Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 51 (cincizeci şi unu) Ianuarie 2016
Yüklə 215,54 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Pamfletul lunii : Cultura subţire la pielea goală se ţine – de
- Poveştile lunii
- Acest atelier se numea Mitzubishi.
- Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky).
- Bogdan
- , caci asezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.
- cere Divinitatii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare"
- Blestemul, spune aşa: "Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital"
- Autoportret al lui Pârvu Mutu cu jupâneasa Tudora, la mânăstirea Berca de lângă Buzău.
- Sus: pictură din naos, Jos: pictură din pridvor, amândouă din biserica mânăstirii Sinaia, ctitorie a lui Mihai Cantacuzino
- Sus: Pictura familiei Cantacuzino, de la mânăstirea Filipeştii-de-Pădure, numită şi “mânăstirea Voroneţ a Munteniei” (1,2,3) Pârvu Mutu
- Pârvu Mutu Zugravu’ – Autoportret Rubrica gastronomică : Mâncărurile sărbătorilor de iarnă – Radu Anton Roman: Bucate, Vinuri şi Obiceiuri Româneşti
- PORCÃRIILE NOASTRE
- Nu voi încerca aici sã vând castraveţi grãdinarilor, adicã sã vã învãţ pe
- porc iese din iarnã! Mã-ntreba mon ami Julien, într-un mai însorit, „Ce
- Cârnaţii: A.
- FrâncuSã, Grasã, Zghiharã, Busuioacã, Tãmâioasã, Feteascã Albã, Feteascã Neagrã, Bãbeascã Neagrã, Galbenã, Plãvaie, RoSioarã, BãSicatã, Creaţã, Mustoasã
- TOBÃ CU SÂNGE: • Ca mai sus, dar în loc de zeamã se pune puţin sânge (sãrat, sa nu coaguleze) CALTABOŞI MOLDOVENEŞTI
Paul Celan (pe numele adevărat Paul Antschel) s-a născut într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană din Cernăuţi, la 23 noiembrie 1920. În anul 1942, părinţii lor au fost deportaţi într-n lagăr din Transnistria, unde au murit. Celan a fost deasemeni internat într-un lagăr de muncă, dar a fost eliberat de armata rusă în anul 1944. Intre anii 1945 -1947 a trăit în Bucureşti, unde a fost în relaţii strânse cu poeţii suprarealişti. A plecat la Viena în 1947 şi de acolo la Paris în 1948. A obţinut cetăţenia franceză în anul 1955. A scris poezie în limbile română şi germană. A fost traducător din germană în franceză. Cea mai cunoscută poezie a lui Todesfuge fost tradusă în limba română Fuga morţii. Bărbatul din poem este Germania nazistă, iar Margareta cu părul auriu şi Sulamita cu părul cenuşiu sunt cele două componente ale personalităţii poetului: cea germană şi cea evreiască. “Dulăii” sunt evreii, care “se vor ridica la cer ca fumul”, fiindcă li s-a promis un mormânt în văzduh. Celan s-a sinucis, aruncându-se în Sena, la 20 aprilie 1970. Pamfletul lunii: Cultura subţire la pielea goală se ţine – de de Giovani Becacio di Catenacio Revista Caţavencu – www.catavencii.ro 10 decembrie 2015 
Vineri, 11 decembrie, în sala studio a Teatrului Naţional Bucureşti va fi oferit publicului românesc un spectacol de înaltă ţinută, în sensul că actorii nu vor avea altă ţinută în afara aceleia în care au venit pe lume. Interpreţii şi regizorul sunt străini, dornici să introducă şi poporul nostru prea tradiţionalist în corect-politic-sexual-artisticul contemporan, să se debaraseze încuiaţii mioritici de pudorile învechite. Teatrul autohton "Europolis" a hotărât să urmeze exemplul, punând în scenă (cu nuduri de actori băştinaşi) "Romeo şi Julieta", celebra piesă a Marelui Will (după unii) sau a marelui autor Hamlet - conform unui ministru al Culturii de amuzantă amintire. Noi, având trecere, pile şi invitaţii în lumea artistică, vă prezentăm în premieră naţională absolută un fragment de la repetiţii: ROMEO: "Dar ce lumină-acolo-n geam răsare? / Sunt zorii, da, şi Julieta-i soare! / Te-nalţă, soare, şi răpune luna…" REGIZORUL: Hooo! Îmi scoateţi floci albi! Ce plm Romeo eşti tu?! Ţi-am indicat clar: când ajungi la "Julieta-i soare", ceatârna trebuie să-ţi intre în bălăngănire convingătoare!! JULIETA: Maestre, scuze… eu zic că-i stă bine aşa… nemişcătoare… REGIZORUL: Auzi, mă... Giulieto… când regizam eu, ţie abia îţi ieşea primul firicel… mă laşi? Adică mă laşi în plm să-mi fac piesa conform viziunii mele artistice? JULIETA: Nu vă excitaţi aşa… ziceam şi eu o părere, sunt mai aproape decât dvs… ROMEO: Maestre, v-am mai spus să numiţi în rol o Julietă, mă rog… mai naşparlie… păi cu donşoara aici de faţă cum să mi se bălăngăne mie?! REGIZORUL: Uite-aşa, ca la mine, vrei să-ţi arăt? Că acuşa mi se rupe de piesa voastră şi rup contractul!
