Aranjamentul pe bază de Consiliu monetar presupune o decizie legislativă cu privire la un organism care să menţină rata de schimb fixă faţă de moneda altei ţări şi să aplice o serie de restricţii. Potrivit cerinţelor acestui aranjament, moneda acelei ţări se va emite contra unor active în monedă străină. Banca centrală nu mai poate să îndeplinească funcţiile de creditor de ultimă instanţă şi de control monetar. Flexibilitatea politicii monetare depinde de regulile de funcţionare a Consiliului monetar.
Prin ce se deosebesc aranjamentele de schimb mai flexibile ale ţărilor membre ale FMI?