, spiritul european a suferit o revoluţie profundă, aflată la originea ştiinţei şi a filozofiei moderne. în răstimpul a 150 de ani, arată Alexandre Koyre, de-a lungul unei dezbateri ai cărei protagonişti au fost Kepler, Newton, Descartes şi Leibniz, s-a produs o drastică schimbare de paradigmă: vechea lume închisă, ordonată şi finită — Cosmosul anticilor - a fost înlocuită cu un univers deschis, infinit în spaţiu şi timp. Mi-am propus să analizez modul cum se pregăteşte Evul Mediu în sînul Antichităţii aflate la asfinţit, să arăt că multe din elementele culturii medievale erau deja în germene în fazele ultime ale culturii antice şi că au rezultat din evoluţia firească a acesteia. Pentru a face un asemenea studiu, n-aveam nevoie să merg prea departe. Dincolo de sterilul şi misteriosul veac al III-lea, urma să-mi concentrez interesul asupra secolelor al IV-lea şi al V-lea. N-am ezitat mult cînd a fost vorba să aleg o figură reprezentativă. Epoca e dominată de un nume - cel al Sfântului , Augustin. Viaţa sa pare să rezume în chip sugestiv toate aspectele esenţiale ale evoluţiei civilizaţiei pe care mi-am pro- ; pus s-o studiez. Yüklə 3,11 Mb. Dostları ilə paylaş:
|