Capitolul I gaudeamus igitur!

"Stimate Domnule Profesor,
Am aflat cu destulă părere de rău despre necuviinţa fiului meu! Vă prezint scuzele mele şi vă rog să-l iertaţi, fiind încredinţat că a făcut-o din copilărie!

Voiu veni la liceu chiar în cursul zilei de azi, ca să vorbesc cu Dumneavoastră, personal.

Primiţi, vă rog, asigurarea deosebitei mele considera­ţiuni."
― Ţine, şi pleacă mai repede, că-mi vine să-ţi crăp capul!

I-am smuls plicul, şi pînă la liceu am zburat! N-am întîrziat, dar chiar dacă aş fi întîrziat, eram atît de liniştit, atît de uşurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ora a treia aveam Botanica.

După ce a notat absenţii, Crăcănel şi-a îndreptat între­bător spre mine ochii-i bulbucaţi de cameleon:

― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul!

― Poftiţi, don' profesor! şi i-l întinsei.

M-a întrebat inutil:

― L-ai adus!

― Da, don' profesor l

― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota?

― N-a avut timp să-mi spună.

― De ce?

― Pentru că era ocupat cu bătaia!

Crăcănel rîse satisfăcut:

― Ahaha... Şi ce-a scris în bilet?

― Nu ştiu, don' profesor, că nu l-am citit.

― Atîta îţi mai trebuia! Stai jos!

A desfăcut plicul uşor, cu o atenţie deosebită, de parcă s-ar fi aşteptat cine ştie ce minunăţie să iasă din el, a luat cartea de vizită delicat, cu două degete, a citit-o şi a surîs, mormăind: "Foar-te bi-ne!"

Apoi şi-a îndreptat din nou privirea spre mine:

― Nă-dăj-du-iesc că te-ai vindecat de a-nec-do-te... hm, cum să le spun eu... pli-ne de mă-gă-rii!

― Da, don' profesor! făcui eu, pocăit.

― Şi acum, să ne vedem de oră... Mda! Să poftească la lecţie: Ionescu Vasile, Manolescu Constantin, Niculescu Gheorghe, şi, ă, şi... Popescu-Băjenaru Grigore!

CAPITOLUL V