Camelia stan

2. Ca... să, ca să – variante sau invariante
Grupările ca... să, ca să, în general, sunt tratate (explicit sau numai implicit) ca variante ale aceleiaşi conjuncţii compuse (ca să)¹⁶, respectiv ale aceleiaşi construcţii (alcătuite din conjuncţia simplă ca, urmată, imediat sau la distanţă, de conjunctiv)¹⁷.

Pe baza distribuţiei sintactice diferite, ca... să şi ca să au fost interpretate ca având un statut lexico-gramatical distinct. Ca... să este considerat o variantă contextuală a conjuncţiei să, actualizată în propoziţiile necircumstanţiale, în prezenţa unor constituenţi ai subordonatei plasaţi în faţa conjunctivului. Ca să ar fi însă o conjuncţie „invariantă”, distinctă de să, specializată pentru exprimarea raporturilor circumstanţiale (finale sau consecutive)¹⁸.

De asemenea distinct sunt interpretate ca... să şi ca să, în noua Gramatică a Academiei¹⁹ (v. supra 1.5.).