Blaise Pascal

23 „… se zgudui în duhul său şi se turbură” (Ioan, 11, 33.)

24 Domnul V. Giraud, în ediţia sa din Cugetări (Cres, 1921) semnalează aici două apropieri de Confesiunile Sfântului Augustin (Cartea X, cap. 18 şi 20.)

25 „Cât de mult îi place ticălosului balta.” (?)

26 „Veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul.” (Facerea, 3, 5.)

27 „Nu mă atinge. (Ioan, 20, 17).

1 În această frază latină, Pascal reuneşte patru pasaje din Sfântul Ioan. Se poate traduce: „Veţi fi cu adevărat ucenicii mei… cu adevărat iudei, cu adevărat liberi. Cu adevărat hrană.” Dar ultima parte nu este inteligibilă decât completată: „Trupul meu vă este cu adevărat hrana, iar sângele meu adăparea.”

2 Această cugetare dovedeşte cât loc ocupă jansenismul în Apologia lui Pascal.

3 „Lega-voi această descoperire a Domnului şi voi pecetlui această învăţătură, pentru ucenicii mei.”

4 „Cu adevărat tu eşti Dumnezeu ascuns.” (Isaia, 45, 15)

5 „Ca să nu rămână stearpă crucea lui Christos.” (Epist. Sf. Ap. Pavel către Corinteni, I, 1, 17)

1 Pascal a citit istoria Chinei, publicată în latină de un iezuit, Părintele Martini, în 1658. Autorul semnala şi se străduia să rezolve dificultăţile create de comparaţia cronologiei biblice cu cronologia chineză. Cf. Cugetarea nr. 844.

2 Mexicanii (Pascal găsise această informaţie în Montaigne, III, 6) credeau că existaseră cinci vârste ale lumii, luminate de cinci sori succesivi: ultimul soare apăruse cu opt sute de ani în urmă. Cum se vede din acest fragment, Pascal se bizuia să anuleze veridicitatea cărţilor chineze, invocând absurdităţile tradiţiilor mexicane.

3 Este o cugetare suprimată pentru că s-a recunoscut în ea un paragraf desprins în ediţia Port-Royal din cugetarea 737.

4 „Sfâşiaţi inima noastră.”

5 Psalmul 18.

6 Arderile noastre de tot nu le mai vreau. (Ieremia, 6, 20)

7 „Zis-a Domnul.” (Psalmul, 110)

8 Şi voi statornici legământul meu între mine şi tine… spre veşnic legământ, ca eu să fiu Dumnezeul tău… Şi tu să păzeşti legământul meu… (Facerea, 17, 9)

9 În ajutorul tău nădăjduit-am Doamne. (Facerea, 49, 18)

10 Rondul lui Montaigne. Cuvântul indică, precum Cugetarea nr. 626, o trimitere, în formă de rond, scrisă de Pascal pe exemplarul cărţii lui Montaigne.

11 Pentru a înţelege paragraful 623, trebuie să-l citim pe cel de la numărul 711, aliniatul al doilea, iar la nr. 623 să corectăm (conform celei de a doua copii) Iosif cu Iacob.

12 Cartea Sibilelor, culegere de oracole, arse în incendiul din anul 670 al Romei. Reconstituite din ordinul lui Augustus, fură din nou arse din ordinul lui Teodosie, în anul 389 după Christos; În Evul Mediu se invocă autenticitatea Sibilelor alături de cea a lui David (Teste David cum Sibylla).

— Trismegistul (de trei ori mai mare) este numele pe care grecii îl dădeau lui Hermes sau Mercur. I se atribuie patruzeci şi două de cărţi sacre din care paisprezece capitole în greceşte ne-au fost transmise. Aceste capitole despre care se credea că sunt foarte vechi şi pe care primii apologeţi creştini le invocau drept mărturie erau în realitate din primul secol al erei noastre. Renaşterea credea şi ea în autenticitatea cărţilor hermetice.

13 Josephus. Istoricul Josephus căruia îi datorăm Istoria războiului evreilor împotriva romanilor, în şapte cărţi precum şi Antichităţile Iudaice, în douăzeci de cărţi, s-a născut la Ierusalim în anul 37 înainte de Christos şi a murit la sfârşitul primului secol după Christos.

