Încorporarea motocicletei în structura sinelui
Conform teoriei lui David Matza (1969), în etapa semnificației indivizii ajung să internalizeze statutul în raport cu practica socială, resemnificându-și întreaga identitate. Dacă în etapa afinității indivizilor li se trezește dorința de a deveni motociclisti, iar în faza afilierii ei încep să-și atribuie semnele apartenenței la categoria socială a motocicliști, ultima faza a carierei sociale de motociclist este centrată pe trasformările prin care trece sinele motociclistului. Este etapa carierei sociale de motociclist ce exprimă cel mai bine ce înseamna a fi pasionat de motociclete. Odată ajuns în acest stadiu, motocicleta devine un fel de axis mundi. Un exemplu relevant despre modul în care motocicleta ajuge să devină parte a structurii sinelui este cel oferit de mărturia lui M. Barnsley (2009, 108) care, după ce își vinde motocicleta veche, își cumpară un Harley Davidson, performează participarea la comunitatea Harley Davidson și ajunge să se bucure pur si simplu de motocicletă:
Eu cu siguranță nu simt nevoia să-mi mai dovedesc nimic în ceea ce privește viteza Cred că pentru mine un motociclist adevărat este acela care acoperă o mulțime de kilometri pe toate tipurile de vreme. Dar în ce scop? [...]. În cazul în care singurul scop al calătoriei este de a demonstra ceva despre cât de mult am mers, nu-i asta ceva autodistructiv, nu sunt toate eforturile mele în zadar? Nu pot face față prea mult timp acestui gând. Cred că o să ies la o plimbare!
Prototipul motociclistului aflat în această fază este veteranul sau persoana care activează ca motociclist de mai multi ani în comunitatea moto-mobilă. Pe forumul moto analizat, din 2009 este deschis un topic care are ca tema întânirile veteranilor. Analiza dicuțiilor din cadrul acestui topic scoate în evidență faptul că persoanele cu experiență în utilizarea motocicletei tind să creeze forme de asociere prin care să se diferențieze de ceilalți utilizatori de motociclete și dezvoltă o definiție socială a motociclistului cu experiență. Astfel, una dintre cele mai aprinse discuții din cadrul acestui topic este despre numărul anilor de care cineva are nevoie pentru a fi încadrat în categoria veteranilor. Unii suțin că experiența pentru a fi considerat veteran să fie de 10 ani, alții susțin un număr mai mic de ani. S-a propus ca experiența să fie evaluată prin acordarea unor trese galbene pe care motociclsitii să le prindă vizibil pe jachetă, 1 tresă pentru fiecare 10 ani de experiență, deși acestă soluție nu a fost acceptată de toți participanții la discuție. În acest context, în spriritul concepției lui Pierre Bourdieu (1984), tresa reprezintă o formă de obiectivare a “distincției”, un număr mare de trese corespunzâd unei distinții mai înalte. Purtători acestor semne se constituie ca un fel aristocrație moto-mobilă în raport cu ceilalți membri ai comunității moto din România.
Tendința de diferențiere a veteranilor față de ceilalți se regăsește și la nivelul limbajului. Am constat în unele situații, în conversațiile cotidiene, că motociclișții veterani îi etichetează prin termenul “civili”, atât pe non-utilizatorii de motociclete, cât și motocicliștii pe care îi apreciază ca fiind fără experiență, dezvoltând în raport cu aceștia sentimentul de mândrie.
