Cartea anuală

JAMAICA

În Marea Caraibelor se află o frumoasă insulă, lată de 49 de mile şi lungă de 144. Aceasta este insula Jamaica, cu o populaţie de 1.340.400 de locuitori. Avansând mereu, vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu a înaintat în acest mic teritoriu. Acest lucru a fost ca o cântare dulce pentru oamenii de bine şi „alte oi” au fost adunate rapid. Din totalul populaţiei, aproximativ 15.000 de sunt albi, ceilalţi fiind de culoare. Între cei din urmă, care sunt şi cei mai numeroşi se observă cel mai mare interes. În Jamaica a avut loc o creştere de 23% a numărului mediu de vestitori în serviciul pe teren în cursul anului şi vom ataşa câteva fragmente interesante extrase din raportul servului filialei.

Acesta a fost un an extraordinar pentru noi şi lucrările lui Iehova pentru poporul său de aici au adus bucurie în sufletele noastre, deoarece am observat noi creşteri ale numărului de vestitori ai Împărăţiei în curs de şapte luni. După cum s-a raportat, anul trecut s-a realizat un record de 1.411 al vestitorilor în luna august şi anul acesta, în aceeaşi lună, am văzut o mulţime de cântăreţi ai Împărăţiei, în total de 1.739, respectiv mai mult cu 328 faţă de anul trecut! Asta înseamnă că un singur vestitor trebuie să se îngrijească de 771 de persoane în această insulă muntoasă.

Prima adunare încântătoare şi folositoare a avut loc în luna noiembrie, împreună cu vizita înviorătoare şi stimulatoare a fratelui Steelman, când patru adunări de două zile au fost ţinute în oraşe strategice ale insulei. Acest lucru a prilejuit un nou început, prin împrospătarea gândirii noastre cu aducerea la cunoştinţă a nevoii absolute a celor care trăiesc pentru de a fi „potriviţi pentru ”, urmând în totalitate poruncile clare ale Domnului, prin Cuvântul Său. El a dovedit cu putere că organizaţia Domnului este curată şi teocratică, astfel încât cei care doresc să intre pe porţile Lumii Noi trebuie să se potrivească cu standardele organizaţiei lui Iehova, indiferent de naţionalitate sau rasă.

Vizita sa s-a terminat prea curând, dar nu şi lucrarea Domnului! Aşa şi trebuie să fie, pentru că nu ne-a ajutat el să ne amintim că odată ce ne-am consacrat să facem voia lui Iehova, trebuie să fim credincioşi şi să mergem până la sfârşit? Astfel, cu forţe proaspete şi cu hotărâre, fraţii au mers înainte în lunile care au urmat, aşteptând cu nerăbdare adunările de circuit din primăvară, precum şi celebrarea Cinei. 2.823 de persoane au participat la Memorial, în timp ce 267 s-au împărtăşit din embleme, în conformitate cu legământul lor pentru Împărăţie.

Un pionier care lucra cu o grupă mică, a făcut o lucrare credincioasă, arătată prin circularea unui pamflet scris de un „popă” local, care se referea printre altele şi la martorii lui Iehova: (1) Ei nu cred că Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu, (2) Ei nu cred că Isus Christos a fost crucificat şi înviat din morţi şi (3) Aceşti oameni sunt martori falşi; şi îi mustra pe enoriaşii săi „să ţină tare de cuvântul credinţei”. Fratele a dus acest pamflet prin tot districtul şi a făcut o comparaţie între acesta şi cartea Să fie Dumnezeu adevărat pentru toţi locuitorii, aceştia recunoscând că „popa” era un martor fals; rezultatul a fost găsirea mai multor oameni de bine pentru Dumnezeu şi Cuvântul Său credincios.

