Capitolul I gaudeamus igitur!

O poveste
Nedumerirea se zugrăvea pe feţele tuturor. Unul dintre noi întrebă:

― Dacă nu vă supăraţi, vă rog, cum "o poveste"? adică să facem noi o poveste din capul nostru?

Profesorul, amuzat, surîse îngăduitor:

― Nu, dragul meu, nu vă cer să-mi scrieţi o poveste născocită de voi, ci o poveste pe care o ştiţi de undeva; aţi citit-o mai de mult în vreo carte sau v-a povestit-o cineva; deşi, dacă vreunul dintre voi e în stare să scrie o poveste din capul lui... cu atît mai bine!

Nici nu mă gîndeam şi nici n-aş fi putut, cu toată bunăvoinţa, să scornesc atunci, la comandă, o poveste frumoasă, deşi aş fi dorit din tot sufletul.

Poveşti ştiam eu, multe; însă mai toate erau lungi, şi n-aş fi avut timp să termin nici una din ele.

Aveam ambiţia să scriu o poveste nu prea cunoscută... Ştiam de la tuşa Dumitra din Căciulaţi, satul nostru, cîteva poveşti poznaşe, cu animale, poveşti împestriţate cu versuri cam deocheate, aşa că nu mergeau; iar, ca să le redau fără versurile respective, însemna să le răpesc tot farmecul!

În mintea mea începuseră să danseze fantastic, într-o ciudată armonie: Feţi-Frumoşi, alături de Zmei şi Ilene Cosînzene, Statu-Palmă-Barba-Cot, toate zilele săptămînii în chip de sfinte, în frunte cu Sfînta Duminică!

Nu mă puteam hotărî la nici una dintre cele citite, şi nici nu ar fi avut haz... Trebuia să scriu una dintre po­veştile pe cape le auzisem!

Începui să mă neliniştesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hîrtie, frumos ştampilată în colţul din stînga cu "Tine-rimea Română" era tot albă!

Şi colegul meu de clasă, Constantinescu Dumitru, un băiat foarte talentat şi cu trei ani mai mare ca mine, scria de zor!... Iar eu nici nu mă hotărîsem încă ce poveste să scriu...

Şi deodată, ca un fulger îmi spintecă mintea povestea pe care aveam s-o scriu şi la care nu mă gîndisem pînă atunci... Mi-o spusese mai de mult îngrijitoarea şcoalei, unde era tata director, o ardeleancă, Ana Baştea, într-o zi de toamnă rece şi tîrzie, pe cînd stam la gura sobei şi mîncam dovleac copt.

N-o mai auzisem pînă atunci şi nici n-o citisem în vreo carte; aşa că o găseam cea mai potrivită, spre a fi po­vestită în cazul de faţă.

Era vorba despre isprăvile unor pungaşi din cale-afară de isteţi. Îmi intitulai povestea: "Cei cinci pungaşi isteţi" şi începui să scriu cele ce urmează, fapte demne într-adevăr de cel mai autentic Till Buhoglindă!

"Păi, cică au fost odată ca niciodată, că ducă n-ar fi fost nu s-ar povesti, cinci pungaşi isteţi cum nu se mai aflau alţii în acea vreme.

Şi, într-a bună zi, trezindu-se ei că nu mai au de nici unele, se gîndiră cum ar face rost de un prînz, nu îmbel­şugat, dar care să-i sature, pînă cînd vor găsi mijlocul să păcălească pe cineva în aşa fel, ca să se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată.

Căpetenia lor, care, cum era şi firesc, îi întrecea pe toţi în iscusinţă şi îndrăzneală, le spuse:

― Băieţi, m-am gîndit cum am putea să facem rost de un prînz ca să vă lingeţi pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au darul de a naşte încrederea în ochii celor care ne văd! Aşa că, mai întîi de toate, tre­buie să avem îmbrăcăminte şi încălţăminte bună. Şi după asta vom mai sta de vorbă. Iată care e planul meu...

Şi căpetenia lor le spuse ce şi cum trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mîna pe haine şi ghete.

Zis şi făcut!

Cetatea în care se pripăşiseră ei era mare şi frumoasă, cu case arătoase şi cu prăvălii bogate în tot ce ţi-ar fi rîvnit inima.

Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, şi intrară. Căpetenia lor înaintă pînă în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungaşi rămaseră lîngă uşă.

― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviinţa! Aş dori să cumpăr un rînd de haine croite din postavul cel mai bun... o cămaşă... în sfîrşit... şi-om mai vedea ce. Mai întîi, hainele!

― Da, da, poftiţi, vă rog, să vă arăt tot ce am mai bun! zise negustorul, plecîndu-se pînă la pămînt. Şi îndată începu să scoată tot felul de costume, care de care mai frumoase.