14 „Care va da întregului popor puterea de a profetiza.” (Numeri, 11, 29)

15 Se desemnează sub numele de Masser sau Massera o colecţie de comentarii aparţinând învăţaţilor evrei privind versetele, cuvintele, literele, vocalele, punctele şi accentele textului ebraic al Vechiului Testament cu scopul de a fixa acest text şi de a-l feri de orice alteraţie voluntară sau accidentală. (B)

16 Ezdra, mort în anul 587 înainte de Christos, a lăsat patru cărţi, din care numai primele două sunt recunoscute drept canonice de către biserică. Fabula la care face aluzie Pascal este relatarea făcută de Ezdra în cartea a IV-a: Scriptura sfântă ar fi fost arsă în vremea captivităţii poporului evreu, iar el, Ezdra, ar fi reconstituit-o la dictarea lui Dumnezeu.

— Baronius scria: „Niciunul din vechii evrei n-a relatat că aceste cărţi sfinte ar fi pierit şi ar fi fost reconstituite de Ezdra. El este singurul care o spune în cartea a IV-a.”

17 Limba şi alfabetul în care s-a scris legea au fost aceleaşi până în şaptezeci.

18 El a putut reconstitui cu mintea această carte pe care violenţa unui cataclism o distrusese, după cum se ştie că Esdra a putut restaura ansamblul cărţilor iudaice distruse în timpul captivităţii babiloniene.

19 Dumnezeu a fost slăvit şi adevăratele Scripturi divine au fost crezute; acestea erau recitate exact cu aceleaşi cuvinte de la început şi până la sfârşit, pentru ca popoarele să afle că Scripturile au fost interpretate prin inspiraţia divină şi nu e de mirare că Dumnezeu a săvârşit în ei această lucrare, pentru că, în timpul captivităţii poporului sub Nabucodonosor, Scripturile fuseseră distruse, iar, şaptezeci de ani mai târziu, evreii întorcându-se în ţara lor, în vremea lui Artaxerxes, regele Perşilor, tot Dumnezeu i-a inspirat lui Ezdra, preot al tribului lui Levi, ideea de a-şi aminti profeţiile şi de a restitui poporului legea pe care el le-o dăduse prin Moise.

20 Privind Pugio fidei. Cf. nota 3 (Secţiunea a VII-a).

21 Talmud (însemnând disciplina) este o culegere de comentarii privind Biblia, a căror redactare definitivă datează din secolul al V-lea al erei noastre. Ea conţine două părţi: Mischna (a doua lege, lex oralis) şi Ghemara (definiţia).

1 Cabala, din ebraicul Kabbala (tradiţie), doctrină secretă pe care anumiţi evrei pretind că o deţin direct de la Moise şi că ea a fost redactată şi definitivată în secolul al II-lea după Christos.

2 „Ci ca să ştiţi că Fiul omului are pe pământ putere ca să ierte păcatele, îţi zic ţie: Scoală-te!” (Marcu, 2, 10.)

3 Apocaliptici sunt cei care-şi bazează prezicerile pe Apocalipsă; preadamiţii pretind că oamenii au existat şi înaintea lui Adam; milenariştii sunt cei care, bizuindu-se pe un pasaj din Facere, spun că sfârşitul lumii se va produce la o mie de ani de la naşterea lui Iisus Christos.

4 Textul corect este Missus şi nu Missam, căci nu e vorba de o predică a sfântului Bernard, ci de un pasaj din sfântul Luca în care Missus (trimis) este aplicat îngerului Gabriel.

5 „Chipul celui ce era să vină.” (Epistola Sfântului Pavel către Romani, 5, 14.)

6 „Somnul lor.” (Psalmul 75.) „Chipul acestei lumi” (Epist. Sf Ap. Pavel către Corinteni, 8, 31.)

7 „Vei mânca pâinea mea, pâinea noastră.” (Deut., 8, 9.)

8 Explicaţiile acestui fragment reies clar din fragmentul cu nr. 760.

9 „Şi vezi să le faci pe toate după chipul care ţi s-a arătat ţie în munte.” (Ieşirea, 25, 40.)

