Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 73 (șaptezeci și trei) Noiembrie 2017 Tema lunii

Umor: Propunere de restitutio in integrum a anotimpurilor - de Mircea Dinescu

www.catavencii.ro;  10 October 2017 

După ce a transformat Institutul de Meteorologie într-o sucursală a PSD-ului, doamna Gabriela Firea a început să-i facă o concurență neloială lui Kim Jong-un, lansînd săptămînal de pe bășinodromul Primăriei cîte o chifteluță meteorologică devastatoare.

Spre deosebire de Winston Churchill, care în timpul raidurilor aeriene germane asupra Londrei recomanda BBC-ului să bage cît mai multe foxtroturi și charlestoane spre a risipi panica londonezilor, doamna Pandele scoate pe gură mai multă grindină decît pot produce norii încrîncenați de deasupra Bucureștilor.

Ideea manipulării maselor populare cu ajutorul fenomenelor meteorologice nu-i așa de nouă, căci și tătucul Stalin, cînd trăgea cîte un vînt pe vremea Războiului Rece, li se stingea feștila intelectualilor cultivați în serele din Siberia.

Confiscarea anotimpurilor de către primarul general al Capitalei are o conotație de-a dreptul mămoasă: ai ieșit pe stradă și ți-a căzut o țiglă în cap, înseamnă că n-ai ascultat-o pe mămica Firea; te-ai întîlnit cu un copac și ți-a dat un cap lemnos în gură? N-ai ținut cont de avertismentul mămicii că arborii au devenit mai periculoși decît bodyguarzii lui Dragnea.

Tocmai cînd murmuram melancolic, vinerea trecută, un vers de Rainer Maria Rilke: “A venit toamna, cine nu are casă nu-și va mai face…” mă sună o mătușă îngrozită că, datorită vîjului portocaliu, Primăria Capitalei a decis că e periculos și să te apropii de fereastră, d-apăi să ieși afară din casă.

“Ce-mi recomanzi, maică, împotriva acestei apocalipse iscate din nepotrivirea de caracter a ploilor de toamnă cu Partidul Social-Democrat?”

“Mătușico”, i-am zis, “ca să-i faci o bucurie doamnei Firea, sănătos ar fi să stingi lumina, să te vîri sub pat și să ieși de acolo doar cînd o suna poștașul cu pensia…”

Geopolitică: Legitimate de rateul european în Catalonia, autonomismul și secesionismul vor reveni - de Traian Ungureanu

www.inliniedreapta.ro; 11 octombrie 2017

Se poate spune aproape orice degeaba despre referendumul din Catalonia. Cu excepția unui singur cuvînt: balamuc. Ceva mai pe larg, asta înseamnă că toată lumea are o teorie, că toate teoriile au un sîmbure de adevăr și că nimeni n-are chef să guste conținutul sîmburelui. Peste tărăboi, acuzații și argumente istorice, stă rezultatul final și indubitabil al referendumului: ireparabilul. Din cele mai diverse motive, guvernul spaniol, autoritățile autonome catalane și Uniunea Europeană au făcut tot ce au putut pentru a transforma un conflict național într-o criză europeană care se poate doar prelungi, nu și rezolva.

Pe scurt, Guvernul spaniol a acționat decisiv (și violent) doar în ultimul moment, după ce a ezitat și a ratat situații care trebuiau negociate. Autoritățile catalane au forțat, transformînd revendicări discutabile, dar raționale, în lozinci și militantism ideologic. În plus, referendumul a semănat prea mult cu un exercițiu fraudulos: nu ești credibil dacă lași alegătorii să vină cu buletine de vot tipărite acasă și dacă permiți oricui să voteze oriunde, fără liste de evidență.

Uniunea Europeană are, probabil, vina principală. La Bruxelles și la Berlin, liderii europeni, de la Junker la Merkel și Tusk, au tăcut cu aplicație. Evident, UE avea mandatul și datoria să intervină legitim și energic în criza care a zguduit un stat membru vechi și important. Liderii europeni au fost depășiți, nepregătiți și, în cele din urmă, absenți. Nici Junker, nici Tusk nu au plecat la Madrid sau Barcelona pentru negocieri.

Abandonul instituțiilor UE a fost ușor interpretat de ambele tabere ca formă de aprobare tacită. Numeroase alte state europene care poartă la sîn crize secesioniste potențiale au primit, indirect, garanția că, în caz de nevoie, nu pot conta pe UE. Așa numita și mult invocata „solidaritate europeană” s-a dovedit o formulă cu conținut nesigur. Ezitarea europeană în fața crizei din Catalonia va fi greu, dacă nu imposibil, de recuperat. Referendumul și conflictul ce a urmat au stabilit un precedent. De acum înainte, peste un an sau peste zece, jocul și amenințarea cu autonomia sau secesiunea vor reveni și nu numai în cazul unităților etnice sau lingvistice bine definite. Regiuni largi, de regulă acele regiuni care prosperă în comparație cu restul, vor avea la îndemînă argumentul sau aluzia la varianta despărțirii. Autonomismul și, în variantă extremă, secesionismul vor ține cu ușurință afișul, tocmai pentru că au fost legitimate de rateul european în fața crizei catalane.

