Carlos castaneda

Don Juan mi-a explicat că, atunci cînd îmi unisem energia cu cea a iscoadei, încetasem, de fapt, să exist. Toată materiali­tatea mea fusese transportată în lumea făpturilor anorganice şi, dacă n-ar fi fost iscoada - care îi îndrumase pe el şi pe însoţitorii săi pînă la locul unde mă aflam - aş fi murit sau aş fi rămas, definitiv pierdut, în lumea aceea.

- De ce v-a îndrumat iscoada către locul unde mă aflam? am întrebat eu.
170

CARLOS CASTANEDA

- Iscoada este o fiinţă conştientă dintr-o altă dimensiune, a spus el. Acum este o fetiţă şi - în această formă - mi-a spus că, pentru a obţine energia necesară spargerii baterierei care o ţinea captivă în lumea făpturilor anorganice, a trebuit să ia toată ener­gia ta. Acum se manifestă latura ei umană. Ceva asemănător cu recunoştinţa a adus-o la mine. Cînd am văzut-o, am ştiut ime­diat că eşti terminat.

- Şi ce-ai făcut atunci, don Juan?

- I-am chemat pe toţi pe care am putut, în special pe Carol Tiggs, şi am plecat imediat cu toţii în lumea făpturilor anorga­nice.

- De ce Carol Tiggs?

- în primul rînd, pentru că dispune de o cantitate nelimitată de energie, iar în al doilea rînd, pentru că trebuia să se familiari­zeze cu iscoada. Toţi ne-am ales cu ceva inestimabil din această experienţă. Tu şi Carol Tiggs, cu iscoada. Iar noi, toţi ceilalţi, cu motivaţia de a ne uni toată materialitatea şi de a o aşeza pe cor­purile noastre energetice, devenind astfel energie.

- Cum aţi reuşit să faceţi asta cu toţii, don Juan?

- Ne-am deplasat punctele de asamblare la unison. Impecabila noastră intenţie de a te salva a facilitat totul. Iscoada ne-a dus într-o clipită în locul unde zăceai, pe jumătate mort, iar Carol te-a scos de acolo.

Pentru mine explicaţia lui n-avea nici un înţeles. Don Juan a rîs cînd am încercat să-i spun asta.

- Cum ai putea să înţelegi aşa ceva, cînd n-ai suficientă energie nici pentru a te ridica din pat? a replicat el.

I-am mărturisit că eram convins că ştiam mult mai mult decît admiteam în mod raţional, dar că ceva îmi bloca aducerea-aminte.

ARTA VISATULUI

171

- Lipsa de energie este ceea ce ţi-a blocat aducerea-aminte, a spus el. Cînd vei avea suficientă energie, memoria îţi va funcţiona perfect.

- Vrei să spui că pot să-mi amintesc totul,dacă vreau?

- Nu tocmai. Poţi să vrei oricît de mult, dar, dacă nivelul energiei tale nu este corespunzător gradului de importanţă a ceea ce ştii, poţi să-ţi iei adio de la cunoştinţele tale: nu vei ajunge niciodată la ele.

- Atunci, ce este de făcut, don Juan?

- Energia are tendinţa de a fi cumulativă; dacă urmezi, fără abatere, calea luptătorilor, va veni clipa în care aducea-aminte ţi se va deschide complet.

Am recunoscut că, auzindu-l cum vorbeşte, aveam absurda senzaţie că mă complăceam în a mă compătimi şi că, de fapt, nu era nimic în neregulă cu mine.

- Nu te complaci doar, a spus el. Acum patru săptămîni erai realmente mort din punct de vedere energetic. Acum eşti numai buimăcit. Buimăceala şi lipsa de energie sînt factorii care te fac să-ţi ascunzi cunoştinţele. Este cert că tu ştii mai multe decît ori­care dintre noi despre lumea făpturilor anorganice. Lumea aceea a fost preocuparea exclusivă a vrăjitorilor din vechime. Ţi-am spus cu toţii că ştim despre ea numai din poveştile vrăjitorilor. O spun cu toată sinceritatea că mi se pare mai mult decît straniu că îţi revine ţie acum rolul de sursă de astfel de povestiri pentru noi.

