Bolnavii cobai ai medicamentelor
Yüklə 493,3 Kb.
|
Blog 31
Putem da şi un exemplu al acelei structuri care îndeplineşte rolul sistemului nervos: de pildă firul de păr, sau unghia , sau o bucăţică din pielea pacientului, etc, poate să înmagazineze şi să transmită informaţia codului genetic al individului căruia îi aparţine, atunci când este supus măsurării lungimii câmpului energetic. În acest caz, dacă admitem existenţa câmpurilor genetico-energetice şi informaţionale măsurabile, vom putea obţine un alt orizont de interpretare a lumii vii, cu consecinţe pe multiple planuri. Astfel, toate sistemele vii şi nu numai, indiferent de nivelul lor de organizare, ne apar capabile să reacţioneze, să prelucreze şi să emită informaţii. De pildă; fiecare medicament alopat, sau naturalist, are un câmp energetic, măsurabil cu aparatul nostru, care interacţionează cu câmpul energetic al pacientului, supus tratamentului pentru o anumită boală, acţionând asupra acestuia în mod benefic sau distructiv. Efectul îl dă sarcina energetică rezultantă dintre cele două câmpuri energetice aflate în interacţiune, care, pentru a-i fi de folos bolnavului, trebuie să aibă valoarea energetică mai mare decât câmpul energetic al pacientului. De exemplu: 1) Primul caz, punctul A este un pacient care are ca organ patologic cauzal ; Rinichi/Vezică Urinară—având valoarea sarcinii energetice de 5,80 metri liniari, care-l defineşte toată viaţa ca şi grupa sanguină, iar punctul B este medicamentul propus de medic pentru terapia unei patologii organice sesizate la un moment dat, în mod obiectiv—anamneza fiind corectă—medicul a pus degetul pe rană, însă acest medicament are lungimea câmpului energetic de 5,60 metri liniari, iar medicul nu ştie încă despre sarcina energetică a medicamentului. Desigur, valoarea sarcinii energetice rezultantă din interacţiunea celor două câmpuri va avea 5,70 metri liniari—acesta fiind punctul C, care, faţă de 5,80 cât are pacientul, este mai mic; deci, în loc să-i dea energie, forţă vitală pacientului, impulsul, pentru a face un pas înainte şi în sus, medicamentul, dimpotrivă, îi va scădea energia vitală a pacientului, acesta simţindu-se stors de energie, producând daune foarte mari în economia organismului bolnavului—DAUNE CARE POT FI MULT MAI GRAVE ŞI MAI DIFICIL DE TRATAT, DECÂT CELE CARE AU CONSTITUIT INIŢIAL SOLICITAREA AJUTORULUI MEDICAL ducând la aşa numita IATROGENIE. A _______________ 5,80 m.l.______________________ ___________ B ___________ 5,60 m. l._________________ C _______________ 5,70 m. l.___________________________ 2) Cel de-al doilea caz: punctul A’ este acelaşi pacient, cu aceeaşi valoare energetică de 5,80 metri liniari; B’ al doilea medicament , din aceeaşi familie de medicamente, propus de către acelaşi medic, după consultarea tabelului energetic, cu medicamente măsurate, cu valoarea sarcinii energetice de 6 metri liniari, iar punctul C’ rezultanta interacţiunii dintre sarcinile energetice ale medicamentului şi ale pacientului, având valoarea de 5,90 metri liniari. În acest al doilea caz observăm că medicamentul a fost compatibil cu persoana, având valoarea energetică mai mare decât a bolnavului, dându-i energie, forţă vitală, putere de a lupta împotriva bolii. A’ _________________5,80 m. l.___________________________________ B’ _________________6, 00 m.l_______________________________________________- ____ C’ _________________ 5,90_m.l__________________________________________- _ Valoarea rezultantei energetice nu trebuie să fie nici prea mare deoarece poate, de asemenea, afecta metabolismul energetic şi informaţional al organismului. La sfârşitul acestei lucrări, de uz didactic, dăm un tabel cu măsurători energetice ale câtorva medicamente, plante medicinale, etc, pentru exemplificare. Această teorie a măsurării energetice se poate extinde şi la alimente, pe lângă E-uri să fie trecut şi sarcina energetică egal cu …, pentru ca