De aici, promisiunea unei succesiuni de evenimente politice agitate și, mai larg, instalarea unui regim de criză permanentă în Europa. Asta, pentru că harababura din Catalonia se adaugă unor izvoare de instabilitate cel puțin la fel de puternice și active în acest moment. E vorba de rezultatul alegerilor din Germania și de terorismul cotidian. Alegerile din Germania au scandalizat, dar nu ar fi trebuit să surprindă. După Marea Britanie și Franța, Germania e al treilea mare stat european care înregistrează nemulțumirea de masă a alegătorilor. Nu poate exista o măsurătoare mai alarmantă și mai exactă. Protestul a cuprins statele cheie ale UE. Marea Britanie va pleca din UE, desigur, dar acest fapt nu face decît să adauge la sentimentul de criză.

Problema e cu adevărat europeană și duce lipsă de soluții europene. Și în acest caz, viitorul va aduce, după cîte se pare, doar agravări. În paralel, violența teroristă continuă să puncteze regulat și a trecut, deja, într-un soi de normalitate vicioasă. Săptămîna trecută, două tinere au fost măcelărite în fața gării din Marsilia. Știrea a figurat scurt pe ecrane și a fost uitată în următoarele 48 de ore. A fost fixat, astfel, ceva ce s-ar putea numi tariful european – un soi de plată la termen în vieți nevinovate, acceptată tacit și fără remediu de autoritățile europene. Cu aceste trei forme de criză deschisă, Uniunea Europeană merge mai departe pe un culoar tot mai nesigur. Timpul nu mai ajută.

România contemporană: „Să țipe ambasadele!“ Ești sigur, Daddy? de Grigore Cartianu

Ziarul România Liberă 16 octombrie 2017

Like1.6K

Tweet

Aventura lui Daddy Dragnea se apropie de sfârșit. Individul se joacă de-a țara tot mai periculos.

Precum elefantul intrat în sufragerie, s-a apucat să spargă tot: televizor, becuri, vitrine, bibelouri.

Ayatollahul PSD se comportă de parcă singurul lui program de guvernare este distrugerea României. Își face treaba tenace, meticulos, cu o determinare specifică agenților periculoși. Comportamentul său e de “săgea-tă” a Rusiei post-sovietice. Nu e musai să fi semnat ceva cu intelectualii de la KGB. Ar putea fi doar un idiot util, împins în acest rol de situația-i tot mai disperată. Se agață de modelul rusesc – “furi și nu dai socoteală” - ca de un colac de salvare.

Șobolanul roșu de Teleorman – specie veninoasă, din familia marilor guzgani – simte fierul rece al cursei în care singur a intrat. De aceea se zbate ca bezmeticul. De aceea mușcă în stânga și-n dreapta. În numele libertății pe care nu concepe s-o piardă, amenință să distrugă tot. Guzganul se crede elefant.

Nu poate să fie prim-ministru, iar asta îl face să turbeze. Experimentează un model de guvernare de tip medieval, folosind miniștri-paravan. Te uiți bine la poza Guvernului și ce vezi? Sevil cu mustață. Carmen cu mustață. Volguța cu mustață. Rovana cu mustață. Pop cu mustață. Cuc cu mustață. Și tot așa, mustață lângă mustață, construind un personaj colectiv care se comportă perfect iresponsabil: Guvernul Dragnea 1-2-etc.

La început i-a pus mustață și lui Grindeanu. Când acesta și-a ras-o, denunțând farsa la care participase, mustața a aterizat sub nasul lui Tudose. Iată însă că rebeliunea brăileanului se produce și mai repede. Pur și simplu, modelul nu funcționează. Oricât s-ar strădui Dragnea să găsească marioneta perfectă, aceasta nu există. Sau, mă rog, ar fi fost una, dar a blocat-o Iohannis. Se numește Sevil Shhaideh. Nu întâmplător, tătăroaica a fost prima propunere pentru funcția de prim-ministru. Să nu uităm: înainte de Grindeanu și de Tudose, a fost Shhaideh. Un șoc islamic, de Crăciun, pentru creștinul popor român. A fost începutul unei serii de decizii paralizante.