I-am spus din nou că-mi era imposibil să cred că făcusem ceva ce el nu făcuse. Dar nu puteam nici să cred că vrea doar să mă încurajeze.

- Nu te flatez şi nici nu vreau să te încurajez, a spus el vizi­bil iritat. Exprim, pur şi simplu, o realitate vrăjitorească. Faptul că ştii mult mai multe lucruri decît oricare dintre noi despre acea lume nu este un motiv să te simţi încîntat. Această
172

CARLOS CASTANEDA

ARTA VISATULUI

173

cunoaştere nu prezintă nici un fel de avantaj; de fapt, în ciuda a tot ce ştii, nu te-ai putut salva. Noi te-am salvat pentru că te-am găsit. Dar, fără ajutorul iscoadei, nu ar fi avut vreun rost nici măcar să încercăm să te găsim. Erai atît de definitiv pierdut în lumea aceea, încît numai gîndul la asta este de ajuns ca să mă treacă toţi fiorii.

în starea mea de spirit, nu mi s-a părut deloc ciudat să văd un fior de emoţie străbătîndu-i pe toţi adepţii şi ucenicii lui don Juan. Singura persoană care a rămas imperturbabilă a fost Carol Tiggs. Părea să-şi fi acceptat pe deplin rolul său. Era una cu mine.

- Ai reuşit să eliberezi iscoada, a continuat don Juan, dar ţi-ai daţ, în schimb, viaţa. Ori, şi mai rău, libertatea. Făpturile anor­ganice i-au dat drumul iscoadei în schimbul tău.

- îmi vine greu să cred aşa ceva, don Juan. Nu că pun la îndoială spusele dumitale, mă înţelegi, dar ceea ce-mi descrii este o manevră atît de incorectă, încît sînt şocat.

- Nu o considera incorectă şi vei vedea esenţa lucrurilor. Făpturile anorganice sînt permanent în căutare de conştiinţă şi energie; dacă le oferi posibilitatea să le obţină pe amîndouă, ce crezi că ar face ele? Ar sţa deoparte?

Ştiam că don Juan are dreptate. N-am putut, totuşi, să-mi păstrez această certitudine pentru mult timp; limpezimea con­ceptuală continua să-mi scape.

Adepţii lui don Juan îi puneau mai departe întrebări. Voiau să ştie dacă el reflectase asupra a ceea ce era de făcut cu iscoada.

- Da, m-am gîndit. Este o problemă deosebit de serioasă, pe care trebuie să o rezolve nagualul aici prezent, a spus el, arătînd către mine. El şi Carol Tiggs sînt singurii care pot elibera iscoada. Asta o ştie şi el.

Normal, i-am pus singura întrebare posibilă în aceste împre­jurări.

- Cum pot s-o eliberez?

- în loc să-ţi spun eu cum să faci, există o cale mai bună şi mai corectă de a descoperi acest lucru, a pus don Juan cu un zîmbet larg. întreabă-l pe emisar. Ştii doar, făpturile anorganice nu pot minţi.
8. CEA DE A TREIA POARTĂ A VISATULUI

- Ajungi la cea de a treia poartă a visatului atunci cînd te pomeneşti într-un vis uitîndu-te la cineva care doarme. Şi con­staţi că acel cineva eşti chiar ui însuţi, a spus don Juan.

Nivelul energiei mele era atît de ridicat în acea perioadă, încît m-am apucat imediat să lucrez pentru trecerea celei de a treia încercări, deşi don Juan nu mi-a mai furnizat informaţii suplimentare în legătură cu asta. Primul lucru pe care l-am observat, în exerciţiile mele de visat, a fost faptul că un şuvoi de energie a rearanjat imediat punctul de concentrare al atenţiei visatului. Aceasta se concentra acum asupra trezirii într-un vis în care mă văd pe mine însumi dormind; călătoriile în lumea făpturilor anorganice nu mai erau pentru mine problema la ordinea zilei.

