Capitolul 1

Capitolul 7

Instrucţiunile Domnului pentru prepararea fierului şi a oţelului. Un singur lucru este necesar pentru acest scop: credinţa şi iubirea întru Domnul

(14 ianuarie 1842)

După ce i-a trimis pe Lameh şi pe Ghemela înapoi la patriarhi, Domnul s-a întors către celelalte patru cupluri căsătorite şi li s-a adresat:

„Ascultaţi-Mă! Ceea ce vă voi spune acum va trebui să puneţi curând în faptă, dar nu astăzi, ci în zilele lucrătoare următoare.

Iată ce doresc să vă transmit: în măruntaiele pământului există o rocă roşiatică, mai puţin dură decât alte roci. În schimb, când este ridicată, greutatea ei este mai mare decât a altor roci similare. Această rocă îşi are originea în razele soarelui, care sunt absorbite de pământ, şi poate fi găsită pretutindeni în munţi, oriunde există o umezeală suficient de mare pentru a absorbi puterea razelor solare. Sub influenţa celuilalt astru ceresc, cel nocturn, se dezvoltă astfel o forţă şi o contra-forţă polară, care capătă formă şi devine treptat din ce în ce mai consolidată. La fiecare 13.555 de ani, când apa pământului îşi schimbă polaritatea, odată cu încheierea celei de-a doua jumătăţi a circuitului solar, respectiv după o inundaţie de aproape 7.000 de ani, această masă stâncoasă devine atât de coaptă încât atunci când apa se retrage, roca iese la suprafaţă în formaţiuni bogate, fiind atât de dură încât nu mai poate fi dizolvată de apă în următorii 13.555 de ani. Chiar dacă apa trece prin mai multe mii de cicluri solare, roca nu se mai deteriorează, ci dimpotrivă, devine din ce în ce mai rezistentă.

Până acum, această rocă nu a fost folosită de nimeni, cu excepţia unui fiu al regelui din oraşul lui Enoh, care a utilizat-o o vreme. Nici chiar el nu a descoperit însă decât zgura acestei pietre, căci de la începuturile creaţiei sale, pământul a trecut prin numeroase schimbări de ciclicitate a apei.

Munţii ascund multe lucruri bune pentru cei înţelepţi şi plini de iubire. Am decis să vă revelez acum acest secret pentru a-l folosi cu iscusinţă.

Adunaţi roca şi purificaţi-o prin foc, iar la momentul potrivit vă voi transmite în spirit la ce trebuie să o folosiţi.

După ce veţi învăţa noua artă, transmiteţi-o şi fraţilor voştri, învăţându-i însă şi destinaţia înţeleaptă şi lipsită de egoism pe care trebuie să o dea rocii.

Am pregătit noi locuinţe pentru voi şi le-am înzestrat cu tot ce este necesar pentru practicarea noii arte. Spiritul vă va învăţa mai departe cum trebuie să folosiţi noile unelte. Deşi au fost unii printre voi care au încercat încă din timpurile primordiale să reproducă uneltele dăruite de Mine, nimeni nu a reuşit pe deplin, căci nu aţi găsit până acum metalul potrivit. V-am indicat acum care este acesta, pentru a vă putea confecţiona singuri unelte asemănătoare cu cele pe care vi le-am dăruit cândva gata făcute.

Nu uitaţi însă: la fel cum Eu v-am dăruit această artă fără să vă cer nimic în schimb, la fel trebuie să procedaţi şi voi cu fraţii voştri. Atâta vreme cât veţi fi preocupaţi să le dăruiţi fraţilor voştri asemenea unelte, la fel de mult vă vor ajuta şi ei cu fructe şi cu alimente.

Nu trebuie să cereţi însă niciodată aceste alimente în schimbul muncii voastre. Mulţumiţi-vă şi primiţi cu recunoştinţă ceea ce vă vor aduce ei, din propria lor conştiinţă. În mod similar, nimeni nu are dreptul să vă ceară ceva numai pentru faptul că v-a dăruit altceva. Singura lege care ar trebui să guverneze acest comportament reciproc este cea a iubirii.

Veţi numi metalul astfel preparat sideleheise.

Fiţi perfecţi în tot ceea ce faceţi, şi mai ales în practicarea iubirii, iar Eu voi fi întotdeauna printre voi, ajutându-vă în toate, binecuvântându-vă şi învăţându-vă diferite arte perfecte. Amin”.

Auzind acest discurs plin de învăţăminte, Adam a făcut un pas înainte şi i s-a adresat lui Abedam: „Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Ai vorbit de nivelul în schimbare al apelor pământului. Dacă marea va invada în curând ţinuturile locuite în prezent, ce se va alege de noi?

Dă-ne un indiciu în această direcţie, dacă aceasta este voia Ta!”

Auzind această întrebare, Abedam a zâmbit şi i-a răspuns lui Adam: „Adam, dacă ţii morţiş să te îngrijorezi pentru ceva anume, alege-ţi cel puţin un motiv mai bun, căci acesta este destul de naiv!

Imaginează-ţi o perioadă de 13.000 de ani. Crede-mă, la momentul respectiv şi în circumstanţele complet schimbate ale existenţei tale de atunci, natura pământului nu ar trebui să te preocupe deloc. Cât despre oamenii care vor locui la acea vreme pământul, aceştia vor avea suficient timp la dispoziţie pentru a se retrage din ţinuturile inundate, căci schimbarea nivelului apei este atât de lentă încât diferenţa nu poate fi observată decât la fiecare o mie de ani. De altfel, întreaga apă se va retrage până atunci din această emisferă nordică.

Vezi, aşadar, cât de naivă şi de inutilă este preocuparea ta!

Mă adresez ţie, şi vouă tuturor: preocupaţi-vă mai presus de orice de puritatea inimilor voastre şi de iubirea reală pentru Mine, nu de controlul corpurilor cereşti, căci numai Eu ştiu cum trebuie susţinute şi direcţionate ele, iar puterea şi înţelepciunea Mea sunt suficiente pentru a face acest lucru o întreagă infinitate.

De pildă, pot să vă spun că multe din stelele pe care le vedeţi voi noaptea, şi pe care vor continua să le vadă chiar şi ultimii locuitori ai pământului, au pierit cu mult înainte ca acest pământ să fie creat, după ce şi-au dus existenţa timp de mai multe eternităţi.

Cândva, aceeaşi soartă o va împărtăşi şi pământul vostru, dar cuvintele Mele şi copiii Mei nu vor pieri niciodată.

Ce zici, Adam, nu crezi că ar trebui să te preocupe mai mult acest lucru?

De aceea, îţi spun ţie, şi vouă tuturor: nu vă preocupaţi de lucrurile lumii exterioare şi lăsaţi-Mă pe Mine să Mă ocup de toate, căci cu toate grijile voastre, voi nu puteţi crea nici măcar un fir de praf.

Singura grijă pe care ar trebui s-o aveţi este aceea de a lăsa deoparte orice fel de griji, astfel încât inimile voastre să devină din ce în ce mai pure, umplându-se astfel cu o iubire autentică pentru Mine. Căci viaţa eternă şi indestructibilă nu constă în altceva decât în recunoaşterea Mea de-a pururi şi în iubirea Mea mai presus de orice. Amin”.