Caria dentară – generalităţi


instrumentarul ultrasonic



Yüklə 197,97 Kb.
səhifə4/6
tarix29.10.2017
ölçüsü197,97 Kb.
#20561
1   2   3   4   5   6

3. instrumentarul ultrasonic


Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu o frecvenţă de 25.000 – 30.000 Hz mai mare decât cea care poate fi percepută de urechea omului sub forma de sunet (16.000 Hz).

În stomatologie ultrasunetele se produc prin fenomene magnetostrictive (constau în variaţii ale lungimii unor materiale feromagnetice şi sunt în funcţie de câmpul electromagnetic).

Sistemul este format din:

generator de ultrasunete;

piesă de mână;

diferite inserturi (părţi active) cu forme în funcţie de manoperele pentru care au fost imaginate.


Pentru a controla căldura generată în piesa de mână, este încorporat şi un sistem de răcire cu apă.

Energia utilizată pentru îndepărtarea smalţului şi a dentinei, este generată în interiorul piesei, iar amplitudinea mişcării inserturilor este determinată de numărul de watti produşi.

Instrumentele ultrasonice sunt utilizate pentru:

detartraj;

îndepărtarea depozitelor moi şi a coloraţiilor exogene de pe suprafaţa dinţilor şi a restauraţiilor;

condensarea amalgamului în cavitate.


4. Instrumentarul laser


laser reprezintă iniţialele fenomenului denumit în limba engleză “light amplification by stimulated emission of radiation”, prin care un gaz sau un cristal este stimulat pentru a emite fotoni cu o anumită lungime de undă, care sunt amplificaţi şi filtraţi, obţinându-se astfel un fascicul luminos coerent.

Fascicolul de raze este condus printr-o fibră optocă sau sistem de oglinzi, până la capătul emiţător, unde este focalizat prin nişte lentile spre vârful acestuia.

În cariologie, utilizarea laser-ului va evita încălzirea excesivă a ţesuturilor ce va afecta ulterior pulpa. Pentru a controla energia fascicolului şi implicit energia degajată la locul de impact, fascicolul continuu poate fi şi pulsat sau chiar superpulsat (un impuls=0,25ns), caz în care căldura este disipată eficient, fără ca temperatura pulpei să fie modificată semnificativ; în acest scop este indicată şi răcirea cu apă a câmpului operator.

III. instrumentar utilizat pentru restaurarea dinţilor.

  1. Instrumente de preparare a materialelor (spatule de ciment)


Multe materiale pentru obturaţie, în cariologie, se prepară prin amestecarea unui lichid cu o pulbere sau a două paste, cu ajutorul unor instrumente. Cele mai obişnuite sunt spatulele de ciment , care au gâtul drept, şi părţile active plate, cu suprafeţele netrede şi marginile rotunjite. În funcţie de materialul preparat, ele pot fi din metal, plastic, agat sau stelit.

B. Spatulele bucale


Forma părţii active şi angularea gâtului acestor instrumente sunt foarte variate. Ele sunt indicate în transportul şi manipularea materialelor plastice după prepararea lor. Partea activă are o suprafaţă mai mică şi are margini şi colţuri rotunjite. Pentru a minimaliza adeziunea materialului şi a facilita curăţirea lor, pot fi placate la suprafaţă cu teflon. Pot fi din oţel sau plastic.

C. Instrumente de condensare (fuloare)


Reprezintă instrumentul necesar condensării oricărui material plastic în cavitatea preparată. De obicei au suprafeţele netede, iar gâtul prezintă diferite unghiuri şi curburi. Sunt de diferite dimensiuni, iar partea activă are formă rotundă, cilindrică sau dreptunghiulară.

Fuloarul pentru amalgam prezintă un capăt activ cu striaţii, necesar transportului materialului în cavitate, şi celalălt capăt neted, pentru condensare.


D. Instrumente pentru netezire


Sunt asemănătoare fuloarelor, realizând netezirea suprafeţei obturaţiilor metalice, înainte şi după modelarea lor. Au suprafaţa activă netedă, gâtul are angulaţii diferite iar partea activă prezintă forme variate, cum ar fi: sferică, ou, coadă de castor, conice. Unii clinicieni, folosesc pentru această manoperă şi instrumente rotative care imită forma frezelor şi care au suprafaţa activă a capului perfect netedă.

E. Instrumente pentru modelare


Sunt instrumente tăietoare, cu partea activă sub formă de lamă, fie bizotate pe o singură suprafaţă sau dublu bizotate. Cele mai obişnuite sunt instrumentele Hollenback, care prezintă ambele margini dublu bizotate, cu vârful ascuţit şi cu gâtul mono- sau biangulat.

Instrumentele discoid-cleoid sunt instrumente active la ambele capete, cu formă triunghiulară şi sferică şi cu margini dublu bizotate ascuţite.

Cuţitele pentru amalgam prezintă o lamă care are o singură margine tăietoare, simplu bizotată.

Cuţitele universale sunt de tipul Bard-Parker, cu diferite forme. Unele sunt făcute pentru anumite scopuri, cum ar fi cuţitul Willson, care are partea activă plană, bizotată pe o parte şi îndoită pe lat, la un unghi drept, putând fi astfel introdusă pentru a putea modela amalgamul sub punctul de contact..


F. Instrumente de finisat şi lustruit


Sunt instrumente rotative (freze, pietre, discuri abrazive, perii, gume) pentru turaţii convenţionale.

a. Frezele de finisat vor trebui să aibă cel puţin 12 lame tăietoare, unele din ele având chiar 40 de lame paralele, nesecţionate transversal, dispuse longitudinal în continuarea gâtului, mai puţin accentuate, având o capacitate secantă redusă. Sunt din oţel pentru amalgam şi din carbură de tungsten pentru răşini compozite. Ele taie foarte puţin din structura materialului, îndepărtând numai excesul, obţinând astfel o suprafaţă netedă. Partea activă are diferite forme: sferice, conice, flacără, pară, etc. Datorită durităţii lor mai mici nu sunt active pe smalţ.

b. Discurile şi benzile (strips-urile) abrazive de hârtie sau plastic. Discurile sunt descrise la instrumentarul abraziv. Din această categorie mai fac parte şi benzile abrazive înguste (strips-uri) care prezintă numai o suprafaţă activă, la mijloc fiind o zonă fără abraziv, care se adaptează prima în zona interdentară mai îngustă. Iniţial vom acţiona cu jumătatea pe care este un material abraziv cu granulaţii mai mari, şi apoi pentru lustruirea finală cu partea abrazivă mai fină, prin mişcări de du-te-vino, dinspre vestibular şi oral.

c. Periile au diferite forme (conice, cilindrice, roată) şi sunt fixate prin înşurubare la un mandrin sau prin turnare la tijă. Se folosesc singure sau împreună cu paste abrazive în lustruirea suprafeţelor metalice.

d. Gumele au la rândul lor diferite forme: conice, cupă, lenticulare, flacără. Sunt turnate sau fixate prin înşurubare. Sunt utilizate în lustruirea obturaţiilor metalice, unele din ele fiind mai active având încorporate în cauciuc şi diferite materiale abrazive.

Yüklə 197,97 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin