Caravana cinematografică

* * *

Caravana cinematografică ieşi din sat imediat după prânz. Până la marginea satului o însoţiră cu toţii, cu excepţia lui Atanasiu Gică, de serviciu la telefon. De-a lungul uliţei, „Mole tovul" înainta încet, hurducându-se prin gropi, patinând pe propriile-i urme. în spatele camionului, conduşi cu paşi spornici de domnul director Benea se înşirau ceilalţi. în dreptul colinei „Molotovul" se opri. Tăvi şi şoferul săriră jos să-şi ia rămas bun.

- Hai mai repede! - strigă directorul către doamna Benea, rămasă gâfâind în urmă.

- Tovarăşi, zise Tăvi venind spre ei, ţin să vă mulţumesc în numele meu şi-al colegului meu pentru că, în ciuda condiţiilor de aşa natură, aţi dat dovadă...

Domnul director ridică supărat palma, întrerupându-l, şi spuse că, dimpotrivă, cei ce trebuie să mulţumească sunt ei toţi care datorită preocupării constante a celor în drept au putut lua cunoştinţă de interesul pe care-l poartă regiunea tuturor locali­tăţilor ei, ridicării nivelului lor cultural. Dacă există totuşi un re­gret, împărtăşit de altfel, după ştirea dânsului, de toţi cei pre­zenţi, este numai acela că oaspeţii nu şi-au întârziat cu o zi-două plecarea, ca să mai poată dezbate împreună şi alte as­pecte rămase, din cauza timpului, nefructificate. Dar, poate cu o altă ocazie. în încheiere, domnul director îşi exprima spe­ranţa că într-un moment de răgaz tovarăşul Tăvi va arunca o privire asupra propunerii sale de canalizare a Mogoşului, împot­molită undeva într-un dosar la comisia de sistematizare.

99

. Caravana cinematografica

- O să mă interesez, vă promit, zise Tăvi. La revedere! - şi-i

întinse mâna.

Domnul Benea i-o luă şi-o scutură cu căldură. Preşedintele făcu la fel. Tăvi, urmat de şofer, dădu apoi mâna cu Plopu, cu doamna Benea, cu Ilca, cu domnişoara Corina.

- La revedere, spuse domnişoara Corina.

- La revedere, zise el fără s-o privească, şi... succes în mun­că! Vru să se întoarcă, dar îl zări pe Darcleu, rămas mai la o parte. Se duse la el cu braţul întins.

- Succes în muncă! - zise Tăvi.

- S-aveţi noroc, tovarăşe dragă! - şopti Darcleu emoţionat.

Tăvi ocoli camionul, deschise portiera şi sui repede înăun­tru. Şoferul le mai făcu un semn cu mâna, apoi ambala moto­rul. „Molotovul" se dezlipi încet din loc, lunecând prin faţa lor.

- Drum bun! Să nu ne uitaţi! - strigă doamna Benea, agitând şovăitoare o batistă.

- Vezi să nu-ţi scrie, mormăi printre dinţi domnul director. Caravana luă viteză, apucând spre râu. înainte de a dispărea

la cotitură, mai văzură un afiş alb desprinzându-se din spate şi rostogolindu-se câteva secunde pe drum. Doamna Benea sus­pină şi-şi suflă nasul.

- S-au dus şi ăştia, zise domnul director. Bine că s-au dus. Dacă mai stăteau două zile, îmi mâncau şi urechile. Gata, aca­să! - se răsti el la doamna. Ce mai stai?

- Du-te şi tu, Ilca, noi mai rămânem, zise preşedintele.

- Veniţi şi dumneavoastră, domnişoară? - întrebă Ilca.

- Da, vin, răspunse domnişoara Corina.

- Aşa, aşa, mergeţi toate! zise domnul Benea.

Ilca şi domnişoara Corina o luară de braţ pe învăţătoare şi se îndepărtară.

- Uite-o şi pe asta, zise încet domnul Benea, e tristă, de-abia umblă, i se scurg ochii după el. Fir-aţi voi a dracului de gâşte...

- Ieri s-a plimbat toată ziua cu el, zise Darcleu.

- I-o fi făcut bucuria... medita domnul Benea. Ei, ce facem, stăm oleacă? - se învoiră el, arătând spre colină.

- Stăm, răspunse Tanasie.

IOAN GROŞAN

100

Urcară deluşorul spre cruce. Domnul director ajunse primul, mută banca lângă troiţă şi se aşeză la unul din capete.

- Câte dau? - întrebă el.

- Cinci - zise Plopu.

- Cu doi se iau două, cu şeptarul se schimbă, cu asul se sare, zise domnul Benea împărţind cărţile. Mai e ceva?

- Atât, răspunse preşedintele.

- Staţi jos, că-mi vedeţi cărţile, zise domnul Benea. Ceilalţi se aşezară, Tanasie pe bancă. Plopu pe treptele troi­ţei, iar Darcleu pe-un bolovan.

- Ghindă! - ceru domnul Benea.

Darcleu pocni cartea care se învârti ca un titirez.

- Ai ghindă, mă? - se miră domnul director. De unde ai?

- A scăzut de tot, zise preşedintele uitându-se spre râu.

- Era şi timpul, zise domnul Benea, filând cărţile. Ştii cât mi-au băut? Cinci kile.

- Lăsaţi, dom' director, că nu vă uită ei, zise Darcleu.

- Să dea Domnul, oftă directorul. Dar sunt tare mulţi, mă. în vară au fost ăia cu prietenia, săptămâna trecută cu întovărăşi­rea, acum ăştia cu filmul. Nu se mai termină. Tot ghindă.

- Caută şi ei, până-i prind, zise Darcleu luând o carte.

- Ce faci, mă? - zise domnul Benea către Tanasie. Joci sau te uiţi? ^f

- Vine Gică, zise preşedintele.

- Tura asta stă afară, fără supărare. Trebuia să vină mai re­pede, zise domnul director.

Atanasiu Gică se ivi pe cărare, suind din greu.

- Au plecat? - întrebă el trăgându-şi răsuflarea.

- îi vezi tu pe-aici? - făcu domnul director.

- Vin alţii, zise plutonierul, au telefonat acuma...

- Ce? - zise domnul director, lăsând cărţile.

- Alţii, zise Atanasiu Gică, o comisie de lămurire.

- Când? - întrebă preşedintele.

- Vineri dimineaţa. Să-i aşteptăm la râu.

- Ce comisie de lămurire?! - exclamă domnul director. Ce să lămurească?

.OCTAVIAN

101

Caravana cinematografică

- Nu ştiu... eu atâta am înţeles, se auzea rău... o comisie" de lămurire, să-i aşteptăm vineri la râu, dimineaţa, zise Atanasiu Gică.

- Ce comisie? - se înfurie domnul Benea. Ce mai vor? Atanasiu Gică ridică din umeri.

- Las' să vină, zise domnul Benea plesnind cartea de bancă. Mare brânză! Vin şi ăştia şi pleacă. Ghindă. Ultima.

- Câţi şeptari ai avut dumneata? - se miră Darcleu.

- Ia uitaţi-vă, zise preşedintele, ajung la pod.

Departe, peste lunca ciuruită de mâl, caravana, un punct ne­gru mişcător, se apropia de linia lucitoare a râului. O vreme, punctul negru mai apăru şi dispăru urmând curbele malului, apoi fu înghiţit de zare.

- Hai, mă, lăsaţi-o dracului! - zise domnul director. Jucaţi sau ce faceţi? Schimbă careva cartea?

Plopu lăsă un şeptar peste grămadă.

- Roşu, zise el.