Foarte curînd după aceea, m-am pomenit într-un vis în care mă uitam la mine cum dorm. I-am comunicat imediat acest lucru lui don Juan. Avusesem visul pe cînd mă aflam la el acasă.

- în legătură cu fiecare dintre porţile visatului există două etape, a spus el. Prima, aşa cum ştii, este de a ajunge la poartă; cea de a doua constă în a trece prin poartă. Visînd ceea ce ai visat - că te vezi pe tine însuţi dormind - ai reuşit să ajungi la

ARTA VISATULUI

175

cea de a treia poartă. Pentru cea de a doua etapă este necesar ca, după ce te-ai văzut dormind, să te mişti dintr-un loc într-altul. La cea de a treia poartă a visatului, începi să-ţi contopeşti în mod deliberat realitatea visatului cu realitatea lumii cotidiene, în asta constau exerciţiile, iar vrăjitorii numesc asta desăvîrşire a corpului energetic. Contopirea celor două realităţi trebuie să fie atît de perfectă, încît trebuie să fii mai fluid decît oricînd. Examinează totul cu mare atenţie şi curiozitate la cea de a treia poartă.

M-am plîns că recomandările sale erau prea absconse şi nu le înţelegeam.

- Ce vrei să spui prin mare atenţie şi curiozitate? am între­bat.

- Tendinţa noastră este să ne pierdem în detalii la cea de a treia poartă, a răspuns don Juan. Să examinezi lucrurile cu mare atenţie şi curiozitate înseamnă să rezişti tentaţiei aproape irezistibile de a te cufunda în detalii. Obiectivul stabilit pentru poarta a treia, aşa cum am spus, este de a consolida corpul ener­getic. Visătorii încep să-şi modeleze corpul energetic prin îndeplinirea obiectivelor primei şi celei de a doua porţi. Cînd ajung la cea de a treia poartă, corpul energetic este gata să iasă la iveală sau, poate, ar fi mai bine să spunem că este gata să se manifeste, să acţioneze. Din nefericire, asta înseamnă totodată că este gata să se lase fascinat de detalii.

- Ce înseamnă a fi fascinat de detalii?

- Corpul energetic este ca un copil care a fost ţinut închis undeva de cînd există. în momentul în care devine liber, captează cu nesaţ tot ce întîlneşte în cale şi, vreau să spun, chiar tot. Orice detaliu, mărunt şi nesemnificativ, îl poate absorbi total.
176

CARLOS CASTANEDA

ARTA VISATULUI

177

A urmat o tăcere stânjenitoare. Nu ştiam ce să spun. îl înţele­sesem perfect. Numai că în experienţa mea nu exista nimic care să poată să-mi creeze o idee asupra a ceea ce însemnau toate

astea.

- Cel mai stupid detaliu devine pentru corpul energetic un adevărat univers, mi-a explicat don Juan. Efortul pe care trebuie să-l facă visătorii pentru a dirija corpul energetic este colosal. Ştiu că este impropriu să-ţi spun să examinezi lucrurile cu atenţie şi curiozitate, dar aceasta este cea mai bună modalitate de a-ţi preciza ceea ce trebuie să faci. La cea de a treia poartă visătorii trebuie să reziste impulsului aproape irezistibil de a se adînci în examinarea unui lucru anume şi reuşesc să facă asta fiind atît de curioşi şi de ahtiaţi de a vedea totul, încît nu permit nici unui lucru individual să-i capteze în totalitate.

Don Juan a adăugat că recomandările sale, care ştia că păreau absurde pentru judecata logică, erau menite anume pen­tru corpul meu energetic. A accentuat în permanenţă că este nevoie de unirea tuturor resurselor corpului energetic ca acesta să poată acţiona.

- Dar nu a acţionat corpul meu energetic în tot acest timp? am întrebat eu.

- O parte din el a acţionat, altfel nu ai fi putut să călătoreşti în lumea făpturilor anorganice, a răspuns el. Acum, corpul tău energetic trebuie să se angajeze total, pentru a putea realiza exerciţiile aferente celei de a treia porţi. De aceea, pentru a face lucrurile mai uşoare pentru corpul energetic, trebuie să pui stavilă judecăţii raţionale.

