Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 43 (patruzeci şi trei) Mai 2015

Ce mi-a spus mie ecuația, o viziune personală

E = MC2

Trei termeni legați printr-un semn de egalitate sau echivalență. Energia E rezultă când masa M este accelerată la viteza C2 , patratul vitezei luminii (300.000 km/sec). Această ecuație se scrie în mecanică ca E = MV2 . diferența dintre cele 2 formulări derivă din faptul că se aplică la 2 nivele diferite ale structurii materiei. Ecuația din fizică ,mecanică, privește energia conținută de corpuri fizice la

dimensiuni cel mult atomice în timp ecuația lui Einstein se referă la energia conținută și transformată la nivel subatomic, energia atomică cum i se spune popular. Avem deci de a face cu E = energie, dar ce formă de energie? În mecanică formele de energie sunt descrise în capitolul de termodinamică una

din principalele forme fiind energia calorică. alături de ea însă sunt descrise și alte forme de energie, cum ar fi cea electrică, de câmp, entropia, informațională, precum și formele în care se prezintă ele, potențială, cinetică și alte trei forme. Energia atomică se manifestă și ea prin energie calorică în reactoarele nucleare, calorică și radiantă în bomba atomică, și evident implicit și energia de câmp a

particulelor componente ale masei M. Asta dacă aplicăm ecuația pe o cantitate limitată de materie pe care o fisurăm. Reacția are în prezent utilizare largă în reactoarele nucleare.

Dacă însă aplicăm ecuația lui Einstein momentului "Big Bang" , nu facem altceva decât să afirmăm că întreaga materie MC2 este născută dintr-o formă de energie "E" a cărei natură nu o cunoaștem pentru că pur și simplu nu putem decât specula asupra a ce a fost ce a dat naștere acumulării imense de energie condensată într-n punct și care la un moment dat a explodat. Ea poate fi orice formă de energie care a precedat nașterea universului. Ce formă de energie să fi fost? Există ea

oare și în prezent în afara limitelor universului nostru? Știința nu poate răspund decât cu speculații la această întrebare. Există însă o sursă, mult hulită și declarată mistică și primitivă și neadevărată, în care găsim un răspuns și încă unul foarte modern și ininteligibil înainte de era informaticii. În evanghelia lui Ioan primele versete încep cu afirmația "La început a fost cuvântul și cuvântul era la

Dumnezeu și Dumnezeu era cuvăntul". Ce este cuvântul, ce reprezintă el? Răspunsul este clar în lumina conceptelor științifice actuale, el este purtătorul unei informații. Cuvintele, în orice limbaj, au semnificația unor coduri vorbite, scrise, mai nou fixate pe discuri, benzi, casete, micodischete, sticuri, etc. , transmise prin unde luminoase sau hertziene, toate însă atunci când receptorul cunoaște codul și

numai atunci informația devine inteligibilă pentru el.

Dar ce este informația? Ea este considerată în prezent o formă de energie, o forță, lucru acceptat în știință, și ca atare trebuie să se spună legilor termodinamicii:

Legea No.1 a lui Robert Mayer este legea conservării energiei. Într-n sistem închis formele de energie se pot transforma dintr-una în alte fără să existe pierderi.

Legea no. 2 este principiul lui Carnot care afirmă că energia nu poate circula spontan decât de la potențiale mai ridicate spre unele mai scăzute.

Legea No.3 este postulatul lui Clausius care afirmă că în mod spontan transferul de energie se face de la un potențial mai mare la unul mai redus. Unele procese se pot și inversa dar în acest caz este nevoie de injectat energie în stare care să crească potențialul.

Tot așa și informația nu poate circula decât de la profesor la elev ale căror potențiale de informare sunt diferite, mai ridicat, de cele mai multe ori la profesori. Informația este o formă specială de energie, care are capacitatea de a se transforma în diferite alte forme de energie sau poate interveni în structurarea materiei. Informația este idea inițiatoare , preludiul oricărei acțiuni, idee urmată de proiect care dezvoltă creația de structuri materiale sau mentale atunci când nu acționează

asupra materiei și rămân la nivel abstract, mental, ideatic adică nematerial, dar materializabil prin scriere., desen, etc.

Cuvântul de care se vorbește în biblie în geneză, constituie la dumnezeu fraze de comandă.