O altă modalitate de resemnificare a identității sociale determinată de utilizarea motocicletei se regăsește în cazul proprietarilor de motociclete produse în fostele țări comuniste. Cei mai mulți dintre aceștia se află în această fază a carierei de motociclist. Datorită contextului socio-istoric, în România există încă mulți proprietari de astfel de motociclete. În cazul acestora criteriul de disticție este reprezentat de aptitudinile tehnice și cunoștințele de mecanică. Acestia dezvoltă o altă definiție a motociclistului pasionat în care accentual cade pe capacitatea acestuia de a-și repara singur motocicleta. O caracteristică specifică acestor utilizatori de motociclete este tendința de a atribui agentitate (agency) motocicletei. Agency-ul face referire la capacitatea obiectelor de a avea intenții și individualitate (Dant, 2005, 60). Acești motocicliști vorbesc despre motocicletele socialiste ca și cum acestea ar fi însuflețite, având “personalitate” și voită proprie. Motocicletele sunt descries ca fiind “încăpățânate”, “ale dracului” doarece se defectează des, iar motociclistul se află într-o permanentă luptă cu obiectul pasiunii. Relația cu aceste tipuri de motociclete este puternic conflictuală la nivel emoțional, sunt urâte pentru că se strică des, dar sunt și iubite pentru că pot fi dominate prin cunoaștere acumulată social. Discuțiile din cadrul forumului moto analizat purtate pe topicul dedicat proprietarilor de motociclete comuniste conțin foarte multe teme de mecanică. Acest topic devinde un suport de memorie colectivă care-i ajută pe posesorii acestor tipuri de motociclete să gestioneze relația cu obiectul. Pentru acești motocicliști participarea la comunitatea moto-mobilă are drept fundament înteracțiunea materială cu motocicletele, gestionată colectiv. Astfel, reparațiile, schimbul de informații tehnice contribuie la întărirea legăturilor sociale dintre motocicliști. Mulți au și motociclete moderne însă nu se pot despărți de vechile lor “tovarășe” de drum. Forumurile online reprezintă și un mijloc de a exprima nostalgia în legătură cu solidaritatea ce caracteriza comutatea de moto-mobilitate în trecut:
“Interesant ce a scris Dan Popescu, mi-a stârnit anumite amintiri, când plecam 20 de motociclisti din Hunedoara la o intalnire de motociclisti de maxim 200 km, toți cu ij-uri, mz-uri, mobre si alte cele și făceam undeva la 10 ore... ) pentru ca din cele 20 de comuniste, clar se defecta una, însă nimeni nu mergea mai departe până nu porneam din nou toți cei 20... Pe cuvânt ca era frumos, și nu deranja pe nimeni că nu știa când ajunge, cum ajunge, unde doarme sau ce preț are berea, micul sau intrarea...”6
Figura 5. Membru al Clubului Moto-Veteranilor (se poate observa sigla clubului prinsă pe furca motocicletei).
Referitor la statutul corpului, în acestă fază accentul cade pe siguranță. Motocicliștii cu vârste înaintate trăiesc sub spectrul “copului învis” (LeBreton, 1990/2002), al copului care nu mai dă asculate sufletului și minții. La una dintre întânirile motociclistilor care dețin motociclete comuniste am asistat la o discuție în care indivizii încercau să găsească soluții pentru momentul în care, din rațiuni legate de vârstă, nu vor mai putea merge pe motocicletă. Motocicleta cu ataș a fost considerată o posibilă soluție. Spre deosebire de automobil, în cazul motocicletei incompatibilitatea cu corpul îmbătrânit este trăită mult mai intens.
Concluzii
A deveni pasionat de motocicliclete este o experientă de trasformare pentru individ. Acesta se construiește la intersecția dintre trasformările structurale prin care trece societatea, climatul general de automobilitate (McDonald-Walker, 2000) gentrificarea practicilor corporale (Hanlon si Cohen, 2006), statutul iconic al corpului (Varga, 2010), dezvoltatea technologiei online etc și experiențele individuale. Teoriile despre cariara socială formulate de către Erving Goffman (1961) și David Matza (1969) reprezintă un cadru conceptual util pentru analiza modului în care cineva devine utilizator de motocicletă. Acestea permit o viziune dinamică asupra modului în care o practcă socială este însușită, dezvoltată, resemnificată social și transformată în pasiune.
De asemenea, doresc să subliniez că experiențele corporale și emoționale prin care trece individul care devine motociclist se constituie în nucleu al carierei sociale de motociclist, adică într-un set de experiențe comune pentru toți motociclistii, în sensul conceptului goffmanian de carieră. În plus, a deveni motociclist implică un proces de învătare socială ce începe prin formarea afinității pentru a merge cu mototicleta, se contiună cu afilierea – stadiu al carierei în care indivizii care doresc să devină motociclisti învață de la ceilalți motocicliști cum să-și folosească corpul în acest scop și cum să gestioneze trăirile emoționale asociate cu utilizarea motocicletei și se finalizează prin etapa semnificației ce implică în mod special trasformări în structura sefului, motocicleta devenind un fel de axis mundi pentru motociclist.
Astazi, în acest proces de transformare, technologia electronică joacă un rol major. Aceasta mediază toate etapele carierei sociale de motociclist. Paginile de internet dedicate utilizatorilor de motociclete pot fi privite atât ca spații sociale virtuale în care motociclisti pot înteracționa, dar și modalități de păstrare, structurare și trasformare a memoriei sociale a comunității motocicliștilor.