- Mă tem că aici n-ai nimerit-o, i-am spus eu. A mai rămas foarte puţină raţionalitate în mine, după toate experienţele pe care mi le-ai adus în viaţă.
- Nu ţe pronunţa. La cea de a treia poartă, raţionalitatea este responsabilă de insistenţa cu care corpurile noastre energetice sînt obsedate de detaliile semnificative. La această poartă avem, prin urmare, nevoie de o fluiditate iraţională şi de o iraţională uitare de sine, pentru a putea contracara această insistenţă.

Afirmaţia lui don Juan că fiecare poartă este un obstacol nu putea fi mai exactă. Ca să îndeplinesc cerinţele celei de a treia porţi a visatului, am muncit mult mai serios decît muncisem la celelalte două la un loc. Don Juan a exercitat pre­siuni teribile asupra mea. în plus, în viaţa mea mai apăruse ceva: un autentic sentiment de teamă. De-a lungul vieţii îmi mai fusese, normal ori excesiv, teamă de una sau alta, dar nimic din experienţa mea trecută nu se compara cu spaima pe care o nutream după ciocnirea mea cu făpturile anorganice. Şi totuşi, tot acest tezaur de experienţă era inaccesibil memoriei mele normale. Amintirile respective îmi reveneau numai în prezenţa lui don Juan.

L-am chestionat în legătură cu această situaţie stranie o dată, pe cînd ne aflam la Muzeul Naţional de Antropologie şi Istorie din Mexico City. Ceea ce m-a îndemnat să întreb era faptul că, în acel moment, aveam capacitatea stranie de a-mi aminti abso­lut tot ce mi se întîmplase pe parcursul asocierii mele cu don Juan. Iar asta mă făcea să mă simt atît de liber, atît de cutezător şi sprinten, încît efectiv mergeam în pas de dans.

- Se întîmplă ca prezenţa nagualului să producă o translaţie a punctului de asamblare, mi-a spus el.

M-a condus apoi într-una din sălile muzeului, zicînd că întrebarea mea avea legătură cu ceea ce plănuise el să-mi spună.

178

CARLOS CASTANEDA

- Intenţia mea era să-ţi explic că poziţia punctului de asam­blare este ca un seif, unde vrăjitorii îşi păstrează datele de referinţă. M-a bucurat extrem de tare faptul că corpul tău ener­getic mi-a simţit intenţia şi m-ai întrebat despre asta. Corpul energetic cunoaşte o infinitate de lucruri. îţi voi arăta cît de multe lucruri ştie.

M-a pus să mă cufund într-o tăcere totală. Mi-a reamintit că mă găseam deja într-o stare specială de conştiinţă, întrucît punctul meu de asamblare fusese făcut să se deplaseze datorită prezenţei sale. M-a asigurat că starea de tăcere totală avea să permită sculpturilor din încăpere să mă facă să văd şi să aud lucruri extraordinare. Parcă pentru a-mi accentua starea de con­fuzie, a adăugat că unele dintre piesele arheologice din încăpere aveau proprietatea de a produce, ele însele, deplasarea punctului de asamblare şi că, dacă intram într-o stare de tăcere absolută, puteam vedea scene din viaţa oamenilor care le con­fecţionaseră.

Apoi a început cu mine cea mai stranie vizită de muzeu la care mi-a fost dat vreodată să particip. A mers de jur împrejurul sălii, prezentîndu-mi şi comentînd detalii uimitoare în legătură cu fiecare dintre exponatele de mari dimensiuni. Conform spuselor lui, fiecare piesă din încăpere era un document lăsat cu premeditare de oamenii din antichitate, iar don Juan - în cali­tatea sa de vrăjitor - îmi citea aceste documente aşa cum cineva ar citi o carte.

- Fiecare piesă de aici este menită să facă punctul de asam­blare să se deplaseze, a continuat el. Fixează-ţi privirea pe ori­care dintre ele, fă-ţi mintea să tacă şi constată dacă punctul tău de asamblare poate fi făcut să se deplaseze.