Toată creația de 6 zile (divine și nu terestre căci nu existau încă reperele care să determine noțiunea de zi), se face în urma unor comenzi: "Dumnezeu a spus" și s-a făcut de ex. Lumină. Atunci când există o sursă care emite informație structurată sub forma unor comenzi, cu obiectiv precis, putem admite că sursa este inteligentă. În Geneză, în Biblie, facerea universului, a pământului, apariția vieții ca și a

omului ne apare ca un act de voință a unei inteligențe supreme care organizează și comandă execuția a ceea ce în final va fi universul nostru cu focalizare pe Terra. Din poveste reiese că construcția s-a făcut pas cu pas într-o ordine care, în mare, se calchează pe ceea ce geologia istorică a constatat și descris. Aici intervin criterii severe căutând să găsească și să sublinieze diferențele dintre timpii și secvențele de creație biblică și cele constatate geologic. Secvența evenimentelor în biblie e corectă, pariția luminii din biblie corespunde cu cea a primilor fotoni în primele fracțiuni de secundă ale "Big Bang-ului", descrierea etapelor este poate prea sumară nu există viața pre cambriană, nu există bacterii iar crearea lui Adam și a Evei nu apare ca o încoronare a evoluției având ca predecesori o lungă linie de hominizi începând cu Sahealantropus Tschadensis, trecând prin piteci, homo erectus și în final hominizi despre care știm că au avut o inteligență apropiată de cea a lui homo sapiens sapiens, homo Heidelbergensis, omul de Neanderthal, Denisovaniii. Asta dacă se urmărește evoluția anatomică ce poate fi dedusă după scheletele găsite mai mult sau mai puțin complecte. Dacă ne referim însă la

evoluția mentală , a conștientului indivizilor, treaba se complică, și aceasta se dezvoltă în faze succesive, unii filozofi, cum este Ken Wilber, descriu și 8 faze, omenirea găsindu-se în prezent în cea de a 4-a. În această evoluție conștiența umană pleacă de un nivel denumit uroboric în care individul se confundă cu natura și trece prin faze succesive în care își dă seama de propria personalitate dar și de

limita existenței sale, de moarte, și transcede în faze superioare până ajunge să înțeleagă dualitatea propriei persoana și existența unui domeniu transcendent din care eul său face parte. Despre Adam știm însă că a apărut într-o fază deja superioară a dezvoltării intelectuale, a minții, a conștienții de sine și a capacității de a avea o gândire abstractă creatoare de informație, capabilă să activeze și să creeze

unelte, case, haine, încălțăminte, cultură, picură, muzică, civilizație, dar să facă filozofie, să gândească abstract. Nu știm exact unde pe această linie de dezvoltare să îl plasăm pe Adam cu consoarta lui. Ce știm însă din studiile genetice făcute este că homo sapiens, sapiens se trage dintr-o pereche de indivizi care au trăit în zona riftului african cu aproximativ 200.000 de ani în urmă. Asta ne-au dovedit

moleculele de ADN ale cromozomului Y pentru Adam și ale celui mitocondrial pentru Eva. Așa că se pare că totuși Adam și Eva au existat și au trăit în raiul pe care îl reprezenta natura din zona amintită, la epoca respectivă.

Revenind la discuția privind natura energiei primordiale E din ecuația lui Einstein, putem spune că nu avem nici o informație asupra naturii ei, dar trebuie să admitem că domeniul ce o cuprinde mai conține obligator un element și anume acela care a avut inițiativa și apoi a relizat "Big-Bangul", și după mine în acest punct începe discuția, Cine e inițiatorul? Întâmplarea, hazardul sau o inteligență creatoare de informație și capabilă de a materializa această informație. Adică să fie creator.. Lupta dintre aceste două curente este acerbă în pofida aspectului său teoretic.