10 „Adevăraţii închinători.” (Ioan, 4, 29.)

11 „Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan, 1, 29.)

12 „Inima este mai adâncă decât orşice şi plină de nenorocire. Cine poate să-i dea de fund? Eu, Domnul.” (Ieremia, 17, 9-l0.)

13 „Mă voi purta cu acest templu închinat numelui meu…” (Ieremia, 7, 14.)

14 „Căci eu n-am rânduit nimic părinţilor noştri…” (Ieremia, 1, 22.)

15 „Căci după numărul cetăţilor tale erau zeii tăi, o, Iuda…” (Ieremia, 11, 13.)

16 „Mielul a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.” (Apocalipsa, 13, 8.)

17 „Aşază-te de-a dreapta mea.” (Psalmul 119.)

18 „ (Laudă pe Domnul tău, Ierusalime), căci el a întărit zăvoarele porţilor tale.” (Psalmul 147)

19 „Aluzie la anumite particularităţi ale alfabetului sau, mai degrabă, al scrierii ebraice: sunt litere care se scriu în două feluri, închise sau deschise, cum ar fi mem; ori în manuscrisele lui Isaia există un mem închis şi unul deschis, ceea ce-i schimbă valoarea numerică.” (B.)

1 Plutarc, în tratatul său Moartea oracolelor, relatează că un oarecare Thamus care trăia în vremea lui Tiberius ar fi auzit o voce strigând: „Marele Pan a murit!” Pan printr-o falsă etimologie simboliza marele tot; deci vocea anunţa moartea păgânismului.

2 „Ei primiră cuvântul cu toată osârdia şi zilnic cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa.” (Faptele, 17, 11.)

3 Citeşte ceea ce s-a vestit.

— Vezi ce s-a împlinit – Împlineşte ce a mai rămas de împlinit.

4 Filon Iudeul, filosof născut în anul 30 înainte de Christos, mort aproximativ în anul 40 după Christos, ne-a lăsat numeroase tratate în care amestecă doctrinele Scripturii şi pe cele ale filosofiei greceşti şi orientale.

5 Această afirmaţie este, într-un fel tema dezvoltată de Bossuet în partea a III-a a Discursului despre Istoria Universală. Dar dacă e demn de admirat ritmul şi energia frazei, este exagerat să spunem că Bossuet s-a inspirat din Pascal: ideea este anterioară şi pentru unul şi pentru celălalt; ea se află în tradiţia creştină.

6 Trimitere la Iezechil, vorbirea în pilde sau ghicitorile.

7 „Toată ziua întins-am mâinile mele către un popor nerecunoscător şi cu vorbe răzvrătite.” (Epist. Sf. Ap. Pavel către Romani, 10, 21.)

8 Pe care l-au străpuns.

9 De toate nedreptăţile. (Psalmul 129.)

1 „Ca să umbli dibuind în miez de zi.” (Deut., 28, 29).

— Şi dacă o dai cuiva care ştie carte şi-i zici: „Citeşte!” el îţi va răspunde; „nu ştiu carte!” Isaia, 29, 12.

2 „O de-ar scrie cineva cuvintele mele! De le-ar scrijeli pe aramă! Dar eu bine ştiu că Mântuitorul meu trăieşte şi el ridicase-va cel din urmă pe pământ.” (Iov, 19, 23-5)

3 Ioan, 22, 32. Ioan, 22, 61.

4 Împietreşte inima poporului acestuia; astupă-i urechile şi închide-i ochii. Isaia, 6, 10.

5 Căci om fiind, te faci pe tine Dumnezeu.

— Iisus le-a dat răspuns: Nu e scris în legea voastră:

— Zis-am eu: Dumnezei sunteţi? Căci aşa stă scris: „Voi sunteţi dumnezei”, iar scriptura nu se poate desfiinţa. Această boală nu este spre viaţă, ci spre moarte. „Lazăr a adormit”, pentru ca după aceea să spună: „Lazăr a murit.” (Ioan, 11, 11, 14.)