- Cum voi şti că s-a deplasat?

ARTA VISATULUI

179

— Vei şti, pentru că vei vedea şi vei simţi lucruri care îţi sînt altfel inaccesibile.

M-am uitat la sculpturi şi am văzut, şi am auzit lucruri pe care n-aş şti cum să le explic. în trecut examinasem aceste piese avînd în minte preceptele antropologilor, deci din perspectiva ideilor preconcepute pe care se bazează această ştiinţă. Modul în care prezentau ei rolul acestor piese, avînd ca sursă premisele cunoaşterii lumii de către omul modern, mi-a apărut pentru prima dată ca fiind absolut eronat, dacă nu chiar stupid. Ceea ce mi-a spus don Juan despre ele şi ceea ce am auzit şi am văzut eu însumi - fixîndu-mi privirea asupra lor - era total diferit de ceea ce citisem despre ele.

Jena mea era atît de mare, încît m-am simţit obligat să-mi cer scuze lui don Juan pentru ceea ce credeam eu că fusese sugestibilitatea mea. El n-a rîs şi nici nu m-a ridiculizat. Mi-a explicat, cu răbdare, că vrăjitorii aveau capacitatea de a lăsa date precise, privind descoperirile lor, în poziţia punctului de asam­blare. Susţinea că pentru a putea pătrunde esenţa consemnărilor scrise trebuie să ne folosim simţul de participare solidară sau imaginativă, astfel încît să trecem dincolo de textul scris şi să înţelegem evenimentul ca atare. în universul vrăjitorilor, neexis-tînd consemnări scrise, se păstrează arhive de date concrete în poziţia punctului de asamblare, care - în loc de a fi citite - sînt retrăite.

Pentru a ilustra spusele sale, don Juan s-a referit la învăţăturile vrăjitorilor privind cea de a doua atenţie. A spus că acestea sînt comunicate atunci cînd punctul de asamblare al învăţăcelului se află în altă poziţie decît cea normală. Poziţia punctului de asamblare devine astfel consemnarea lecţiei. Pentru a o revedea, învăţăcelul trebuie să-şi readucă punctul de

180

CARLOS CASTANEDA

asamblare în poziţia în care fusese acesta cînd i se predase lecţia. Don Juan şi-a încheiat consideraţiile subliniind că read­ucerea punctului de asamblare în toate poziţiile ocupate de acesta cînd au fost audiate lecţiile este o realizare de o remar­cabilă însemnătate.

Timp de aproape un an, don Juan nu m-a întrebat nimic în legătură cu ceâ de a treia misiune a mea într-ale visatului. Apoi brusc, într-o zi, mi-a cerut să-i descriu aspectele de fineţe ale exerciţiilor mele de visat.

Primul lucru menţionat de mine a fost modul derutant în care se repetau unele vise. De luni de zile aveam vise în care mă pomeneam uitîndu-mă la mine, cum dorm în pat. Curioasă era însă regularitatea cu care se succedau: la fiecare patru zile, cu o precizie de ceasornic. în celelalte trei zile, visatul meu era la fel cum fusese şi pînă atunci: examinam fiecare element posibil din vis, treceam dintr-un vis în altul şi, cîteodată, mînat de o curiozi­tate sinucigaşă, urmăm iscoadele de energie străină, deşi mă simţeam extrem de vinovat pentru asta. Mă gîndeam că sînt ca cineva care se droghează pe ascuns; veridicitatea acelei lumi reprezenta pentru mine o atracţie irezistibilă.

în secret, mă simţeam oarecum exonerat de totala responsa­bilitate, întrucît chiar don Juan îmi sugerase să-l întreb pe emi­sarul visatului despre ce era de făcut pentru a elibera iscoada albastră captivă printre noi. El avusese în vedere să pun între­barea în realitatea practică cotidiană, dar eu am interpretat că sensul spuselor sale fusese să întreb emisarul chiar în lumea lui. însă întrebarea pe care voiam într-adevăr să i-o pun emisarului era dacă făpturile anorganice îmi întinseseră o cursă. Emisarul nu numai că mi-a confirmat că ceea ce-mi spusese don Juan era

ARTA VISATULUI

181

adevărat, ci mi-a dat şi instrucţiuni referitoare la ce trebuia să facem eu şi Carol Tiggs pentru a elibera iscoada.