Revoluția industrială și progresul științelor concrete au dat oamenilor argumente să speculeze asupra problemelor fundamentale ale originii universului și a vieții și în afara construcții de teorii și modele bazate pe cele mai recente descoperiri ale științei. Sunt combătute vehement concepte tradiționale venite din vechime considerându-le desuete și depășite. Și pentru foarte multe au uneori dreptate. Cea ce i-a făcut să respingă în bloc toate faptele, ipotezele și planurile noi. La aceasta s-a adăugat și o opoziție doctrinară împotriva cultelor religioase, a bisericilor, și mai ales a celor catolice, care prin autoritarismul și materialismul monetar pe de o parte cât și prin adaptabilitatea cutumelor la achizițiile civilizației prezente și a spiritului dictatorial și mercantil pe care l-a exercitat . Totuși, pornind de la negarea sau răsturnarea unor concepții și explicații să extinzi aversiunea și negarea asupra unui

întreg domeniu și să atribui întîmplării și timpului este incorect și dăunător.. Nu vreau să intru aici în critica conceptelor de creație și evoluție prin hazard și timp și prin negarea unui factor inteligent, dar cred că discuția nu este profitabilă gândirii și acțiunii cum am vrea, dar să spun că această teorie dorește să se impună în pofida faptului că argumentele științifice încalcă legile fundamentale ale fizicii

și informaticii, fapt recunoscut de unii tehnicieni (Christian René Viconte de Duve, premiu Nobel pentru fiziologie şi medicină, împărţit cu Albert Claude şi George Palade în 1984) care însă afirmă că viața a fost creată întâmplător, a evoluat prin mutații genetice întâmplătoare iar apariția vieții pe pământ și evoluția ei constituie o excepție de la legile naturii, matematicii statistice și calculului probabilităților.. Asta în afară de faptul că întreaga sa demonstrație vrea să explice apariția

moleculei de ADN, pe care el o socotește punctul de plecare a genezei vieții. Dar această moleculă are numai rol de literă în alfabetul genetic, dar unde e cuvântul, unde sunt frazele care constituie textul mesajului genetic? Literele alfabetului chiar dacă există ele nu reprezintă nimic în lipsa textului, avem litera dar nu avem poezia sau nuvela, pentru existența textului trebuie să existe un scriitor. Pun întrebarea: cine a scris codul genetic ?

Simbolismul lui "E" va mai rămâne un subiect de dezbatere, dar eu continui să susțin că "E" este, sau are o foarte mare componentă, o mare porțiune de energie informațională deci inteligentă.

"Big-Bangul" a fost momentul în care s-a declanșat un proces în care inteligența nativă a avut inițiativa să creeze universul material. Vreau să accentuez aici că "E" nu este material, nu are spațiu și nici timp.

Prof. Dr. George Litarczek, pionierul anesteziei şi terapiei intensive în România.
Dar la fel vreau să amintesc că singurul element din universul nostru care se aseamănă cu domeniul lui "E" este informația care este egală cu ideea și este nematerială dar are nevoie de suport material pentru a putea acționa într-n mediu material care dispune de spațiu și timp. Sediul inițial al informației în mediul social uman sunt creierele oamenilor, ei au idei, inițiative, planuri, denumesc lucruri

concrete sau abstracte unele dintre el le poate transforma în mesaje de consemnare scrise, altele le pot transforma în cele mai diferite obiecte materiale.

Și acum să discutăm asupra semnului "=" al ecuației. Reprezintă el nu numai legătura de egalitate dintre ci 2 termeni ai ecuației? Așa este dacă îl aplicăm unei mase m de materie, și această logică a dus la eliberarea energiei prin fisiune nucleară. Întâi bomba atomică și apoi reactoarele nucleare. Dar dacă îl aplicăm în mod dinamic el va avea semnificația de vector adică E → MC2 și va

reprezenta Big Bangul, momentul genezei universului nostru care crează "M" adică materia, masă și viteză, care ea la rândul ei este compusă din Spațiu și Timp, adică componentele de bază ale universului nostru material. Date primordiale asupra naturii și a evoluției sale ne parvin din scrierile vechi ale multor popoare. Asta înseamnă ca conștientul uman a ajuns la o treaptă înaltă de dezvoltare

la unii indivizi în societățile vechi, șamani, magi, filozofi. Acestea au fost persoane care au transces etapele inițiale ale dezvoltării eului și au avut revelația domeniului transcendental, al unui domeniu în afara universului cotidian, material. Cam pretutindeni au apărut la un moment dat în evoluția eului conștient și al intelectului, teorii și ipoteze asupra genezei universului și a materiei, a universului