6 Jertfă şi prinos n-ai ivit, dar mi-ai întocmit un trup. (Evrei, 10, 5.) Ci Iisus răspuns-a lui: „Te uiţi la aceste mari clădiri? Nu va rămânea piatră pe piatră care să nu se risipească.” (Marcu, 13, 2.)

7 „Iară după aceea voi turna duhul meu peste tot trupul…” (Ioil, 3, 1.)

8 Şi toate popoarele vor veni să i se închine. (Psalmul 30, 8.)

Este puţin lucru să fii sluga mea. (Isaia, 49, 6.)

Cereţi (şi vă voi da popoarele moştenire). (Psalmul 2, 8.)

Şi regii toţi i se vor închina. (Psalmul 11, 2.)

Martorii mincinoşi (se vor arăta). (Psalmul 34.)

Şi-i va întinde obrazul celui care-l va lovi. (Plângerile lui Ieremia, 3, 30.)

Şi mi-au turnat fiere în mâncare. (Psalmul 48, 22.)

9 „Şi n-a făcut la fel pentru toate popoarele” (Psalmul 117.)

10 A făcut la fel pentru toate popoarele.

11 Nu te teme, turmă-mică… (Luca, 12, 32.)

Cu frică şi cu cutremur… (Epist. Sf. Ap. Pavel către Filipeni, 2, 12.)

Să nu vă fie teamă doar dacă nu vă temeţi.

Şi oricine Mă primeşte nu pe Mine mă primeşte, ci pe Cel ce m-a trimis pe Mine… (Marcu, 9, 37.)

Nimeni nu ştie, nici Fiul… (Marcu, 13, 32.)

Pe când vorbea, iată un nor luminos i-a umbrit… (Matei, 17, 5.)

12 În comun şi în particular.

13 Şi au ieşit la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau (Marcu, 1, 5.)

14 Ca uitându-se cu ochii să nu vază şi auzind cu urechile să nu înţeleagă ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele. (Marcu, 4, 12.)

15 Prietene, de ce ai venit? (Matei, 26, 50.)

16 Pentru ce se zbuciumă păgânii? Împăraţii pământului împotriva lui Christos? (Psalmul 2.)

1 Aceasta a venit noaptea la Iisus şi i-a vorbit: Rabi, ştiam că de la Dumnezeu venit-ai învăţător; căci nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

2 Dacă n-ar fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat ar avea. (Ioan, 15, 24.)

3 Dar deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei nu credeau în el (Ioan, 12,37.) – Zis-a Isaia acestea, fiindcă a văzut slava lui şi a grăit despre el. (Ioan, 12, 41.) – „Iudeii cer minuni, iar Elinii caută înţelepciune; ci noi propovăduim pe Christos cel răstignit”… dar plin de semne, plin de înţelepciune; „ceea ce vreţi voi este un Christos nerăstignit, o religie fără minuni şi fără înţelepciune.” Prima parte a acestui citat este din Sfântul Ap. Pavel (I, Cor., 1, 22.); partea a doua aparţine lui Pascal care pare să se adreseze iezuiţilor.

4 Orice împărăţie dezbinată (Ioan, 11, 17).

5 Dacă eu cu degetul lui Dumnezeu… atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu (Ioan, 11, 20).

6 Dar deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei nu credeau în el, ca să se împlinească cuvântul prorocului Isaia.

„Zis-a Isaia acestea, fiindcă a văzut slava lui şi a grăit despre el.” (Ioan 12, 41).

„Iudeii cer minuni, iar elinii caută înţelepciune, ci noi propovăduim pe Christos cel răstignit: pentru iudei sminteală pentru păgâni nebunie.

Dar plin de semne, plin de înţelepciune, noi propovăduim un Christos răstignit şi o religie fără minuni şi fără înţelepciune.”

7 „Dar voi nu credeţi, căci nu sunteţi dintre oile mele.”

8 E vorba de cele cinci propoziţii extrase din Augustinus de Jansenius şi condamnate de Sorbona. Toată această parte a Cugetărilor este mai mult polemică decât apologetică.

9 „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.” (Ioan, 6, 26.)