omul să poată cumpăra un aliment folositor pe plan energetic şi informaţional; ceaiuri, ape termale, minerale, plante, legume, etc; cât şi în zootehnie pentru obţinerea unor rase superioare de animale sau pentru o alimentaţie corespunzătoare a acestora, a medicaţiei benefice, etc. De asemenea, prin extrapolare, se poate extinde şi în domeniul metalurgiei pentru obţinerea unor aliaje cu calităţi tehnice excepţionale. Aria aplicabilităţii acestei teorii practice se poate extinde, la infinit, în orice domeniu de activitate al economiei planetare şi extraplanetare, de exemplu, pentru măsurarea energetică a meteoriţilor, etc. Cunoscând obiectul bioenergeticii , ca fiind “studiul captării, conversiei, stocării, transformării şi folosirii energiei din celule, la nivelul mecanismelor moleculare şi submoleculare”, noi am mai adăuga şi pe aceea a energiei macrosistemice vii. Reprezentând o formă a contopirii într-o matrice nouă a ideilor şi metodelor, a logicii şi tehnicilor, mai multor discipline, având o sinteză originală a acestora, fiind o disciplină independentă, cu profil propriu, caracteristic, bioenergetica, credem că, ar fi un domeniu care, preluând şi informaţia teoriei măsurătorilor energetice, emise de noi, ar putea să o dezvolte şi să o valorifice spre binele şi fericirea speciei umane. În acest fel, având misiunea de a rezolva tocmai latura cea mai importantă a fenomenului vieţii, de care depinde tot ce este esenţial în modul de existenţă şi evoluţie ale purtătoarelor sale materiale, celulele şi organismele. Bioenergetica apare nu numai ca o disciplină modernă a biologiei ci, totodată , ca esenţa şi perspectiva ei. P. Jitariu, împreună cu alţi colaboratori, a abordat pe larg problema existenţei câmpului biologic-sau biocâmpului—şi interferenţa sa cu câmpurile magnetice şi electrice incluse experimental. Plecând de la ideea că, mişcarea electronilor generează câmpuri electromagnetice, iar funcţionalitatea materiei vii nu înseamnă altceva decât un continuu transfer de electroni, P. Jitariu postulează (în 1978), ca fiind implicită existenţa unui câmp electromagnetic la nivelul tuturor structurilor vii. Câmpul biologic ar fi legat de asimetria structurală a macromoleculelor proteice. Ca orice câmp energetic, biocâmpul se propagă sub forme de unde, de aici se deduce posibilitatea ca transferul de energie şi informaţie impus de complexitatea reacţiilor biochimice din celulă, să se realizeze prin intermediul biocâmpului, influxul nervos având doar rol de declanşare, de iniţiere a proceselor biochimice necesare vieţii. Dacă viaţa înseamnă schimb de informaţie şi energie cu mediul, dacă în structura unui organism viu sunt reflectate condiţiile de mediu în care s-a format, posibilitatea de a percepe semnalele din spaţiul ce o înconjoară şi de a emite la rându-i semnale, ne apare evidentă. În cadrul biocomunicaţiei s-au efectuat experienţe care sugerează existenţa unui limbaj între celule, adică posibilitatea acestora de a-şi transmite şi recepţiona semnale prin care sunt informate asupra stării lor. Am dori să dăm un singur exemplu sugestiv şi anume: în anul 1972, la Institutul de Medicină chimică şi experimentală din Novosibirak, Kazmacheev, Surin şi Mihailova au remarcat un schimb de informaţii, adică o “conversaţie” între două culturi de celule identice, izolate între ele printr-un perete de cuarţ. Unul din loturile de celule era infestat experimental cu un virus care distruge cultura. Dacă cele două culturi sunt izolate printr-un perete de sticlă, lotul martor va rămâne neinfluenţat, dar dacă se inlocuieşte peretele izolator cu sticlă de cuarţ, atunci se constată că şi, în lotul de celule sănătoase, unde nu s-a introdus, deci, virus, apare aceeaşi suferinţă. Experienţa conferă acelaşi rezultat dacă se repetă şi cu alte toxice pe un singur lot. Cum între cele două loturi nu exista nici o legătură printr-o structură vie, s-a presupus că fenomenul