nostru inclusiv asupra vieții. Apariția științelor concrete bazată pe dovezi și experiențe a dus la aflarea răspunsului la foarte multe întrebări formulate de filozofie și a constituit baza dezvoltării pe toate planurile a societății umane. Descoperirile științifice au bază experimentală și materială și constituie

instrumentul cu care se concepe și se construiește întreaga bază materială a omenirii de la alimentație la rachetele cosmice și computere. Dar ce sunt aceste produse altceva decât informații fixate pe diverse suporturi, mai ales pe hârtie dar și orice alt suport material. Informația în sine este însă nematerială, ea se naște în creier și nu are valoare informativă decât pentru creierele care o pot decoda. Se naște având caracter nematerial, o parte a ei rămâne în acest domeniu, dar cea mai mare parte se materializează în vorbe, rămân și toate mediile de material de stocare și prelucrare materiale sau se transformă în obiecte materiale de la silex la ciclotronul CERN. Această transformare s-a petrecut prima dată în Big Bang când energia informațională primordială sau o variantă a ei, s-a transformat în materie, "M" din ecuație. Desigur aici intervine argumentul că practic noi nu știm nimic

asupra mediului,domeniului din care s-a născut materia într-o succesiune de fenomene a căror secvență este precis cunoscută și descrisă de astrofizică și care în mare corespunde cu geneza biblică.

Aci trebuie menționată o lucrare scrisă de un mare astrofizician (Harvard) și teolog (Ierusalim), Gerald Schroeder care a analizat verset cu verset Geneza și a interpretat în limbaj astrofizic toate cele afirmate acolo, găsind o concordanță perfectă între spusele bibliei și interpretările actuale ale astrofizicienilor. Mulți oameni de știință combat cu vehemență fenomenul creației în sine dar și faptul că

este necesar inteligentă argumentând cu prezența unor neconcordanțe în succesiunea evenimentelor și a inconsistenței unor afirmații. Sunt de menționat numai pentru acest capitol 1 al genezei care ne interesează, următoarele:

1. Biblia este scrisă acum 3000 ani de către oameni, desigur vârfuri intelectuale ale vremii, probabil însă cu un nivel de dezvoltare a eului depășind media populației, dar având cultura, limbajul și cunoștințele vremii. Biblia a fost scrisă pentru congenerii lor cu cunoștințe limitate în domeniul filozofiei și mai puțin a științei. Faptele citate în geneză nu pot fi considerate a fi izvorâte din mintea conducătorilor religioși ai epocii. A existat probabil și o sursă de revelație care se petrece periodic la diverși oameni de știință care fac salturi neașteptate și emit teorii care răstoarnă concepte considerate clasice și imuabile. În Geneză o astfel de revelație (numim gândul care a stat la baza textului) s-a petrecut tot așa cum s-a petrecut și la Newton, Plank sau Einstein secole mai târziu care, la rândul lor

au explicat fenomenul atât în stil științific, cu suportul matematic adecvat, cât și prin texte de popularizare, ambele respectând adevărul științific.

2. Întreaga biblie are pe lângă elementele de narație de evenimente terestre, mai ales din istoria poporului evreu, și un înalt caracter simbolic mai ales în Geneză, vrând să sugereze a. Că a existat o inițiativă inteligentă care a inițiat Big Bangul pe care Biblia o numește Dumnezeu. b. Toată construcția, a universului, a Terrei, a vieții și a omului este realizată prin comenzi verbale , Dumnezeu as spus... și după execuție o verificare a realizării exprimând părerea "Și a văzut Domnul că este

bine...". Comenzile verbale sunt transferuri de informație care au avut capacitatea de a avea efectele descrise, dar în ori ce caz s-au materializat.

3. Dumnezeu l-a făcut pe om din lut i-a insuflat viață iar informația și lutul s-au făcut om.

De menționat că nici o creatură vie, plantă sau animal, nu a beneficiat de suflul divin și nici de informația că l-a făcut pe om. "După chipul și asemănarea sa". Cum pot fi interpretate aceste afirmații? Simplu, Dumnezeu i-a dat omului capacitatea de a materializa gândul. Gândirea estre o facultate umană care ridică multe probleme de filozofie așa încât oamenii de știință serioși spun că "The human mind cannot be defined by the actual terms of science" (Kandel), adică starea de

conștiență a omului, adică mintea sa,eul, nu pot fi definite în termenii actuali ai științei. Desigur conflictul dintre creaționiști și evoluționiști continuă să fie aprig. Creaționiștii admit că eul, mind-ul, conștiența eului, este o creație a Creatorului și reprezintă singura verigă de legătură a individului cu divinitatea. Legătura cu creatorul nu se produce decât în mintea unui credincios, Dumnezeu nu există