10 Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzeşte Duminica. Iar alţii întâmpinau: cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? (Ioan, 9, 16)

11 Şi tu ce zici despre el, căci a deschis ochii tăi? Răspuns-a el: Eu zic că e proroc. Dacă n-ar fi fost acestea de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face (Ioan, 9, 17 şi 33).

12… căci nu e nimeni care făcând minuni în numele meu, să poată degrabă după aceea să mă vorbească de rău. (Marcu, 10, 3)

13 „Vezi dacă în mine este calea nedreptăţii.” (Psalmul 137).

14 Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o nouă pe faţă (Ioan 10, 24). Iisus a răspuns: V-am spus-o şi nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc pentru mine. Dar voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile mele. Oile mele ascultă glasul meu şi eu le cunosc pe ele şi ele vin după mine. (Ioan, 10, 25-27.)

Dar ce minuni faci tu, ca să vedem şi să credem în tine?

Ei nu spun: ce învăţătură propovăduieşti tu? (Pascal)

Căci nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci tu dacă Dumnezeu nu este cu el. (Ioan, 3, 2.)

II Macabei, 14, 15: Cel care întemeiase poporul său pe veci şi care făţiş de-a pururi ocrotise moştenirea sa.

Luca 11, 6: Iar alţii ispitindu-l, cereau de la el să le dea semn din cer.

Matei 12, 49: Neam viclean şi preacurvar cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona prorocul.

Marcu 8, 12: Dar Iisus, suspinând în cugetul său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn?

15 Marcu 6, 5: Şi n-a putut acolo să facă nici o minune.

16 Ioan 4, 48: Atunci Iisus i-a zis; dacă nu vedeţi semne şi minuni nu credeţi.

17 Semne, minuni, vise (Sf. Ap. Pavel, II Tesaloniceni, 2)

18 Sf. Ap. Pavel Ep. Tes. 2, 9: Iar inima aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoţită de tot felul de semne şi de minuni mincinoase.

19 Căci Dumnezeu vă pune la încercare pentru a vedea dacă-l iubiţi. (Deut. 19, 3.)

20 Iată v-am spus de mai înainte. (Matei, 24, 25.)

21 Ce ar mai fi fost de făcut la via mea şi n-am făcut (Isaia, 5, 4)

22 Chiar dacă un înger. (Sf. Ap. Pavel, Epistola către Galateni, 1, 8.)

23 Unde este Dumnezeul tău? (Psalmul 41.)

24 „O lumină s-a ridicat din beznă pentru cei cu inima curată.” (Psalmul 109, 4.)

25 Este şi nu este.

26 „Vai de legiuitorii care fac pravile nedrepte.” (Isaia, 10, 1.)

27 E vorba aici de minunea Sfântului Spin. Vindecarea Margueritei Perier la mănăstirea Port-Royal din Paris este considerată de Pascal ca un semn al lui Dumnezeu în favoarea familiei sale şi a cauzei janseniste. Poate chiar această minune l-a hotărât pe Pascal să scrie Apologia.

1 În această secţiune, domnul Brunschvicg a adunat fragmente din scrierile lui Pascal din vremea când scria Provincialele şi care nu fac parte din materialele pregătite pentru Apologie.

2 Dar voi să nu fiţi astfel. (Luca, 22, 26.)

3 Şi prorocii să vorbească unul sau doi, iar ceilalţi să asculte. (Sf Ap. Pavel, Ep. către Cor. II, 11, 29.)

4 Paşte oile mele, nu pe ale tale. (Ioan, 21, 17.)

5 Niciodată Biserica nu va fi reformată.

6 Dumnezeu celor smeriţi le dăruieşte dar. (Sf Ap. Iacob – Epistola 4, 6.)

Şi atunci cum nu ne-a dat smerenia? (Pascal)

7 El a venit întru ale sale şi ei nu l-au primit. Cei care l-au primit nu erau de-ai lui?

8 A învinge răul prin bine. (Sf Ap. Pavel, Ep. către Rom. 12. 21.)

9 Îşi vor grămădi învăţătura după poftele lor. (Sf. Ap. Pavel, Hm. II, 4, 3.)

10 Şi mă supun Doamne Iisuse judecăţii tale.

11 Dreapta nevoie. (Înţelepciunea, XIX, 4.)

SFÂRŞIT