Bromura de metil

Domeniile principale de aplicare a bromurii de metil

Pre-plantare: fumigaţia înainte de plantarea culturilor: de exemplu fragi, roşii, ardei, flori, plante ornamentale etc.	Depozitare: fumigaţia produselor depozitate: grîne, fructe uscate, cacauă.	Carantină: fumigaţia produselor uşor alterabile: fructe proaspete	Construcţii: fumigaţia clădirilor, de exemplu spaţii unde se prelucrează produse alimentare, mori, elevatoare
Re-plantare: fumigaţia înainte de re-plantare a culturilor perene: pomi fructiferi, viţă-de-vie	Exportul/importul şi carantină: fumigaţia articolelor de comerţ: grîne, articole din cherestea.		Transport: fumigaţia unităţilor de transport: nave, aparate de zbor, containere de marfă, vase marine
Răzoare de sămînţă şi pepiniere: fumigaţia înainte de însămînţare, plantarea puieţilor şi răsadei.

Reeşind din ecotoxicitatea şi impactul asupra mediului, utilizarea bromurei de metil a fost interzisă în majoritatea ţărilor. Deasemenea au fost elaborate şi testate un şir de substanţe şi tehnologii alternative. Însă puţine substanţe alternative pot controla şi combate o gamă largă de dăunători precum bromura de metil, iar substituţia bromurii de metil necesită o combinare a cîtorva substanţe şi tehnici pentru a atinge un nivel de control similar. Una din alternativele efective de substituţie a bromurii de metil este Managementul Integrat de Combatere a Dăunătorilor (MICD), care contribuie la identificarea dăunătorilor şi utilizarea cîtorva tehnici de control şi combatere. MICDT reprezintă un sistem bazat pe monitoringul dăunătorilor, determinarea nivelelor de daune cauzate de către dăunători precum şi o combinaţie a strategiilor şi tacticilor de prevenire sau abordare a problemei dăunătorilor într-un mod ecologic şi cheltuieli efective. Programele de tratare depind de localitate şi combină două sau mai multe tehnici din metodele biologice, de cultură, fizice, mecanice şi chimice.

Componentele tipice ale MICD sunt:

• 
  Identificarea dăunătorilor din sol şi organismelor benefice pentru sol.
  
• 
  Determinarea nivelului populaţiei dăunătorilor ce poate fi tolerat pînă la aplicarea tratamentului. Acest prag se bazează pe prejudiciul economic admisibil, nivelul populaţiei de dăunători şi organismelor benefice, timpul din sezonul de creştere, etapele dezvoltării ale organismelor principale şi paraziţilor lor.
  
• 
  Monitoring şi evidenţă regulată a tipurilor şi nivelurilor populaţiei de dăunători şi organisme benefice.
  
• 
  Un sistem de practici de prevenire a dezvoltării şi extinderii dăunătorilor, cum ar fi curăţirea şi igienizarea serelor sau înlăturarea reziduurilor de plante infectate.
  
• 
  Aplicarea tratamentelor, după necesitate, pentru controlul unor anumiţi dăunători ţintă combătuţi cu selectarea tratamentelor ce evită sau minimalizează ricul pentru oameni, mediu sau organisme benefice.
  
• 
  Evaluarea rezultatelor practicilor şi perfecţionarea sistemului după necesitate.
  

În MICD, tratamentele nu trebuie aplicate conform calendarului. Ele se aplică numai atunci cînd rezultatele monitoringului indică că dăunătorii vor cauza un prejudiciu neadmisibil. Tratamentul se efectuează numai în aria unde există dăunătorii.

MICD se utilizează pe cale comercială pentru combaterea dăunătorilor din sol în multe ţări cum ar fi Canada, Germania, Olanda, Spania etc.
În general, cea mai sigură metodă de soluţionare a problemei dăunătorilor este evitarea sau anticiparea dăunătorilor, şi pentru aceasta servesc un şir de practici agricole standarde. Selectarea cîmpurilor, rotaţia culturilor, pregătirea solului, metoda de plantare, selectarea speciilor, aplicarea îngrăşămintelor şi managementul apelor pot fi utilizate pentru a minimaliza pagubele cauzate de dăunători. Orice tehnică aplicată în parte nu poate substitui bromura de metil, dar toate pot contribui la MICD. Managementul nominalizat poate fi aplicat cu succes la următoarele culturi: roşii proaspete, ardei şi alte legume, fragi, flori, bulibi de flori, material săditor.

Marina Mîndru

Asistent al Oficiului OZON