în acest univers material decât în mintea credinciosului. Cristos ne-a arătat unde sălășluiește Dumnezeu. În Tatăl nostru se sune "Carele ești în Ceruri" și în câteva afirmații în fața sinedriului și a lui Pilat când, la întrebarea dacă se consideră rege al iudeilor, răspunde de cel puțin 2 ori "Împărăția mea nu e din lumea asta".

Evoluționiștii pretind că eul este o creație a creierului și moare odată cu el. Nu există viață de apoi, nu există judecată de apoi, deci ai libertate de a face toate ticăloșiile care, dacă nu sunt pedepsite pe pământ de societatea umană, în nici un caz nu vor conta căci nu există viață după moartea trupului. Afirmațiile unor fizicieni ca de ex. Howking, că nu este nevoie de Dumnezeu pentru

a explica modul de funcționare al universului sunt reale și corecte, ei însă îl caută pe Dumnezeu acolo unde spune singur că nu e, îl caută în universul Einsteinian, spațio-temporo-material, iar el e în transcendent și singura legătură cu el nu e posibilă decât prin intermediul conștienței umane. Credința e singurul element care certifică existența lui. Domeniul universului nostru este un domeniu în care nu

îl putem găsi pe Dumnezeu după cum nu găsim într-un automobil numele celui care l-a conceput Otto¹, Daimler² sau Diesel³, oricât l-am căuta. Ei nu se găsesc decât în informațiile despre viața și opera lor cuprinse în documente istorice dar nu în creația lor materială, automobilul care tocmai l-am cumpărat. Tot așa e și cu creatorul universului, nu se găsește în opera Sa "Universul nostru" dar se

regăsește în documente, biblia și în mințile oamenilor credincioși. Domeniul lui Dumnezeu este transcendental, e în afara universului nostru, care este "E" din ecuația lui Einstein, iar semnul (=) este momentul creației, explozia inițială a energiei super condensate într-un punct. Semnul (=) poate fi văzut și ca un vector (→) așa cum am arătat înainte dar ca și un vector bisensual (↔) dacă luăm în

considerație utilizările militare și pașnice ale energiei nucleare.

Și acum să trecem , pe scurt la discuția celui de al doilea termen al ecuației. Începem cu (M) masa, masa din mecanica Newtoniană, care are capacitatea de a produce o forță de atracție care atrage orice altă masă în mod direct proporțional cu mărimea și densitatea și invers proporțional cu patratul distanței dintre cel două mase considerate. Aceasta dovedește existența unui câmp pe care Newton l-a concretizat în legea atracției universale, gravitația, despre al cărei comportament știm totul căci intră în toate calculele de traiectorii cosmice ale vehiculelor spațiale, dar despre a cărei natură nu știm încă nimic sau aproape în afară de ipoteze și presupuneri. Dar masa în sine din ce e compusă? Din molecule, atomi, electroni și nuclee, protoni, neutroni, unii cu sarcină electrică alții fără (neutronii), cu

masă mică (electronii) sau cu masă mai mare (protoni și neutronii). Particulele descrise au fost considerate elementare, dar acum știm că sunt constituite din quarci care și ei se pare au la bază particule și mai mici dar care au o existență mai mult teoretică (stringurile) care sunt de fapt o formă de energie oscilatorie. Dacă examinăm structura unui atom vedem că masa sa este concentrată de fapt în nucleu de oare ce electronii au o masă neglijabilă. Privind dimensiunile acestor obiecte vedem că nucleul de mărimea unei portocale este situat în centrul unui sistem de cercuri concentrice pe care orbitează electronii, primul cerc situat la o distanță de aprox 10 km. Atomul e gol din punct de vedere al masei materiale restul structurii fiind format din câmpul creat de forțele de atracție dintre nucleu și electroni.

