Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 29 (douăzecişinouă) Martie 2014

Buletinul

Clubului Român din

Chattanooga

Numărul 29 (douăzecişinouă) Martie 2014

romclub.wordpress.com

Din istoria religiei: Protestanţii (2) – Jan Hus, husiții şi războaiele Husite

02/01/2014

Autor Theophyle

Jan Hus

Jan Hus este considerat de mine primul teolog catolic care reuseste sa convinga necesitatea unei reforme a bisericii catolice cu aproape un secol inaintea lui Martin Luther. Hus este impreuna cu  Luther, Calvin, si Zwingli unul dintre parintii Protestantismului primar.

 Jan Hus  se naste in 1369 la Husinec (probabil ca numele lui deriva de la numele localitatii), orasel in sudul Boemiei, intr-o familie modestă a unui lucrator cu ziua pe pamanturile feudalului local. Jan Hus, indemnat si probabil finantat de feudalul locului (probabil, Sigismund von Huller Orlik),  urmează Școala Latină in Prahatice și studiază din anul 1386 în Praga, la Universitatea Karl. Hus reuseste sa se intretina singur slujind la diverse biserici din Praga. Dupa absolvirea studiilor academice si obtinerea titlului “Magister Artium”, ramane la universitatea la care a invatat, devenind profesor de limba cehă literară. Jan Hus este si unul dintre primii gramatici aj Cehiei,  stabilind multe dintre regulile de scriere a limbii.

După căsătoria sorei regelui Wenceslaus IV-lea (Wenzel) al Boehmiei, Ana de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei în 1382, ajung la Praga impreuna cu nobilii cehi care s-au intors de la aceasta nunta regala, opere teologice  ale lui John Wycliff, despre care am vorbit in articolul anterior. Hus, profund impresionat de ideile lui Wycliff, traduce  Trialogus, Dialogus, Opus evangelicum in limba ceha si ajuta la distribuirea acestor articole teologice, anti-monastice, denuntand coruptia monasticismului catolic in acele vremuri.

Hus devine preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie al Universitatii din Praga. În 1402 devine rector la aceeasi universitate, unde preda teologie și filozofie. Jan Hus a reușit să-l convingă pe regele Wenceslaus al IV-lea (Wenzel)  să aprobe Decretul Kutná Hora, care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret, se întărea poziția cehă în raport cu germanii la Universitatea din Praga. Din nefericire pentru Universitatea Karl din Praga, aceasta masura nationalista a produs un exod de cadre si studenti, slabind statutul academic al universitatii, prin pronuntarea  caracterului national al acesteia.

Din 1402 toate predicile lui Hus sunt în limba cehă, la fel ca și imnurile corale din timpul slujbei. Jan Hus, foarte popular, devine și preotul confesor al reginei Sophie, sotia regelui Wenceslaus IV-lea. Hus predica o viață modestă, morală, condamnând ușurința, lacomia si luxul deșantat. Aceste opinii au determinat nemulțumirea printre meseriașii și negustorii care trăiau de pe urma acestora.

Adptand tezele lui Wyclif, Jan Hus atacă coruptia, lăcomia și viața de desfrâu a clerului, proprietățile și averile fabuloase ale bisericii. Jan Hus incepe sa promoveze cu tarie pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești, recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă (Sola scriptura) în credința creștină. Jan Hus nu a acceptat teza “infailibilitatii papale”.

Episcopul din Praga îi suspendă în anul 1408 dreptul de a predica și îi interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicții, iar în predicile sale critică mai departe Papa și clerul bisericesc, reușind într-un timp scurt să obțină simpatia majorității populației din Boemia. Pentru a obține sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaște pe papa Alexandru al V-lea, care de fapt a fost un antipapă și astfel obține o “Bulă papală” (9 mai 1410) prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului și sunt înterzise propagarea și predicile în afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunțat Romei.

În 1410 Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Jan Hus, iar în 1411 el este alungat din Praga, ceea ce a provocat nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor populare, Jan Hus poate predica încă un an. El condamnă cruciadele și bula papală prin care se face iertarea păcatelor prin indulgentele papale. În cele din urmă, Jan Hus este nevoit sa fuga si să se refugieze în afara orașului Praga, în cetatea Krakovec din Boemia centrală.

La Krakovec, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o bază pentru limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei și a Vechiului Testament (1413). Atunci când Papa Ioan al XXIII-lea pornește o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și promite iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă, Jan Hus critică această activitate, iar la Praga izbucnesc revolte noi. Jan Hus străbate Boemia ca predicator, iar mase mari de cehi i se alătură. Concret Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (în Sf.Imp.R.-Cat. era și un rege german alături de împărat) și drepturi mai largi în folosirea limbii cehe.

In 1413, Jan Hus publica lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin care își exprimă părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus susține că numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credință. Dupa umila mea parere, acesta este cu adevaat primul Manifest al Reformei, si NU cele “95 de teze” ale lui Luther, din nefericire istoria este scrisa intotdeauna de invingatori.

Documentul “Despre Biserică,” inclusiv afirmatia “că numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credință” sunt citate de acuzatorii lui la Conclavul de la Constanța (pe malul lacului Boden – Elveția) pe parcursul procesului lui Jan Hus. Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus și întors, promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. Jan Hus s-a hotărât să-și prezinte ideile sale în fața reprezentanților clerului și să se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414, Jan Hus sosește în Constanța unde este imediat arestat. După arestare, Regele Sigismund a amenințat că părăsește consiliul, dar biserica l-a eliberat din funcția sa, anuland promisiunea data lui  Jan Hus. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Constanța, unde a fost înfometat și legat în lanțuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană la 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. Jan Hus are ocazia să-si apere ideile și i se pretind numai retragerea și dezmințirea tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el refuză în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale. 

Imediat dupa condamnare, Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscrisele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinț von Brandenburg, strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării războaielor Husite (1419 – 1436). Sangeroasa perioada si preludiul “Razboiului de 30 de ani.”Ciudate vremuri in care un crestin a fost ars pe rug pentru afirmatia “că numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credinţă”.

Bibliografie si citate:Fudge, Thomas A. The Memory and Morivation of Jan Hus, Medieval Priest and Martyr, Turnhout, Brepols, 2013; Spinka, Matthew, John Hus: A Biography, Princeton, New Jersey: Princeton University Press,1968; Philip Schaff-Herzog: Encyclopedia of Religion

Poetul lunii: Traian T. Coşovei

Vinul fără de pâine
lui H. R. Patapievici


Privit de sus,
vinul are formă de cerc: roşu, de sânge -
culoarea aceea care scoate surisul de lacrimi pe la
colţuri de străzi, -

reci, bântuite de nimeni, pietruite cu nicăieri, întunecoase

străzi cu nume de cranii şi oase
precum o salbă de mângâieri: nemărginire tăcută şi oarbă.

Era vinul ales, cel ce a învăţat să tacă, să rabde -

cel ce s-a răstit la ţările calde,
când viaţa se spală pe mâini de vieţile noastre.
Fără cuvinte, fără priviri.

Vinul de răstigniri

pe crucea de os: vinul de şoapte, amuţit, vinul care
vrea moarte.
Vinul sfânt-necuvânt care ştie să îndure, să sape
în cariere de piatră, vechi, sfârtecate...

Vinul cel sfânt care calcă pe ape!