7.3Documente
Inainte de livrarea marfurilor in Suedia, exportatorul trebuie sa verifice cu importatorul sau transportatorul marfii daca sunt necesare documente speciale de vamuire. Principalele documente ce trebuie puse la dispozitie de exportator in vederea vamuirii sunt factura comerciala si conosamentul sau alt document de transport. Potrivit regulilor suedeze de vamuire, factura comerciala trebuie sa cuprinda urmatoarele date:
* numele si adresa exportatorului (vânzatorului)
* numele si adresa importatorului (cumparatorului)
* numarul facturii si data intocmirii
* numarul si felul ambalajului (lazi, cartoane, containere)
* grutatea bruta, marcajul si numarul coletelor
* denumirea marfii si cantitatea, conform termenilor comerciali generali, precum si pretul fiecarui produs (unitar si total)
* rabaturi de pret si conditii de livrare si plata.
In factura comerciala se va mentiona greutatea neta si valuta de facturare. Documentele de transport se recomanda a fi intocmite in limba engleza. Conosamentul (B/L) sau scrisoarea de transport aerian (AWB) sunt suficiente. Documentele de transport intocmite „la ordin” (to order) sunt acceptate.
Certificatul de origine este esential in cazul importurilor la care sunt aplicate taxe vamale preferentiale.
Alte documente pot fi necesare in cazul unor importuri de marfuri speciale. Licentele de import sunt necesare in cazul unor produse agricole.
Livrarile de animale vii si plante in vegetatie trebuie insotite de certificate sanitar-veterinare sau fito-sanitare.
Transporturile de produse alimentare trebuie directionate catre autoritatea suedeza de frontiera insarcinata cu controlul importurilor acestui gen de marfuri, in baza unei cereri formulate anterior livrarii. Produsele alimentare de origine animala (carne, peste, lapte etc) sunt acceptate numai daca provin din tari agreate de UE si de ”Swedish Board of Agriculture”. Carnea, inclusiv cea de pasare, este obligatoriu supusa controlului privind infestarea cu „salmonella”. Toate produsele alimentare destinate vânzarii cu amanuntul trebuie inscriptionate in limba suedeza. Importurile unor produse alimentare continând o serie de aditivi interzisi sunt prohibite. O serie de produse alimentare de origine ne-animala pot fi importate cu aprobarea ”National Food Administartion Office of Sweden”; acestea sunt alunele de pamânt, nucile braziliene, smochinele, cacao, nuca de cocos, cele continând soya si apa direct de la sursa.
7.4CITES
Diverse specii de fauna si flora, pe cale de disparitie, precizate de ”Washington Convention” (CITES) nu pot fi importate fara existenta unei aprobari de export din tara de origine si respectiv a unui permis de import eliberat de ”Swedish Board of Agriculture”. Unele produse care intra in aceasta categorie sunt pantofii si curelele din piele de crocodil de Nil.
Sunt interzise la importul in Suedia urmatoarele produse:
-
mercurul si orice produse continând mercur (de ex.. termometre)
-
produse continând PCB si PCT (de ex. ulei de transformator)
-
produse continând CFC si HCFC (de ex. spuma de cauciuc)
-
produse care au suprafata tratata cu cadmiu sau având in continut cadmiu
Un numar limitat de produse, precum arme, explozivi, droguri, otravuri, pot fi importate pe baza de licenta sau aprobari speciale; de asemenea, unele produse metalurgice importate din afara UE, ca de exemplu din Norvegia, Elvetia, Islanda.
7.6Ambalaje si etichetare
In Suedia, ca de altfel in marea majoritate a tarilor europene, ambalajul face parte integranta din produs. Ambalajul contribuie la facilitarea transportului si
Manipularii, oferind siguranta produsului. Functia de baza a ambalajului este aceea de a facilita distributia protejând continutul si permitând o manipulare rationala a marfurilor. De asemenea, ambalajul trebuie sa corespunda conditiilor de depozitare si sa ofere informatiile minime necesare privind continutul. O mare parte a marfurilor importate in Suedia se livreaza ambalate pe paleti si/sau in containere.
Reguli de etichetare care trebuie respectate:
-
bunurile de consum trebuie etichetate in limba suedeza;
-
eticheta si marcarea produsului trebuie sa descrie fidel continutul ambalajului;
-
daca este cazul, greutate si alte masuri trebuie exprimate in sistemul metric;
-
daca este cazul, trebuie incluse informatii privind utilizarea produsului;
-
eticheta produsele agro-alimentare trebuie sa indice tara de origine.
7.7Brevete
Tratatul International de Cooperare pentru Brevete (The Patent Cooperation Treaty - PCT) ofera posibilitatea protectiei brevetului unei inventii intr-un numar mare de tari prin simpla completare a unei cereri. In Suedia, institutia specializata, membra a PCT, este „Swedish Patent and Registration Office (PRV)”.
Conventia Europeana pentru Brevete (The European Patent Convention-EPC) este un acord de protejare a brevetelor incheiat intre circa 20 de tari vest-europene. Conform acestui Acord, cererile de inregistrare a unor brevete se trimit la „European Patent Office” (EPO), organizatie multinationala cu sediul la Munchen. Cererile de inregistrare a brevetelor sunt examinate de aceasta institutie, acceptarea lor oferind protectia necesara pe teritoriul tuturor statelor membre EPC, inclusiv in Suedia.
7.8Drepturile de autor (Copyright)
Suedia este semnatara a unor diferite conventii multilaterale pentru protectia drepturilor de autor, inclusiv a Conventiei de la Berna din 1971 si a Conventiei de la Roma din 1961. Legislatia suedeza privind drepturile de autor protejeaza programele de computer si bazele de date.
7.9Marci comerciale (Trade Marks)
Marca comerciala este un simbol de identificare utilizat pentru a distinge produsele/serviciile oferite de un comerciant de cele similare oferite de alt comerciant.
Protocolul de la Madrid este un Acord privind inregistrarea internationala a marcilor de comercializare. Acordul a intrat in vigoare la 1 decembrie 1995, limba
de lucru fiind engleza. Acesta ofera cetatenilor statelor membre posibilitatea protectiei internationale a marcilor comerciale prin trimiterea unei cereri la Biroul International al WIPO (World Intellectual Property Organization) din Geneva (in cazul României, prin Oficiul National Român pentru Inventii si Marci). Cererea va avea la baza inregistrarea nationala prealabila a marcii si va specifica tarile in care aceasta urmeaza a fi protejata; fiecare tara specificata in cerere are la dispozitie circa 12-18 luni pentru acceptare sau respingere.
Reglementarile privind marcarea cu sigla comerciala EC pentru produsele comercializate in UE au intrat in vigoare in 1993. Oficiul pentru inregistrarea cererilor de marcare cu sigla EC se afla in localitatea Alicante din Spania. Cererile de acceptare a marcarii produselor cu sigla EC se transmit prin Oficiul National de Patente si Marci direct la Alicante.
Dostları ilə paylaş: |