Deci energie. Dar mai multă energie se găsește în nucleu unde protonii sunt legați între ei și de neutroni prin gluoni care împiedecă dezintegrarea nucleului ca o consecință a prezenței de sarcini electro pozitive care ar avea tendința de a se respinge, ducând la dezintegrarea nucleului, fapt care se și petrece la atomii cu nuclee conținând un număr mai mare de protoni. Aceste substanțe sunt

radioactive caci nucleele lor se dezintegrează lent eliminănd din componente. În mare materia care constituie toată natura și obiectele din jurul nostru nu este decât energie "structurată", prin asta înțelegând că componentele prezentate, cu caracterele lor specifice realizează ansambluri care produc materiale stabile, ,materia primă asupra căreia lucrează mintea umană. Avem aici o structurare

primară care a început cu Big Bangul și a continuat să genereze atomi din tabloul lui Mendeleev în succesive explozii de supernove. Această primă formă de structurare a energiei pentru a produce materie. Mintea umană operează asupra o a doua structurare prin operații de chimie și fizico-chimie și-și crează întreg arsenalul de instrumente atât pentru progresul științei cât și pentru crearea de

bunuri de uz curent.

Tot ce crează mintea umană este descris cu mândrie ca și creații ale minții umane în timp ce pentru prima structurare a energiei care a creat materia (M) din ecuația lui Einstein, autorul este considerat a nu exista sau a fi pur și simplu întâmplarea. Din ce material s-a făcut transformarea lui E în MC2 ? Din nimic spun mulți din (E) spune Einstein. Care și ce este (E)am mai discutat mai înainte deci

e cert că nu avem decât teorii și speculații dar nici o altă dovadă în afara ecuației lui Einstein.

Și acum să discutăm pe (V) respectiv pe (C), viteză și în mod specific viteza luminii, viteza cea mai mare posibilă în universul nostru. Ce ascunde acest termen ne spune orice tratat de fizică sau chiar manualele școlare. V = S/T viteza, spațiul parcurs în unitatea de timp. (V) ascunde deci geneza spațiului și timpului care împreună cu (M) masa formează definiția universului nostru spațio- temporo- material.

Acesta este spațiul respectiv domeniul în care acționează fizica și tote celelalte științe ale căror rezultate sunt atestate de dovezi materiale și experimente repetabile. Dar în care specialiștii din domeniu nu0-l găsesc pe Dumnezeu și eu repetam, de oare ce Dumnezeu nu se găsește aici. El e în (E) adică în transcendent. Tot așa după cum Otto nu este în motoarele cu benzină ale automobilelor. Cu

sau fără accepțiunea sau cunoștințele noastre, trebuie să scceptăm, dacă nu suntem de rea credință , că un creator există.

Dacă privim pe (V) respectiv (C) compus din cele 2 elemente (S) și (T) el presupune mișcare un alt element definitoriu aș universului. Aci nu se găsește nimic în stare staționară, de repaos, totul se mișcă de la astre la quarci. Mișcarea însă presupune impuls adică energie dar sub ală formă decât cea din (M). Încă un element care ne arată că totul nu este decât energie structurată.

În concluzie atât (M) cât și (V sau C) din ecuație reprezintă forme de energie din care am început să recuperăm câte ceva, energia chimică larg, energia atomică destul, energia mecanică a naturii , căderi de apă, maree, vânt, razele soarelui , energia atomică, etc. Care este energia care, structurată, se prezintă sub forma categoriilor de energie descrise în fizică nu se poate spune întrucât nu avem nici o informație despre ea și tot ce a fost înaintea BigBangului.

Dar ce înseamnă structurare, înseamnă a aranja anumite obiecte după o anumită schemă sau structură care reprezintă planul după care sunt aranjate obiectele. Planul are de cele mai multe ori un scop, structura are de cele mai multe ori o funcționalitate și o destinație. Este vorba exact de procesul pe care un inginer proiectant îl parcurge când face planul structurii pe care a a avut ideea să o creeze.