ROMEO: Fiţi calm, Maestre, deja a început să se bălăngăne serios, după întreruperea asta… reluăm? REGIZORUL: Reluaţi când vă spun eu, pulifricilor! Reluaţi! ROMEO: "Dar ce lumină-acolo-n geam răsare? Sunt zorii, da, şi…" REGIZORUL: Şi plm apare! Drăguţă, tu ştii că-n piesa asta eşti o fecioară nemaculată sexual? Cum ai fost şi tu cândva, la grădiniţă, cred eu… ce fel de virgină eşti când te zgâieşti aşa la noi?!? JULIETA: Domnu' regizor, dacă aţi şti cât m-am pregătit pentru rol… dar asta-i tot ce pot să obţin în momentul actual… REGIZORUL: Personal, sunt uimit de performanţă, la repertoriul tău tot personal! Dar eu am boală să fie totul cât mai autentic. Nu c-aşa vrea scula mea, ci din respect pentru Măria Sa, Publicul! N-are şi colegul tău ceva piatră acră, el ce foloseşte când se taie la bărbierit? ROMEO: Ăsta-i respectul curului, cu teatru-n curu' gol! Cine pielea calului a avut ideea? REGIZORUL: Nu-i treaba mea, nici a ta! Aşa se face azi arta! Şi ce executăm noi acum, o frecăm în explicaţii sau repetăm piesa? Hai, motor din nou! ROMEO: "Dar ce lumină-acolo-n geam răsare? / Sunt zorii, da, şi Julieta-i soare! / Te-nalţă, soare…" REGIZORUL: Băi, tu ţipi să se înalţe soarele şi eu văd altceva înălţat! Ai impresia că facem porno aici?? ROMEO: Maistre… n-am nicio vină, înălţatu-i normal la vârsta mea! Vreau o Julietă neînălţătoare! REGIZORUL: Pe Rovana Plumb nu vrei să ţi-o aduc acum? Sunteţi plini de fiţe, da' n-aveţi talent şi nici dăruire pe meserie! Pauză de relaxare! Mitică, bromură nu-i în recuzită? RECUZITORUL: La ce buget primim, nu mai sunt nici tăvi în magazie! De-aia aţi renunţat la scenele în care se ducea tava şi a rămas bietul Pandele fără serviciu! REGIZORUL: Lasă, că dăm lovitura cu piesa asta! O să se bată lumea pe bilete, să vedeţi când oi monta şi nişte Ibsen pe despuiatelea! Asta e, cum dreacului vreţi să mai vină lumea la noi, dacă are Capatos la televizor? Rămânem pe bune în curul gol. Da' unde-i Julieta, a apucat-o ceva tocmai acum, când i se bălăngăne lui Romeo?!
In fond, obtinerea vizei nu ar fi trebuit să întâmpine nici un obstacol, dar ambasadorul a refuzat. Acei oameni curajosi, determinati sa-si salveze familiile, au plecat la drum pe ocean fara aprobarile necesare. Cand ambasadorul SUA a aflat, s-a grabit sa instiinteze guvernul american ca se apropie de tarmul tarii o nava cu emigranti ilegali.
