Capitolul 1

Capitolul 8

Discursul Domnului la trimiterea celor zece mesageri în oraşul lui Enoh

(15 ianuarie 1842)

În continuare, Abedam i-a chemat pe Sethlahem, Kisehel şi pe cei şase fraţi şi cei doi fii ai lui Kisehel, care, la fel ca şi tată lor, aveau o mare aspiraţie, un spirit puternic, şi cunoşteau foarte multe lucruri. În faţa lui Abedam s-au adunat astfel zece bărbaţi.

Ajunşi în faţa Lui, cei zece au căzut cu feţele la pământ, slăvind cu voce tare numele preasfânt al lui Iehova.

Privindu-le inimile, Abedam a rămas satisfăcut. El le-a cerut să se ridice şi le-a spus: „Ascultaţi-Mă, copii ai regiunii de la miazăzi! În ziua pe care v-o va indica spiritul faceţi fără întârziere ceea ce vă voi revela acum.

Iată ce doreşte de la voinţa voastră liberă iubirea şi compasiunea Mea: coborâţi în oraşul lui Enoh. Veţi întâlni acolo oameni care M-au uitat complet, care trăiesc împreună mai rău decât câinii, pisicile, lupii, urşii, leii, tigrii, hienele şi şerpii la un loc.

Mirosul pestilenţial al faptelor lor, al pasiunilor lor necurate şi al lipsei lor de castitate a ajuns până la cerul cel mai înalt, otrăvindu-l. Ei se ucid unii pe alţii, vărsând sângele fraţilor şi surorilor lor, fără să-şi cruţe nici măcar bătrânii.

Adevăr vă spun, răutatea lor merge atât de departe încât regele lor, numit tot Lameh, nu s-a sfiit să-Mi declare război. În marea lui mânie împotriva Mea şi-a propus chiar să distrugă întregul pământ, trecându-l prin foc, sub pretext că am pus animalele sălbatice să-i distrugă armata cea crudă condusă de Tatahar cel Rău.

Există însă fapte şi mai abominabile de care se face responsabil. Ascultaţi-Mă:

Considerând că este vina Mea că am permis concubinelor, celor două soţii şi fiicei sale, Naeme, să fugă şi să îl părăsească, temându-se pentru vieţile lor şi refugiindu-se în regiunile de la miazănoapte, el s-a umplut de ură împotriva Mea, gândindu-se zi şi noapte cum ar putea să comită cele mai cumplite sacrilegii pentru a se răzbuna. Şi-a trimis spioni pretutindeni, punându-i să privească ce fac şi să asculte ce spun oamenii. A săpat o groapă în pământ, a umplut-o cu fecale şi a scris numele Meu pe o lespede acoperită cu murdării, pe care a blestemat-o şi a aruncat-o în groapa de tristă amintire, sub ochii mulţimii, rostind cele mai îngrozitoare blasfemii. Apoi le-a poruncit sclavilor de cea mai proastă condiţie să îşi golească intestinele asupra ei şi în final să o acopere cu pământ blestemat de el.

În continuare, s-a autoproclamat zeul unic şi suprem, poruncindu-le tuturor să-l adore, sub ameninţarea unei morţi lente şi extrem de dureroase.

Gărzile şi spionii puşi de el îi raportează în fiecare zi că nimeni din popor nu mai pomeneşte numele Meu, căci cel care ar face aceasta ar fi supus unei morţi oribile.

Le-a interzis complet sclavilor săi să vorbească, ameninţându-i cu smulgerea completă a limbii celui care ar îndrăzni să-i încalce porunca. Dacă trebuie cu orice preţ să vorbească, aceştia sunt nevoiţi să ragă precum animalele.

Mai mult, ei nu au voie să meargă în două picioare, la fel ca el, ci trebuie să se târască în patru labe, la fel ca animalele. Numai atunci când muncesc au dreptul să stea în picioare.

Le-a interzis de asemenea dreptul la o viaţă sexuală. Vai celui prins cu o femeie, care se poate aştepta la cele mai odioase mutilări!

