Capitolul 1

Capitolul 2

Principala preocupare a patriarhilor: câştigarea iubirii şi graţiei Tatălui Ceresc

(8 ianuarie 1842)

Şi toţi s-au bucurat peste măsură, mulţumindu-i lui Abedam în inimile lor pentru promisiunea făcută, mai presus decât oricare alta, căci ea includea viaţa adevărată şi puterea superioară care permite cucerirea victoriei supreme.

Perfect conştienţi de acest lucru, patriarhii au început să cultive cu ardoare iubirea pentru Dumnezeu. Unica lor preocupare a devenit aceea de a-Mi câştiga iubirea şi graţia asociată cu ea, aceasta fiind singura şcoală de care aveau nevoie şi unica menire a vieţii lor pământeşti. Aşa se explică de ce până şi copiii lor cu vârste cuprinse între şase şi zece ani erau infinit mai înţelepţi şi mai sensibili decât oamenii care trăiesc în actuala epocă întunecată şi cu adevărat abominabilă în ochii Mei, şi care se consideră mari savanţi, deşi nu cunosc aproape nimic în plus decât ştiau copiii care sugeau în acele timpuri la sânul mamei.

Căci laptele matern din acele timpuri conţinea mai multă substanţă – chiar într-un sens material – decât conţin astăzi marile biblioteci mâncate de molii ale savanţilor voştri. Şi mai pretindeţi că trăiţi în Epoca Luminii!

Ce conţine laptele matern la ora actuală? Mai bine nu vă spun! – O, ce diferenţă există între femeile care trăiau în acele timpuri şi cele de astăzi!

Adevăr vă spun, cu greu vei găsi astăzi o singură femeie care să nu comită într-o singură secundă o sută de păcate mortale, din cauza vanităţii ei şi a iubirii pentru lucruri sordide. Ascultaţi ce vă spun!

Cum poate fi etichetat modul aberant al femeilor de a se îmbrăca, îndeosebi atunci când ies în public?

Nu vreau să intru în detalii, dar vă pot spune că pe timpul lui Enoh, chiar şi în zilele din urmă, când depravarea atinsese cote maxime, până şi cea mai decăzută prostituată se îmbrăca cu mai multă modestie, acoperindu-şi părţile intime mai bine decât o fac astăzi femeile cele mai smerite!

Chiar şi atunci când avea relaţii cu un bărbat, abandonându-se lui, prostituata din acele timpuri îşi păstra trupul acoperit, astfel încât păcătosul să nu poată vedea nimic mai mult din trupul ei decât partea pentru care venise la ea.

În schimb, în zilele acestea, până şi fetele de numai zece ani sunt conştiente de farmecele lor fizice, privindu-se în neştire în oglindă. După ce cresc şi se dezvoltă plenar, ele ies pe jumătate dezbrăcate, dacă aşa o cere moda şi dacă autorităţile permit acest lucru.

Chiar dacă nu îndrăznesc întotdeauna să facă deschis anumite lucruri, ele le comit oricum în inima lor, făcând tot felul de planuri şi inventând tot felul de subterfugii pentru a-i atrage în mrejele lor pe bărbaţi.

Adevăr, adevăr vă spun, o femeie care trăieşte în aceste timpuri este mai rea decât o sută de mii dintre cei mai cumpliţi diavoli din iadul cel mai de jos. Cel puţin, ei fug atunci când aud numele Meu, dar o asemenea femeie nu face decât să râdă de Mine şi de numele Meu, fără să îngenuncheze în faţa Mea, aşa cum se cuvine, ca să nu mai vorbim de numele Meu, în faţa căruia toate cerurile, toate lumile şi toate iadurile trebuie să se încline cu respect.

Adevăr, adevăr vă spun – aşa cum le-am spus multora dintre voi în aceste timpuri, fie deschis, prin cuvinte directe, fie în secret, în inimile lor: ar fi mai bine ca femeile de astăzi să fie posedate de zece milioane de demoni, căci de aceştia s-ar mai putea elibera! Puterea numelui Meu este suficient de mare pentru a-i scoate instantaneu pe aceştia din trupurile şi din sufletele lor.

În schimb, predicaţi-i în numele Meu, timp de zece ani, unei femei din aceste timpuri, şi vă asigur că ea nu va renunţa la o singură iotă din neruşinarea ei, din iubirea de podoabe, din vanitatea şi din dorinţa ei de seducţie.

Credeţi cumva că aceste fiinţe vor ajunge vreodată în iad, fie el şi cel mai de jos? Vă înşelaţi. Oricât de cumplit ar fi acolo, aceste locuri ar fi mult prea bune pentru asemenea fiinţe, căci acolo toţi demonii şi toţi diavolii fug atunci când aud numele Meu şi cad la pământ în faţa îngerilor trimişi să îi pedepsească. Credeţi că aceste creaturi terestre care trăiesc printre voi ar face vreodată la fel?

De aceea, vă asigur că cu ele voi proceda altfel, într-o manieră de care nu au auzit nici chiar cei mai presus dintre îngeri.

Vă asigur că dacă îşi vor încheia mizerabila viaţă pământească fără nici o încercare de îmbunătăţire şi fără nici un fel de căinţă din partea lor, vor avea parte de mânia Mea în toată plenitudinea ei.

O, pura Mea Ghemela, ce diferenţă imensă există între tine şi femeile din timpurile acestea! Ce abis între două infinităţi!

Tu, o, Ghemela, sălăşluieşti în inima Mea. Dar aceste femei care îşi bat joc de Mine s-au rătăcit atât de departe încât mâna Mea, oricât de departe s-ar întinde, nu mai poate ajunge la ele. Iată, ele s-au rătăcit într-o a doua infinitate, da, în infinitatea mâniei Mele cele mai severe.

Dar să nu mai vorbim despre aceste lucruri, – căci nu a sosit încă timpul mâniei Mele.

Să revenim aşadar la timpurile bune de altădată. –

Când Abedam cel Mare a văzut inimile lor pline de recunoştinţă, El s-a simţit din nou mişcat şi le-a spus:

„Adevăr, adevăr vă spun, vouă, celor care de acum înainte sunteţi copiii Mei aleşi. – Niciodată nu vă voi pedepsi!

Atâta vreme cât veţi fi orientaţi în inimile voastre către Mine, Eu voi fi alături de voi, binecuvântându-vă cu iubirea Mea pe fiecare în parte, direct proporţional cu iubirea sa pentru Mine, şi implicit pentru fraţii săi. Cei ale căror inimi vor tânji după Mine Mă vor putea vedea de-a pururi, îndeosebi dacă şi-au păstrat inimile pure încă de la începutul vieţii lor şi dacă nu au cedat tentaţiilor acestei lumi.

Amintiţi-vă de această promisiune în inimile voastre, căci ea vă va dărui o putere invincibilă, în faţa căreia întreaga lume naturală vi se va supune.

În schimb, dacă vă veţi rătăci, încălcând promisiunea făcută, vă veţi pierde treptat puterea, în funcţie de gradul de rătăcire a fiecăruia, îndepărtându-vă din ce în ce mai tare de Mine. Să nu vă miraţi atunci că urechile Mele vor rămâne surde la rugăciunile voastre.

Urmaţi acest sfat şi meditaţi profund în inimile voastre asupra Celui care a rostit aceste cuvinte. Amin.