In centrul orasului Kiev din Ukraina, se inalta statuia in memoria conducatorului national atotputernic Bogdan_Hmelniţchi_(Khmelnytsky).'>Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infatisat calare pe calul sau frumos, cu mana dreapta tinand sceptrul, simbol al puterii invincibile a Ukrainei. Hmelniţchi (1595-1657 fost hatman lituanian polonez crestinat si aliat cu cazacii) este mandria ukrainilor si toti vizitatorii se minuneaza de frumusetea statuii marelui conducator. Dar putin stiu ca el era antisemit salbatic, care are la activ multe pogromuri si incendieri de asezari pasnice de evrei nevinovati. Nu au fost crutati nici copiii nici femeile. Acestea sunt dovedite istoric. Multa cruzime si amar. Bogdan Hmelniţchi cel blestemat pe pamantul Ukrainei, dar intr-una dintre asezarile in care mercenarii lui cazaci au dezlantuit focurile iadului, au omorat, au siluit, au jefuit, au fost stransi tineri si tinere in sinagoga asezarii si i-au dat foc cu oamenii inauntru. Din asezare a ramas numai numele. Bogdan a murit din accident cerebral, a fost inmormantat in In Subotiv, in biserica ancestrala alaturi de fiul sau Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fara alti urmasi. Un nobil polonez cucereste Subotiv si ordona deshumarea si dezonorarea lui Bogdan si a fiului sau Tymish, asa ca nu au mai ramas urmele lor pamantesti nicaieri. Dar dupa sute de ani a venit si pedeapsa adevarata, caci asezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.
Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însufleţirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fie o operă de binefacere. 
Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrul istoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceauşescu, Safta Brâncoveanu a comandat o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o în bisericuţa din curtea spitalului "Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche, contine la final un blestem care cere Divinitatii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare" Ceauşescu a daramat spitalul si biserica in 1984. A ramas doar inscriptia. In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el chiar de Craciun. Blestemul, spune aşa: "Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital". Text trimis de prietenul clubului nostru, Dr. George Litarczek din Bucureşti Pictorul lunii: Pârvu Mutu Zugravu’ 
Autoportret al lui Pârvu Mutu cu jupâneasa Tudora, la mânăstirea Berca de lângă Buzău.
Sus: pictură din naos, Jos: pictură din pridvor, amândouă din biserica mânăstirii Sinaia, ctitorie a lui Mihai Cantacuzino 
 (1)
 (2)
 (3)
Sus: Pictura familiei Cantacuzino, de la mânăstirea Filipeştii-de-Pădure, numită şi “mânăstirea Voroneţ a Munteniei” (1,2,3) Pârvu Mutu (n. 1657 – d. 1735) este un reprezentant de seamă al stilului brâncovenesc. Zugrav și pictor de icoane, Pârvu Mutu s-a născut în Câmpulung. Anii de ucenicie i-a petrecut în Bucovina, după care, revenit în Țara Românească, a pictat mai multe ansambluri murale, în special pentru familia Cantacuzinilor. Printre cele mai importante se numără bisericile din Filipeștii de Pădure, Bordești, Măgureni, Lespezi, Robaia, Sinaia, Râmnicu Sărat. Adevărat creator de școală în epoca lui Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu se impune prin desenul remarcabil, coloritul variat și realismul compoziției. Acest din urmă aspect este reliefat mai cu seamă în tablourile votive, dintre care se remarcă cel din pronaosul bisericii "Trei Ierarhi" din Filipeștii de Pădure, unde înfățișează nu mai puțin de 55 de membri ai familiei Cantacuzino. În biserica "Adormirea Maicii Domnului” din Bordești s-a aflat autoportretul său (extras în anii '60 și păstrat, împreună cu tabloul votiv, la Muzeul de Artă al României). Un alt autoportret al său se găsește la Filipeștii de Pădure.
