a) Metabolismul bazal şi producţia de căldură scad prin atrofia musculaturii scheletice şi înlocuirea variabilă cu ţesut adipos.
a) Metabolismul bazal şi producţia de căldură scad prin atrofia musculaturii scheletice şi înlocuirea variabilă cu ţesut adipos.
b) Creşte tendinţa la hipotermie prin afectarea termoreglării centrale şi modificările compoziţiei corpului.
c) Scăderea masei musculare şi a apei totale, cuplată cu creşterea ţesutului adipos, scad volumul de distribuţie al drogurilor hidrosolubile şi îl cresc pe cel al drogurilor liposolubile.
1.Creşte concentraţia siturilor de legare pentru majoritatea drogurilor lipofile (alfa1-glicoproteina acidă).
1.Creşte concentraţia siturilor de legare pentru majoritatea drogurilor lipofile (alfa1-glicoproteina acidă).
2. Reacţiile adverse cresc în frecvenţă şi severitate.
3. Sensibilitatea la droguri variază cu tipul de drog. Răspunsurile la droguri sunt dificil de prezis, putând varia larg. De exemplu: catecolaminele necesită doze mai mari pentru efecte echivalente, în timp ce benzodiazepinele exercită efecte mai pronunţate la vârstnic.
4. MAC (concentraţia alveolară minimă ) pentru anestezicile inhalatorii scade cu vârsta, cu până 30% între 20 şi 70 de ani. Deasemenea scade necesarul pentru toţi agenţii anestezici intravenoşi.
Afecţiunile coexistente legate de vârstă reprezintă un predictor major al morbidităţii şi mortalităţii perioperatorii. Vârsta singură este un predictor minor.
Afecţiunile coexistente legate de vârstă reprezintă un predictor major al morbidităţii şi mortalităţii perioperatorii. Vârsta singură este un predictor minor.
Factorii de risc majori la vârstnic sunt: chirurgia de urgenţă, locul operaţiei la nivelul unui organ major sau chirurgia vasculară, şi statusul fiziologic ASA.
Nu se poate atribui nici o diferenţă semnificativă în complicaţiile perioperatorii determinate de un agent anestezic specific sau anestezia regională versus anestezia generală.
În general pacientul vârstnic are rezerve funcţionale pentru toate sistemele şi aparatele, ceea ce reduce indexul terapeutic al agenţilor anestezici. Această reducere a indexului terapeutic este foarte variabilă şi imprevizibilă, datorită unor factori ca existenţa unor boli nediagnosticate, statusul fiziologic precar. Aceste rezerve funcţionale diminuate pot deveni evidente numai în condiţii de stres sever, cum ar fi chirurgia. Astfel, vigilenţa şi pregătirea pentru incidente sunt esenţiale în conducerea anesteziei la vârstnic.
ANESTEZIA
ANESTEZIA
PENTRU PROCEDURI
UROLOGICE SPECIFICE
Ureteroscopia şi cistoscopia
Ureteroscopia şi cistoscopia
Efectuate în scop de explorare a tractului urinar superior ( ureter, rinichi) şi inferior (vezică urinară, uretră, prostată), de diagnostic şi tratament al hematuriei, poliuriei, litiazei, traumatismului, obstrucţiei şi cancerului.
Soluţiile de irigaţie sunt utilizate pentru distensia sistemului urologic, transmiterea curentului electric de la rezectoscop, îndepărtarea sângelui, fragmentelor de ţesut sau calculi din câmpul vizual al operatorului.
Soluţiile de irigaţie pot fi:
Soluţiile de irigaţie pot fi:
Soluţii electrolitice izoosmotice: ser fiziologic 0,9‰, soluţie Ringer. Sunt repletive şi bine tolerate dacă sunt absorbite în cantitate mare, însă datorită gradului mare de ionizare favorizează dispersia curentului din rezectoscop, prelungind excesiv timpul operator.
Soluţii ca apa distilată: asigură cea mai bună vizibilitate, împiedică dispersia curentului electric, este ieftină. Absorbţia unor cantităţi mari de apă distilată produce hiponatremie diluţională, intoxicaţie cu apă şi hemoliză, fiind limitată utilizarea ei la proceduri cu sângerare minimă (ex: cistoscopie şi rezecţie de tumori vezicale).
Soluţii neelectrolitice cu osmolaritate apropiată cu cea a plasmei:
Soluţii neelectrolitice cu osmolaritate apropiată cu cea a plasmei:
glicina 1,5% ,
Cytal (combinaţie de 2,7% sorbitol şi 0,54% manitol).
Sunt relative ieftine, asigură o bună vizibilitate, împiedică dispersia
curentului electric.
Datorită osmolarităţii apropiată cu cea a plasmei, determină hemoliză
minimă când sunt absorbite în cantitate mare.
Absorbţia masivă determină hiponatremie diluţională şi hipoosmolaritate mai puţin severe decât cele datorate absorbţiei
masive de apă distilată.
Intoxicaţia cu glicină se manifestă sub formă de greaţă, vărsături,
tulburări de vedere si cecitate tranzitorie.
Glicina este metabolizată hepatic, fiind un potenţial factor de creştere a
nivelului seric al amoniului, care contribuie la toxicitatea sistemului