- Regularitatea viselor tale este un aspect la care mă aştep­tam, a remarcat don Juan, după ce mă ascultase.

- De ce te aşteptai la aşa ceva, don Juan?

- Din cauza relaţiilor tale cu făpturile anorganice.

- Dar astă este o chestiune încheiată, don Juan, am minţit eu, sperînd că nu v-a insista pe acest subiect.

- O spui special pentru mine, nu-i aşa? Nu este nevoie; ştiu care-i adevărata situaţie. Crede-mă că, o dată ce ai intrat în joc cu ele, eşti prins pentru totdeauna. Te vor urmări tot timpul. Sau, ceea ce este şi mai rău, tu le vei urmări tot timpul.

M-a privit fix, şi sentimentul meu de vinovăţie trebuie să mi se fi oglindit atît de evident pe faţă, încît a rîs.

- Singura explicaţie posibilă pentru asemenea regularitate a viselor este aceea că făpturile anorganice te slujesc din nou, a spus el pe un ton serios.

M-am grăbit să schimb subiectul şi i-am spus că o altă trăsătură a visatului meu, care merita să fie adusă în discuţie, era reacţia mea la vederea propriei mele persoane dormind. Imaginea aceasta mă surprindea de fiecare dată atît de tare, încît fie că mă ţintuia locului pînă se schimba visul, fie că mă speria atît de tare, încît mă făcea să mă trezesc ţipînd din fundul rărun­chilor. Ajunsesem în situaţia că mi-era frică să mă culc în zilele în care ştiam că voi avea visul cu pricina.

- încă nu eşti pregătit pentru o fuziune reală a realităţii visatului cu realitatea de zi cu zi, a conchis el. Trebuie să-ţi mai recapitulezi viaţa încă o dată.

182

CARLOS CASTANEDA

- Dar am făcut toată recapitularea posibilă, am protestat eu. Recapitulez întruna de ani de zile. Nu mai am ce să-mi amintesc despre viaţa mea.

- Trebuie să fie vorba de mult mai multe lucruri, a spus el cu fermitate, altfel nu te-ai trezi ţipînd.

Nu-mi convenea ideea de a fi nevoit să mai fac o recapitu­lare. O făcusem şi credeam că o făcusem atît de bine, încît nu s-ar mai fi putut să se pună vreodată problema să mai abordez acest subiect.

- Recapitularea vieţii noastre nu se încheie niciodată, indiferent de cît de bine am făcut-o cîndva, a spus don Juan. Motivul pentru care oamenii obişnuiţi sînt lipsiţi de voinţă în vis este acela că ei nu şi-au recapitulat niciodată viaţa, iar aceasta este umplută pînă la refuz de trăiri afective cu încărcătură puternică precum amintiri, speranţe, temeri etcetera, etcetera. Spre deosebire de aceştia, vrăjitorii sînt relativ eliberaţi de emoţiile puternice, înrobitoare, datorită recapitulării pe care o fac. Iar dacă ceva îi blochează, cum te-a blocat pe tine în acest moment, se deduce că mai este în ei ceva ce nu a fost clarificat pe deplin.

- Recapitularea comportă un grad prea mare de implicare, don Juan. Poate că există şi altă metodă la care aş putea să recurg ca alternativă.

- Nu, nu există. Recapitularea şi visatul merg mînă-n mînă. Pe măsură ce ne revizuim viaţa, ne desprindem tot mai mult din legăturile care ne ţin la sol.

Don Juan îmi dăduse instrucţiuni foarte detaliate şi explicite referitor la recapitulare. Aceasta consta din retrăirea totalităţii întîmplărilor din viaţă, prin rememorarea tuturor detaliilor posi-

ARTA VISATULUI

183

bile ale acestora. El considera recapitularea o condiţie esenţială pentru redefinirea şi reorganizarea energiei unui visător.