Este procesul de materializare a unei idei, în fond de transformare a unei informații nemateriale, ideea, într-o structură materială, obiectul (structura materială) creată în atelier. Este în concordanță cu afirmația din Biblie că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Eu consider că afirmația nu face decât să arate cum că Creatorul l-a înzestrat pe om cu aceiași calitate pe care o are El

însuși aceea de a transforma o idee nematerială într-un obiect material adică exact ceea ce a făcut Dumnezeu în momentul Big Bangului când a materializat o formă, nouă necunoscută, de energie în universul material. Problema care se pune și se discută este dacă această structurare a energiei primare s-a făcut spontan și aleator așa cum spun unii sau a fost un act inteligent adică a avut un scop și un plan gândite și executate de un creator. Prima observație pe care trebuie să o fac este că

indiferent cum această structurare s-a făcut, prin geneză (creare) spontană sau printr-un act inteligent, ceea ce s-a produs a fost condensarea unor cuante de energie care au dat naștere celui mai mic corp material cunoscut, quarcul. Quarcii asociați formează particulele atomului, protoni, neutroni, electroni, etc. Atomii asociați compun moleculele care alcătuiesc materia din univers. Universul mai

conține și alte forme de materie cum e materia neagră și de energie energia neagră a căror existență o detectăm dar despre a căror natură nu știm mare lucru. O mulțime de tipuri de radiații și câmpuri dintre care cel gravitațional este cel mai implicat în mișcarea corpurilor materiale din univers. De asemenea mai există și alte particule cum ar fotonii, care au fost primele formațiuni apărute în fazele

inițiale ale BigBangului fapt menționat și în geneză atunci când Creatorul a despărțit lumina de întunerec, și numeroase alte particule cu viață scurtă care apar în ciclotroane când anumite materiale sunt bombardate cu particule accelerate la nivele de energie de M eV. Toată construcția universului material poate fi comparată cu un joc LEGO în care piesele sunt cuante de energie sau energie

materializată (Quarcii). Unul din filozofii moderni, Ken Wilber, chiar are acest concept și denumește particulele "HOLONI", fiecare din aceștia fiind constituit din holoni subiacenți și totodată făcând parte din holoni supraiacenți, din a căror structură fac parte. Dacă acești holoni s-au format spontan sau sunt construcții inteligente nu poate fi dovedit experimental deci științific ci numai logic deci la nivel imaterial al ideilor.

În final mă întreb poate ecuația lui Einstein să ne sugereze un răspuns la întrebarea Geneză aleatorie spontană sau Creație. Răspunsul meu este că nu poate. Ceea ce putem face însă este să prezentăm argumentele celor două teze care apar în foarte numeroase lucrări ale partizanilor celor două teze.

Nu voi reproduce aici aceste argumente dar pun o întrebare: De ce considerăm tot ceea ce a creat mintea omenească și a materializat în civilizația care ne înconjoară ca o creație inteligentă și când e vorba de noi înșine și mediul geografic și cosmic în care trăim ca și viața însăși în toată complexitatea ei ca fiind generate de întâmplare și evoluție în timp.

Geneza este un proces informațional iar informația este considerată o formă de energie și în consecință ascultă de legile termodinamicii. Legea a 2-a (Carnot) și a 3-a (Clausius-Clapeyron) spun: Energia nu poate circula decât de la un potențial mai mare spre unul mai scăzut. O construcție inteligentă materială creată de om provine din mintea acestuia care generează informația necesară construcției care are un scop și o funcționalitate. Aceasta este inteligența constructorului. Un produs

cum e o celulă a unui organism viu, mecanism de o complexitate imensă, a avut ea un proiect, un plan după care a fost făcută sau s-a făcut singură ? Universul în toată vastitatea și complexitatea sa a fost conceput inteligent, cu un plan și funcționalitate sau s-a făcut singur, din întâmplare și din nimic? De

ce facem această dublă judecată, tot ce am făcut noi oamenii este creație inteligentă dar noi înșine și mediul înconjurător este un produs aleator din care excludem ori ce fel de inteligență? Nu cumva confundăm creația inteligentă cu doctrinele diverselor credințe religioase și biserici ale omenirii, și părăsim cu aceasta însăși domeniul științei cum este afirmați lui DeDuve cum că viața constituie o

excepție de la legile naturii.
¹ Nicholas August Otto: a inventat ciclul in patru timpi al motorului cu combustie internă, ciclu numit ulterior ciclul Otto.

² Gotlieb Daimler, inginer şi inventator. Asociat cu Carl Benz a înfiinţat în anul 1886 compania de automobile Daimler-Benz, creatoarea modelului Mercedes.

³Rudolph Diesel, inventatorul motorului care-I poartă numele (1892)

-----ooooo-----