Ori, în ciuda tuturor cunoştinţelor pe care le avem despre înţelesul său, ştim noi oare ce este acela spirit! Sau, măcar, sîntem noi siguri că atunci cînd folosim acest cuvînt înţelegem cu toţii acelaşi lucru? Cuvîntul spirit este atît de ambiguu şi de suspect. .. Nu este el, oare. multivoc? Acelaşi termen desemnează o idee nereprezentabilâ. transcendentă, cu semnificaţie universală; iar mai banal, o noţiune analoagâ aceleia a cuvîntului englezesc "mind"; el desemnează totodată vivacitatea intelectuală; apoi o fantomă şi, de asemenea, un complex inconştient care provoacă fenomenele spiritiştilor, ca de pildă mesele mişcătoare, scriitura automatică, spiritele care îşi fac simţită prezenţa prin ciocănituri; apoi, într-un sens figurat, atitudinea dominantă a unui anumit grup social - "spiritul care domnea în cutare loc" - şi, în fine, aplicat la corpul material, duhul vinului, al sării, pînă la băuturile spirtoase. Nu mă las furat de glume de prost gust. în aceste apropieri avem de-a face cu un caracter venerabil al limbii, care denotă o moleşeală paralizantă a gîndirii noastre; este un obstacol tragic pentru toţi cei care speră să atingă, prin gama cuvintelor, înaltele regiuni extraterestre ale id,eilor pure. Căci atunci cînd pronunţăm cuvîntul "spirit", sensul momentan res-trîns asupra căruia punem accentul nu izbuteşte să suprime în totalitate multiplele sensuri care se iţesc în acest termen.