- Recapitularea eliberează energia blocată înăuntrul nostru, iar fără eliberarea acestei energii, visatul nu este posibil, susţinea el.

Cu ani în urmă, don Juan mă învăţase cum să întocmesc o listă cu toate persoanele pe care le cunoscusem de-a lungul vieţii, începînd cu prezentul. Mă ajutase să-mi ordonez lista, împărţind-o în capitole pe genuri de activităţi, cum ar fi servicii pe care le-am avut, şcoli pe care le-am frecventat etc. După aceea m-a îndrumat cum să analizez fiecare persoană de pe listă, de la prima pînă la ultima, retrăind, fără abatere, absolut toate momentele de interacţiune pe care le avusesem cu ele.

îmi explicase că recapitularea unei întîmplări începe prin aceea că mintea organizează toate aspectele pertinente ale întîmplării în cauză. Aceasta înseamnă reconstituirea bucată cu bucată a evenimentului, pornind de la rememorarea detaliilor fi­zice ale locului unde s-a petrecut, trecînd apoi la detaliile privind persoana cu care a avut loc interacţiunea şi ajungînd, în cele din urmă, la propria persoană, la examinarea simţămintelor proprii legate de această întîmplare.

Don Juan m-a învăţat că recapitularea trebuie însoţită de o respiraţie normală, dar ritmică. Cel implicat expiră lung, în timp ce-şi mişcă încet capul de la dreapta spre stînga, şi inspiră adînc, în timp ce-şi mişcă uşurel capul de la stînga spre dreapta. Numea această mişcare a capului dintr-o parte într-alta „aeraţie a eveni­mentului". Mintea examinează evenimentul de la început pînă la sfîrşit, în timp ce corpul aerează, filtrează continuu toate aspectele asupra cărora se concentrează mintea.

184

CARLOS CASTANEDA

Don Juan spunea că vrăjitorii din vechime, inventatorii reca­pitulării, considerau respiraţia o acţiune magică, dătătoare de viaţă, şi, în consecinţă, o foloseau ca mediu transportor magic; experienţa, pentru a elimina reziduurile de energie străină rămasă în ei în timpul interacţiunii pe care o recapitulau, iar inhalarea, pentru a-şi reîncorpora energia pe care ei înşişi o lăsaseră în urma lor în timpul respectivei interacţiuni.

Din cauza pregătirii mele universitare, am crezut că recapit­ularea este un proces prin care fiecare îşi analizează viaţa. Dar don Juan susţinea că este ceva mult mai complex şi mai profund decît psihanaliza. Pretindea că recapitularea este şiretlicul prin care vrăjitorii produc deplasări minuscule, dar constante, ale punctului de asamblare. Spunea că punctul de asamblare - sub impactul revizuirii acţiunilor şi simţămintelor din trecut - se mişcă continuu între poziţia lui actuală şi poziţia pe care a avut-o cînd s-a întîmplat evenimentul recapitulat.

Don Juan afirma că argumentul vrăjitorilor din vechime în favoarea recapitulării era convingerea lor că în univers există o extraordinară forţă dezintegrantă, care face ca organismele să trăiască împrumutîndu-le conştiinţa.Tot această forţă face orga­nismele să moară, pentru a extrage din ele conştiinţa pe care le-a împrumutat-o şi pe care organismele au îmbogăţit-o prin expe­rienţele lor de viaţă. Don Juan mi-a explicat raţionamentul vrăjitorilor din vechime. Ei credeau că, întrucît această forţă este interesată de experienţa noastră de viaţă, faptul de a o putea satisface cu o reproducere a acestei experinţe - recapitularea -căpăta o importanţă covîrşitoare. Obţinînd ceea ce o interesa, forţa dezintegrantă îi lăsa pe vrăjitori în pace, liberi să-şi dez­volte capacitatea de a ajunge prin ea la limitele extreme ale tim­pului şi spaţiului.