Din acelaşi motiv, a executat mii de femei sclave şi pe fiicele lor.

Iată deci cum stau lucrurile în ţinuturile de jos! – În afara oraşului lui Enoh mai există zece alte oraşe mari supuse acestui duşman înrăit al Meu, viaţa în ele fiind mai mult sau mai puţin aceeaşi cu cea pe care tocmai v-am descris-o.

De altfel, vă spun: sângele celor sărmani a ajuns până la Mine, cerându-Mi răzbunare. De aceea, am decis să le arăt compasiunea Mea şi doresc să vă trimit la ei, ca eliberatori ai acestor popoare şi pentru a-i răzbuna. Nu trebuie totuşi să ucideţi pe nimeni, nici măcar pe Lameh. Tot ce aveţi de făcut este să proclamaţi deschis şi fără teamă numele Meu şi mânia Mea, care se va revărsa asupra tuturor celor care nu se vor întoarce rapid la Mine, făcând penitenţe dure pentru a-şi răscumpăra greşelile cumplite.

Siliţi-l pe Lameh să dezgroape lespedea de care v-am vorbit, să şteargă de pe ea numele Meu, să o cureţe cu apă pură şi apoi să o spele cu lacrimile sale de căinţă.

Dacă va refuza să facă acest lucru, folosiţi-vă de puterea pe care o aveţi şi lăsaţi toate bolile şi toate nenorocirile să se abată asupra lui, până când va deveni mai ascultător.

Aboliţi legile sale, şi în special superioritatea unora asupra altora, inclusiv autoritatea lui, şi proclamaţi egalitatea tuturor oamenilor ca fraţi şi surori. Numiţi-i apoi pe cei mai înţelepţi dintre oamenii simpli drept lideri ai mulţimii. Nu le îngăduiţi însă să ocupe vreodată palatele regale, ci spuneţi-le că au datoria să trăiască în colibele cele mai simple, de pământ.

În cazul în care constataţi că au capacitatea de a conduce mulţimile potrivit legilor Mele, aşezaţi-vă mâinile pe frunţile şi pe umerii lor, conferindu-le astfel puterea necesară.

Odată ajunşi acolo, să nu vă temeţi de nimeni. Nu vă lăsaţi impresionaţi de opulenţa uluitoare şi de splendoarea acestor oraşe, căci ele sunt şi vor rămâne de-a pururi opera şarpelui. De aceea, nu vă lăsaţi amăgiţi de splendoarea lor fără margini, ci acţionaţi ca nişte profeţi ai Mei, cu severitate în faţa greşelilor oamenilor, dar plini de iubire faţă de semenii şi de fraţii voştri.

Nu trebuie să rămâneţi însă acolo; de îndată ce aţi restabilit ordinea, întoarceţi-vă acasă şi nu mai reveniţi în ţinuturile de jos decât dacă se vor ivi motive foarte temeinice.

Înainte de a vă întoarce din ţinuturile de jos, spălaţi-vă întregul trup, pentru a nu aduce cu voi moartea în aceste regiuni înalte. Căci ţinuturile de jos colcăie de germeni care răspândesc bolile şi moartea.

Acum primiţi binecuvântarea Mea şi întăriţi-vă în tot ceea ce faceţi, atât timp cât veţi continua să acţionaţi în numele Meu!

Întreaga natură va asculta de poruncile voastre, inclusiv păsările cerului, focul, apa, aerul, toate animalele şi toate puterile întunecate şi malefice.

Aveţi însă grijă să nu faceţi rău nimănui. Dimpotrivă, faceţi toate eforturile pentru a răspândi binele.

Aveţi dreptul să-i pedepsiţi pe cei încăpăţânaţi, dar nu de dragul răzbunării, ci în scopul îmbunătăţirii lor.

Şi acum, treceţi la treabă, în numele Meu! Amin.

Binecuvântarea Mea să vă însoţească pretutindeni. Amin. Amin. Amin”.