PORCUL CEL SFÂNT Animal sacrificat ritual, porcul e un substitut strãvechi al zeului agrar, al grâului care moare şi renaşte, împreunã cu timpul. Împreunã cu alte tradiţii specifice Anului Nou – celebrat mai înainte pri-mãvara – sacrificiul porcului a fost transferat în perioada solstiţiului de iarnã, peste sacrificiul sângeros al taurului – cultul Zeului Mithra. Nu voi încerca aici sã vând castraveţi grãdinarilor, adicã sã vã învãţ pedumneavoastrã ceva ce ştiţi probabil mai bine decât mine: cum sã dereticaţi porcul, de la rât la coadã şi din decembrie în aprilie. Dar am datoria sã vã informez despre unele tradiþii şi reţete care umplu, de secole şi an dupã an, cãmãrile româneşti la început de iarnã. Pentru cã oaia-i oaie şi vaca-i vacã, aşa-i, dar în România numai cine are porc iese din iarnã! Mã-ntreba mon ami Julien, într-un mai însorit, „Ceconserve mãnâncã românii iarna?“ Eram în Maramureş, i-am arãtat un godac hãpãind disperat nişte lãturi din troacã. „Asta da conservã!“ a-nceput franţuzul sã râdã „creşte ca inflaţia, o sutã de chile în cinci luni“. „Da, iar cu conservatul se ocupã de fapt madam Iarnã“.Tãiatul, împãrţitul, sãratul, afumatul sunt treburile parlagiului. Noi, fetele şi bãieţii gospodine, gãtim. şi ce-am putea „gãti“ din porc, imediat dupã tãiere, altceva decât caltaboşi, cârnaţi, sângerete, tobã, piftie, chişcã, jumãri, carne în unturã la borcan, şi ce ne-o mai veni în minte, cã nici cultura asta a porcului nu e simplã – şunci fierte, coapte, afumate, slãnini afumate în saramurã, fierte, cu boia, kaiser, şorici cu sare, aşa e cu popoarele astea sãrace, n-aruncã nimic!Au innuiţii o culturã a renului complexã – gastronomicã, textilã, arhitecturalã? Au! Au zuluşii o pluriculturã a babuinului? Au. Deci suntem salvaţi, numai suntem singuri, fraţilor, în complexitatea noastrã culturalã! 25 decembrie (suprapunând-o peste ziua de naştere a unor divinitãţi anterioare, Crãciun, Saturn, Mithra). Din acest motiv, obiceiurile de Crãciun, Anul Nou şi Boboteazã, care formeazã laolaltã ciclul Sãrbãtorilor de Crãciun, pãstreazã numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de înnoire ritualã. Anul Nou de azi, este un ceremonial nocturn de celebrare a moţþii şi renaşterii simbolice a timpului şi divinitãţii la cumpãna dintre ani. 
Cârnaţii: A.• 3 kg carne macrã porc • 1,5 kg slãninã • 3 cãpãþâni usturoi • sare, piper dupã gust • maţe (se ţin în apã rece, sã nu se usuce) • miroase: cimbru, ienibahar (cam 2 linguri) • Stilul ,,din bãrdiţã“, deci se toacã normal carnea şi slãnina, bucãţele • şi usturoiul se toacã, pastã, cu puţinã apã rece • Se frãmântã cu sare, usturoi, miroase • Se umplu maţele: a) mai lejer cele ce se vor mânca proaspete b) mai înfundat cele ce merg la afumãtoare (şi mai sãrat-condimentat) Alege vinurile bune Si vechi româneSti de la mama lor prefiloxerica, FrâncuSã, Grasã, Zghiharã, Busuioacã, Tãmâioasã, Feteascã Albã, Feteascã Neagrã, Bãbeascã Neagrã, Galbenã, Plãvaie, RoSioarã, BãSicatã, Creaţã, Mustoasã, Corb, Seinã, Crâmpoşie, Somoveancã, Cadarcã, Iordanã, etc. B •3 kg carne grãsuţã porc • 2 cãpãţâni usturoi • sare, piper dupã gust • maţe • miroase: ienibahar, cimbru (2 linguri) • Se toacã carnea prin maşinã • Usturoiul se piseazã pastã • Tocãtura se amestecã cu sare, piper, usturoi, miroase • Maţele se umplu îndesat Nu cã aş fi pentru stilul brut(ã) al satârului, dar grãsimea mai ales, transformatã în pastã (unturã) prin maşinã, iese la cald din pielea maţului şi curge-n tigaie. La grãtar nu mai spun, e o nenorocire, aprinde jarul şi arde cu flãcãri de un metru. Ar fi un compromis: • carnea macrã se toacã pastã prin maşinã • slãnina se taie bucãţele. TOBÃ: • 2 picioare porc • 2 urechi • 