s-ar putea produce prin transmiterea unor semnale purtătoare de informaţie patologică prin peretele de cuarţ. Înlocuirea cuarţului cu sticlă, care este opacă la radiaţia ultravioletă, a împiedicat producerea fenomenului. De unde a rezultat că mesajul ar fi codificat şi transmis prin radiaţia electromagnetică din spectrul ultravioletului. Oamenii de ştiinţă au ajuns, astfel, la concluzia că informaţia între cele două sisteme biologice s-a transmis pe lungimea de undă a radiaţiei ultraviolete. Concluzia coincide cu a altor cercetători care incriminează aceeaşi lungime de undă în biocomunicaţie. Să notăm aici că, în acest caz, celulele nu erau integrate într-un organism şi, în consecinţă, nu existau legături nervoase , între ele, care să le permită captarea şi decodificarea informaţiei, în ciuda acestui fapt, comunicarea s-a produs, ceea ce oferă o bază, este adevărat firavă, în înţelegerea unui alt fenomen – de exemplu, capacitatea plantelor de a reacţiona la intenţiile, gândurile, cuvintele şi faptele noastre, după cum, par să susţină unele fapte de observaţie (Shandra Bose, C. Backster, M. Godeanu,etc), posibilitatea tuturor celulelor vii de a recepţiona şi decodifica semnalele purtătoare de informaţie venite din afara lor, pe o altă cale decât aceea a sistemului nervos. Esistă, aşadar , la cest nivel, un alt suport pentru informaţie. Aduceţi-vă aminte că, atunci când sunteţi pe stradă sau într-un autobuz şi cineva vă priveşte insistent din spate, sesizaţi imediat privirea ca pe o arsură în ceafă, instinctiv întorcându-vă capul veţi observa o cunoştinţă, mai apropiată sau mai îndepărtată. Muzica de asemenea afectează în bine sau în rău florile, muzica rock le ofileşte, pe când cea cultă, odihnitoare, le face să crească şi să înflorească, etc. Sau , la prima vedere, o persoană, cu care facem cunoştinţă, poate să ne fie antipatică fără să ne fi făcut ceva vreodată. Sunt foarte multe cazuri când, la primul contact cu un astfel de mediu ambiant, să avem anumite reacţii ciudate, de multe ori inexplicabile cu datele ştiinţifice actuale. Suntem conştienţi că, de multe ori, pătrundem într-unul din cele mai delicate şi vulnerabile domenii ale cunoaşterii. Pentru înţelegerea adecvată a acestui fenomen este nevoie de culegerea unei cantităţi imense de informaţii din domenii foarte variate ale ştiinţelor. O critică lucidă a acestor fenomene trebuie să recurgă la noţiuni de fizică, chimie, biofizică, biochimie, psihologie, biopsihologie, biologie, filosofie, informatică, genetică, neurofiziologie, istoria religiilor, etc., ca să amintim doar câteva din domeniile de cunoaştere implicate. Se poate ridica, în acest context şi o altă întrebare: de ce oamenii de ştiinţă nu iau în considerare literatura care pe alocuri abundă în tratarea unor fenomene, să le numim deocamdată, mai puţin convenţionale? S-ar putea răspunde prin aceea că, mai toate cărţile, care au abordat o asemenea tematică, nefiind scrise de specialişti, speculează din dorinţa de a avea succes, una din marile slăbiciuni ale sensibilităţii omeneşti, gustul pentru mister (cum spunea şi Einstein că, “dintre toate experienţele,cea mai fascinantă este aceea a misterului”). De obicei aceste fenomene sunt prezentate romanţat, colorat, având aerul că se pătrunde într-un templu interzis, unde nu se săvârşeşc decât minuni. Stilul acesta trezeşte îndoieli omului de ştiinţă, care vrea adevărul nud, dezbrăcat de mister. La rândul său, omul de ştiinţă, de teama demonetizării, a ridicolului, refuză să abordeze un domeniu considerat în ochii confraţilor un “sanctuar de magie”. Din aceleaşi motive, noi înşine, abordând o ştiinţă nouă, aceea a măsurării energetice a structurilor materiei, am ales calea de a prezenta în mod concis şi obiectiv măsurătorile pe care le-am făcut, atât asupra oamenilor cât şi asupra tratamentelor chimioterapeutice, fitoterapeutice, etc, care au fost precise, fidele şi valide.
|