Probabil că Shhaideh i-ar fi fost fidelă lui Dragnea indiferent de consecințe. Dar și ea s-ar fi confruntat cu adevărurile vieții, ale guvernării reale, așa cum li s-a întâmplat lui Grindeanu și Tudose. Aceștia și-au asumat cu umilință rolul de clone ale lui Dragnea, dar actul guvernării i-a pus în situația de a-și da mustața jos. În ciuda jurămintelor făcute patronului lor politic, nu puteau fi până la capăt Dragnea 2 și Dragnea 3.

Jupân absolut peste partid, Dragnea i-ar putea rupe gâtul lui Tudose oricând, așa cum a făcut-o cu Grindeanu. Dar Daddy nu-și poate permite acest lux. Nu acum. Nici măcar demisia lui Tudose nu l-ar aranja, pentru că opinia publică ar pune-o în legătură cu mustața teleormăneană. Pulverizarea celui de-al doilea guvern moșit de ayatollahul roșu, în mai puțin de un an, ar fi o catastrofă politică pentru Dragnea & PSD.

“Să țipe toți, și ambasadele să țipe!”, se cocoșea Dragnea săptămâna trecută, hotărât să meargă până la capăt cu legile antijustiție. Ambasadele n-au țipat, dar au lucrat. Au pus presiune pe Guvern și l-au luat la fezandat pe premierul Tudose. Mai întâi l-au rugat să nu-i permită lui Tudorel Toader să șubrezească statul de drept. Apoi au folosit pârghia infailibilă: banii.

Partenerii occidentali le-au pus în vedere borfașilor de la București că, dacă nu stopează jihadul antijustiție, vor ajunge rapid la colaps financiar. Nu vor mai primi bani nici de la UE, nici de la FMI. Nu vor mai putea plăti salariile bugetarilor și pensiile de stat, riscând o revoltă socială de mari proporții. Câteva milioane de români nu vor mai primi subvenții agricole, ceea ce ar duce la o răscoală națională. Mai grav: cel mai lovit ar fi electoratul bugetar, pensionar și rural al PSD.

Toate semnalele au ajuns la Tudose, pentru că el are responsabilitatea guvernării (Dragnea, la partid, e cu propaganda). Iar Tudose a înțeles că situația e gravă: fără banii Occidentului, guvernarea se sufocă și dispare. Condițiile Occidentului trebuie îndeplinite: fără protecție pentru corupți, fără penali la guvernare!

Cel care și-a băgat gâtul în laț, crezându-se șmecher, a fost chiar Dragnea. El s-a -sinucis în două etape:

1. ca să facă zob justiția, a încercat să mituiască segmente mari ale populației, împărțind bani cu ghiotura (salarii și pensii) și destabilizând astfel bugetul.

2. ca să împartă banii pe care nu-i avea, a mizat pe împrumuturi tot mai mari (evident, din Occident, pentru că acolo sunt banii).

Așa a rămas Dragnea fără marja de manevră în relația cu Occidentul. Așa și-a pierdut bruma de independență pe care orice lider politic o primește de la propriul popor, prin vot. De aceea nu i se poate opune lui Tudose, care-i execută oamenii din guvern ca pe păsăretul din bălțile Brăilei. Sau ca pe iepurii din crângurile Teleormanului. Iar episodul Shhaideh-Plumb-Cuc e doar începutul.

Chiar dacă încearcă să pozeze în învingător, Dragnea a fost deja înfrânt. I-au venit de hac marile democrații cu care ne-am aliat: UE și SUA. S-a crezut Erdogan de Teleorman altoit cu Kim de la Phenian, dar s-a văzut că e doar un cleptoman. Unul care în curând își va pierde și mustața.

Pentru Dragnea, miza nici măcar nu mai era păstrarea în guvern a Servilei sau a Plumbuitei, ci impunerea în locul lor a altor oameni de maximă încredere. Daddy vrea să păstreze controlul total asupra Guvernului. Și a banilor, evident.

Dar Tudose are alte planuri. A văzut ce înseamnă să fii supervizat, influențat, intoxicat permanent de cârpele lui Dragnea. Pe Carmencita de la Interne o tolerează ca o concesie pe care i-o face lui Daddy. Baronul Stănescu de la Olt e suficient de puternic ca să joace pe mâna sa, nu neapărat pe cea a lui Dragnea.

În acest joc de poker politic, președintele Iohannis trimite un avertisment sever: “Dacă și acest guvern ar cădea, cu siguranță ar trebui să-mi pun întrebarea, extrem de serios, dacă PSD ar mai avea capacitatea să guverneze”.

Nu, PSD nu mai are de mult capacitatea de a guverna rațional. Cam din prima zi de guvernare. Acum doar târăște mortul spre groapă.

“Să țipe ambasadele!”, zice Daddy. Vorbe de clacă. Dacă vor țipa într-adevăr ambasadele, se va stinge lumina în România.