2 rinichi • 1 limbã • 1 inimã • 1 jumãtate cap porc • 100 g şoric • 2 cãpãţâni usturoi • 3 foi dafin • sare, piper • 1 bãşicã porc sau maţ gros de vitã • 500 g carne slabã porc (cazãturi) • Se pune seara bãşica sau maţul la muiat în apã rece • Se spalã intens rinichii, se lasã în apã cu oţet peste noapte • Capul, picioarele, urechile şi inima se fierb în apã – o parte carne douã pãrţi apã – cu ceva sare, foi de dafin şi piper, pânã se desprinde carnea de pe oase • Limba, rinichii, şoricul şi carnea se fierb 1 orã, sau mai mult, pânã se-nmoaie • Se curãţã limba de pieliţã • Trebuie sã scadã, sã rãmânã câtã carne atâta zeamã (ba chiar şi mai puţinã zeamã) • Se piseazã bine usturoiul • Se taie toatã carnea feliuţe, bucãţele, dar cât mai lungã, sã dea bine la tãiere, şi se freacã, cât e caldã, cu usturoi, piper, sare, dupã gust • Se umple bãşica (bine curãţatã şi spãlatã cu apã şi oţet) cu carnea tãiatã şi zeama îngroşatã • Se coase bine şi se pune la fiert în apã sãratã un sfert de orã • Se rãceşte puţin, se pune între douã scândurele, sã ia formã (de tobã!) eventual se afumã. TOBÃ CU SÂNGE: • Ca mai sus, dar în loc de zeamã se pune puţin sânge (sãrat, sa nu coaguleze) CALTABOŞI MOLDOVENEŞTI: Nu se fac din mãruntaie, ci numai din carne! E o chestie mai ciudatã, cu stafide, ceapã. Nici nu ştiu de ce le spune caltaboşi! Pare mai degrabã un fel de cârnat balcanic ori evreiesc, nesigur pe sine. Caltaboş de Botoşani, ce mai... • 1 Moş (maţ gros de porc) grijit bine
• 2 cepe • 3 linguri stafide • 1 pahar orez • 2 linguri unturã • sare, piper, coriandru, cât ziceţi • 1 kg carne de porc mai împãnatã (piept, ceafã)
• Apã câtã trebuie ca sã-l acopere şi chiar mai multã, parfumatã cu foi de dafin, ienibahar, boia • 1 pahar supã de oase • 1 lingurã zahãr • Ceapa mãrunţitã bine se pune la cãlit în unturã • Carnea se toacã cât se poate „din satâr“ • Se amestecã toate, carne, ceapã, orez, stafide, sare, piper, coriandru • Se umple „moşul“ (dar nu se-ndeasã) se leagã la capete (în anumite sate se închide ca sarmalele, înfundând pielea maţului) se înţeapã, sã nu crape, şi se pune la fiert, acoperit, 1 ceas, pe foc mic • Se mãnâncã pe loc, zeamã şi cârnat, cu lingura, ca o ciorbã fierbinte, adãugând eventual un pic de oţet sau lapte acru şi un ardeiaş iute. SÂNGERETE: • ceva maţe mai groase (chiar şi de vacã, cã se admit transferurile culturale) • 1 litru sânge de porc • 1 kg carne grasã de la gât • 0,5 kg slãninã • 0,5 kg şorici (sau cât s-a adunat) • 0,5 kg orez • sare, piper, cimbru, ienibahar • Spãlaþi bine maţele, cu multã apã cu oţet; lãsaţi-le sã aştepte în apã rece
• Fierbeţi în apã cu puţinã sare carnea, şoriciul, slãnina • şi orezul se fierbe în aºa fel încât sã se umfle, dar sã rãmânã tare , • Fierbeţi şi sângele un .pic, câteva clocote • Se toacã la maşinã şoriciul, carnea • Slãnina se toacã din cuţit pentru frumuşaţã • Se amestecã în ce vas aveţi toate cele de mai sus plus mirodeniile, dupã gust, şi 200 ml din zeama în care a fiert carnea, se leagã • Se scurge maţul de apã, se umple • Se fierbe 10-15 minute de la primul clocot, la foc mic, sã se umfle bine orezul şi sã se închege Acum se poate: • mânca, aşa cum e • afuma – þine mai mult • fierbe – cu hrean sau mujdei e o nebunie • prãji în unturã, cum fac maramureşenii (şi cum stai, bade, acum, la şaptezeci de ani, cu colesterolul? Vai de mine, domniºoara doctor, fain, mulţãmesc lui Dumnezeu drãguţu’, cã mi-i şi ruşine sã vã zic, da’ dimineaþa-i falnic cum îi bradu’!) La aşa colesterol (sã iertaţi vorba proastã) nu mai e nevoie şi de vin roşu, „cã cauzeazã“ – aşa cã ne mulţumim cu o vânjoasã dar glumeaţã Feteascã
Yüklə 215,54 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
