Cap Obiectul economiei politice 5

Conform unor opinii, concurenţa îndeplineşte şi funcţia de „executant” al celorlalte legi care acţionează în condiţiile economiei de piaţă libere.

Deşi concurenţa explorează descoperă şi transmite informaţii agenţilor economici, şi deci le orientează activitatea, aparent paradoxal, acţiunea ei se impune preponderent, nu anterior, ci ulterior. Subiecţii economici – producătorii, spre exemplu - află numai pe piaţă, deci după ce au produs, dacă oferta lor se afla în concordanţă cantitativă, structurală şi calitativă cu cererea, ca şi preturilor la care mărfurile se vor vinde şi cumpăra. Informaţiile pe care subiecţii economici le obţin de pe piaţă, se referă întotdeauna la momentul respectiv. Desigur, programându-şi activitatea viitoare, ei vor ţine seama de raporturile trecute şi/sau anterioare dintre cerere şi ofertă, fără să ştie însă cu certitudine care vor fi aceste raporturi la sfârşitul fiecărui nou ciclu de producţie. Ei vor afla în mod concret numai atunci când vor reapare pe piaţă.

Instrumente ale luptei de concurenţă

Rivalitatea concurenţială se poate desfăşura din punct de vedere economic, în termen de preţ, calitate, service sau combinaţii ale acestora sau în funcţie de alţi factori pe care cumpărătorii îi pot aprecia.

În mod tradiţional se consideră că concurenţa poate avea la bază mijloace (instrumente) de natură economică şi de natură extra economică.

Dacă avem în vedere mijloace de natură economică, se vorbeşte despre concurenţa prin preţ şi concurenţa în afara preţului.

În cadrul concurenţei prin preţ instrumentul utilizat îl reprezintă preţul de ofertă/vânzare şi, legat de acesta, reducerea costurilor de producţie (ca principala modalitate de reducere a preţului).

În categoria concurenţei în afara preţului se are în vedere, în principal:

• În categoria concurenţei în afara preţului se are în vedere, în principal:

• - modernizarea permanentă a produselor (lansarea de noi produse sau variante îmbunătăţite ale produselor curente, respectiv creşterea calităţii, a parametrilor tehnico-funcţionali, design-ului şi modului prezentare a bunurilor etc.

• - diferenţierea produselor (în special prin numele de marcă);

• - reclamă şi publicitate;

• - facilităţi acordate clienţilor (ce conţin totuşi elemente care într-o anumită forma ţin şi de concurenţa prin preţ);

• - facilităţi la vânzare (cum ar fi vânzarea pe credit, dobânzi mai reduse pentru credite comerciale, transport şi/sau instalare gratuită, termene de livrare mai mici etc.);

• - facilităţi post-vânzare (referitoare la durata termenului de garanţie, service şi facilităţi asociate acestora cum ar fi: reparaţii şi service la sediul sau la domiciliul clientului, transportul gratuit în cazul imposibilităţii reparări la faţa locului, asigurarea unui alt bun pe durata reparării etc.).

• Mijloacele de natură extra economică vizează practic domenii precum: eludarea cadrului legislativ, presiuni morale, specularea unor situaţii critice, lansarea unor informaţii false, spionajul economic, falsificarea produselor ş.a.

• 8.2. Forme de concurență

• Concurenţa reprezintă un proces complex în cadrul căruia agenţii economici se confruntă pe piaţa care poate îmbrăca şi îmbracă efectiv forme diverse, putând fi privit şi analizat din diferite puncte de vedere.

Criteriile de clasificare avute în vedere la delimitarea diferitelor forme ale concurenţei sunt diverse şi se referă, în principal, la:

• Criteriile de clasificare avute în vedere la delimitarea diferitelor forme ale concurenţei sunt diverse şi se referă, în principal, la:

• - natura şi calitatea subiecţilor concurenţei;

• - structura spaţiului concurenţial şi nivelul său de cumpărare;

• - scopurile urmărite şi modalităţile de realizare;

• - modul de abordare al procesului concurenţial şi de definire a concurentei etc.

• a. Concurenţa perfectă

• În unele lucrări, în special din literatura economică franceză se face distincţie între „perfecţiunea” şi „puritatea” concurenţei.

• Concurenţa va fi perfectă atunci când în viaţa economică există şi se verifică simultan trăsăturile de mai jos; conform acestei abordări, dacă una dintre premise nu este îndeplinită se vorbeşte, după caz, de concurenţa pură şi imperfectă, impusă şi perfectă sau impară şi imperfectă).

• Enumerarea condiţiilor de existenţă şi manifestare a celor două forme ale concurenţei, ne conduce la următoarele constatări:

• 1. ele nu sunt riguros delimitate una de alta, în esenţă fluiditatea perfectă - atribut definitoriu al concurenţei pure, se suprapune şi se identifică în mare măsură cu mobilitatea factorilor de producţie;

2. concurenţa pură şi cea perfectă se află într-un raport de complementaritate şi, în fapt, constituie părţi ale unui întreg, ceea ce a determinat pe unii economişti să vorbească de concurenţă pură şi perfectă sau concurenţă completă.

• 2. concurenţa pură şi cea perfectă se află într-un raport de complementaritate şi, în fapt, constituie părţi ale unui întreg, ceea ce a determinat pe unii economişti să vorbească de concurenţă pură şi perfectă sau concurenţă completă.

• Lipsa unei delimitări riguroase, prezenţa unor momente importante de identitate în atributele definitorii ale celor doua forme de concurenţă, constituie motivul pentru care unii economişti vorbesc doar de o singură formă de concurenţă, pe care o numesc concurenţă perfectă. Corespunzător unei astfel de abordării şi modul de percepere şi definire a concurenţei imperfecte va fi, de asemenea, diferit.

•