Bibliografie
Alford, E.S. și S. Ferriss. (2006). Classifying Motorcycle Writing, International Journal of Motorcycle Studies July.
http://ijms.nova.edu/July2006/IJMS_Resources.AlfordFerriss.html.
Alford, E.S. și Ferriss, S. (2007). Motorcycle. London: Reaktion Books Ltd.
Barnsley, M. (2009). Born to be Wild? În G. Letherby and G. Reynolds (eds). Gendered Journeys, Mobile Emotions (pp. 105–108). Farnham: Ashgate.
Beckmann, J. (2004). Mobility and Safety. Theory, Culture & Society, 21(4/5), 81–100.
Bellaby, P. și Lawrenson D. (2001). Approaches to the Risks of Riding Motorcycles. Sociological Review, 49(3), 368–388.
Boia, L. [1995](2004). Între înger și fiară. Mitul omului diferit din Antichitate și până în zilele noastre. București: Editura Humanitas.
Bourdieu, P. (1984). Distinction: A Social Critique of the Judgment of Taste. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Bourne, C. (2007). Philosophical Ridings. Motorcycles and the Meaning of Life Oxford: Oneworld.
Broghton, P. și Walker, L. (2009). Motorcycling and Leasure. Understanding the Reacreational PTW Rider. Farnham: Ashgate.
Carroll, H. (2008). Men’s Soap: Automotive Television Programming and Contemporary Working-class Masculinities. Television New Media, 9(4), 263–283.
Chelcea, L. (2002). The Culture of Shortage during State-socialism. Cultural Studies, 16(1), 16–43.
Chelcea, S. (2009). Piramida fricilor sociale. Fricile sociale în Romania – o schiță psihosociologică. Sociologie Românească, 7(4), 3–18.
Crossley, N. (2006a) Reflexive Embodiment in Contemporary Society. Maidenhead: Open University Press.
Crossley, N. (2006b). The Networked Body and the Question of Reflexivity. În D. Warkul and P. Vannini (eds). Body/Embodiment (pp. 21–34). Farnham: Ashgate.
Dant, T. (2004). The Driver-car. Theory, Culture & Society, 21(4/5), 61–79.
Dant, T. (2005). Materiality and Society. New York: Open University Press.
Featherstone, M. (2004). Automobilities. An Introduction. Culture & Society, 21(4/5), 1–24.
Gătejel, L. (2011). The Common Heritage of the Socialist Car Culture. În L.H. Siegelbaum (ed.) The Socialist Car. Automobility in the Eastern Bloc (pp. 143–156). Ithaca, NY: Cornell University Press.
Goffman, E. [1959](2003). Viața cotidiană ca spectacol. București: Editura Comunicare.ro.
Goffman, E. [1961](2004). Aziluri. Eseuri despre situația socială a pacienților psihiatrici și a altor categorii de persoane institutionalizate. Iași: Editura Polirom.
Goffman, E. (1956). Embarrassment and Social Organization. American Journal of Sociology, 62, 264-274.
Haigh, J. și Crowther G. (2005). Interpreting Motorcycling through its Embodiment in Life Story Narratives. Jurnal of Marketing Management, 21(5/6), 555–572.
Halnon, K.B. și Cohen S. (2006). Muscles, Motorcycles and Tattoos: Gentrification in a New Frontier. Journal of Consumer Culture, 6(1), 33–56.
Holmstrom, D. și Everit Ch. [2004](2009). Ghidul motociclistului. Totul despre motociclete. București: Editura Paralela 45.
Ivan, L. și Frunzaru V. (2010). Being in Control by Taking Voluntary Risk in Contemporary Society. Sociologie românească, 8(1), 80–87.
Jderu. G. (2011). Motorcycle, Body and Emotions: The Motorcyclists’social career. În B.M. Pirani (ed.). Learning from Memory:Body, Memory and Technology in a Globalizing World. Newcalstle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 66-81.
Jderu. G. (2011). Asfalt Tango: moto-fenomenologii. Urbanismul, 10, 88-90.
Jderu, G.(2013). Motorcycles, body and risk: The motorcyclists' social career. Journal of Sociology. Published online 22 January 2013. http://jos.sagepub.com/content/early/2013/01/22/1440783312474081.abstract.
Kaufmann, J.-C. [2002](2007). Prima dimineață de după. Cum începe o poveste de dragoste. București: Editura Humanitas.
Kundera, M. [1985](2004). Lentoarea. București: Editura Humanitas.
Le Breton, D. [1990](2002). Antropologia corpului și modernitatea. Timișoara: Editura Amarcord.
Librett, M. (2008). Wild Pigs and Outlaws. Crime, Media, Culture, 4(2), 257–69.
Lipovetsky G. [2006](2007). Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum. Iași: Editura Polirom.
Lyng, S. (1990). Edgework: A Social Psychological Analysis of Voluntary Risk Taking. American Journal of Sociology, 95(4), 851–86.
Matza, D. (1969). Becoming Deviant. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
Mauss, M. (1979). The Notion of Body Techniques. În M. Mauss (ed.) Sociology and Psychology (pp. 95–123). London: Routledge and Kegan Paul.
McDonald-Walker, S. (2000). Bikers Culture, Politics and Power. New York: Berg.
Mellstrom, U. (2002). Patriarchal Machines and Masculine Embodiment. Science Technology Human Values, 27(4), 460–78.
Mellstrom, U. (2004). Machines and Masculine Subjectivity: Technology as an Integral Part of Men’s Life Experiences. Men and Masculinities, 6(4), 368–82.
Merleau-Ponty, M. (1962). The Phenomenology of Perception. London: Routledge and Kegan Paul.
Milestone, J. (2007). Design as Power. Paul Virilio and Governmentality of Design Expertise. Culture, Theory and Critique, 2 (48), 175–198.
Miller, D. (2001). Driven Societies. În D. Miller (ed.). Car Cultures (pp.1-35). New York: Berg.
Monoran, I. (2009). Eu însumi. București: Editura Cartea Românească.
Murgescu, B. (2010). România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) Iaşi: Polirom.
Musselwhite, C.B.A., Avineri E. și Susilo Y. (2011). Public Attitudes towards Motorcyclists’ Safety: A Qualitative Study from the United Kingdom. Accident Analysis and Prevention 49, 105–113.
Natalier, K. (2001). Motorcyclists’ Interpretations of Risk and Hazard. Journal of Sociology 1 (37), 65–80.
Nyanzi, S. et al. (2009). Male Promiscuity: The Negotiation of Masculinity by Motorbike Taxi-riders in Masaka, Uganda. Men and Masculinities, 1 (12), 1–17.
Pinch, P. și Reimer S. (2012). Moto-mobilities: Geographies of the Motorcycle and Motorcyclists’. Mobilities, 7(3), 439–457.
Pirani, B.M. și Varga I. (2010). Introduction. În B.M. Pirani și I. Varga (eds). Acting Bodies and Social Networks (pp. xiii–xxxix). Lanham, MD: University Press of America.
Pirsig, M.R. [1974](2013). Zen și arta reparării motocicletelor. Iași: Editura Polirom.
Sheller, M. (2004). Automotive Emotions: Feeling the Car. Theory, Culture & Society 21(4/5), 221–242.
Shilling, C. (2005). The Body in Culture, Technology and Society. London: Sage.
Thrift, N. (2004). Driving in the City. Theory, Culture & Society 21(4/5), 41–59.
Truitt, A. (2008). On the Back of a Motorbike. American Ethnologist, 35(1), 3–19.
Urry, J. [2000](2005). Sociology beyond Societies. Mobilities for the Twenty-first Century. London and New York: Routledge.
Urry, J. [1990] (2002). The Tourist Gaze. London: Sage Publications.
Urry, J. (2004). The ‘System’ of Automobility. Theory, Culture & Society, 21(4/5), 25–39.
Urry, J. [2007](2010). Mobilities. Cambridge. Polity.
Vail, A. (1999). The Outside of a Thing Is Half a Back. Journal of Art Management, Law and Society, 28(4), 261–277.
Varga, I. (2010). Icons, Symbols, Cultures, În B.M. Pirani and I. Varga (eds) Acting Bodies and Social Networks (pp. 53–60). Lanham, MD: University Press of America.
Veno, A. (ed.). (2007). The Mammoth Book of Bikers. London: Constable and Robinson.
Wolf, D.R. [1991](2000). The Rebels: A Brotherhood of Outlaw Bikers. Toronto: University of Toronto Press.
Dostları ilə paylaş: |