Servii pentru fraţi au multe experienţe fericite care înveselesc inima. Un serv pentru fraţi raportează că în timp ce servea o grupă mică de aproape cinci vestitori, cuvântarea sa publică a fost ţinută în clădirea „Bisericii lui Dumnezeu” cu două sute de participanţi, cuvântarea fiind anunţată în multe locuri. „Preotul” însuşi l-a prezentat pe fratele ---. Imediat după aceea, preotul şi familia lui alcătuită din nouă copii au fost vizitaţi de servul pentru fraţi, care a început cu el un studiu al cărţii Să fieDumnezeu adevărat. El raportează că „minţile lor plecate în cer s-au întors spre Pământul Paradis, cu domnia lui perfectă a prinţilor de sub Împărăţia lui Dumnezeu”. Unii oameni îl acuzau că a devenit unul dintre martorii lui Iehova, ca şi când ar fi fost o ruşine să mărturiseşti pentru Dumnezeul Cel Prea Înalt!

Noi sperăm şi ne rugăm să continue creşterea, măcar la fel ca anul trecut. Pe parcursul anului, au fost botezate în total 240 de persoane şi în luna august s-a înregistrat un nou vârf de 1.739 de vestitori. Rezistenţă până la sfârşit, individual sau ca un grup care cântă laudele lui Iehova, este un lucru hotărât pe deplin în inimile fraţilor din această ţară.

JAPONIA

În Japonia se află câţiva fraţi răspândiţi, care cred sincer promisiunile Împărăţiei şi sunt nerăbdători să se angajeze în serviciu pe teren. De nouă ani, de când lucrarea Societăţii a fost interzisă în Japonia şi toată literatura confiscată, nu a mai existat un serviciu pe teren bine organizat. De curând, câţiva martori ai lui Iehova din Japonia au scris Societăţii, solicitând literatură şi ajutor şi se depun toate eforturile pentru a-i ajuta. Câţiva individuali şi-au început mărturia mai ales printre vecini şi prieteni, dar doi fraţi nou interesaţi, amândoi profesori, s-au asociat cu servii Domnului în Japonia. Când au ocazia, ei aduc adevărul la cunoştinţa copiilor în şcoli şi astfel este plantată sămânţa pentru viitorii iubitori de adevăr.

Planuri de reorganizare şi expansiune a lucrării în Japonia sunt acum în curs de împlinire. În cursul anului, şapte fraţi au fost chemaţi la Gilead pentru instruirea necesară ca să servească în Japonia. Cinci dintre aceştia sunt americano-japonezi şi cunosc bine limba japoneză. Unul dintre fraţi a lucrat ca instructor de studenţi, predând limba japoneză la Gilead la o clasă de 22. Cu aceşti absolvenţi pregătiţi şi zeloşi să se apuce de lucrare în Japonia, aşteptăm cu nerăbdare un progres deosebit în această ţară în anul 1949. Societatea a obţinut permisiunea din partea guvernului Statelor Unite ca să trimită primul său misionar în Japonia, pentru a-i organiza pe fraţii locali şi pentru a face pregătiri pentru sosirea mai multor misionari.
MEXIC

La Torre del Vigia de Mexico, A.C., este Societatea care conduce lucrarea martorilor lui Iehova în Mexic. Aceasta este o organizaţie educaţională şi martorii lui Iehova sunt într-adevăr educatori la sfârşitul lumii. Aceşti educatori duc mai departe lucrarea în Mexic, la fel cum martorii lui Iehova fac acest lucru în oricare altă parte a lumii, cu excepţia faptului că ei nu conduc adunări publice şi nici nu deschid sau încheie adunările lor cu rugăciune sau cântări, pentru că guvernul consideră acest lucru religios. Desigur că li se permite oamenilor să se roage în particular, dar dacă se face acest lucru la o adunare publică, atunci aceasta trebuie să se întâmple într-o biserică, dedicată acestui scop şi aprobată de guvern.

A fost organizat un număr de adunări în cursul anului şi au fost ţinute în folosul oamenilor. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea predicării Evangheliei, este lipsa educaţiei la majoritatea locuitorilor. În consecinţă, una dintre cele mai importante lucrări pe care o fac martorii lui Iehova în Mexic, este aceea de a învăţa oamenii să citească şi să scrie, pe lângă faptul că le fac cunoscut adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Servul care se ocupă de La Torre del Vigia ne-a trimis un raport interesant la biroul din Brooklyn.

Vestitorii au fost informaţi în legătură cu felul în care trebuie să ducem mai departe lucrarea de mărturie şi toţi au cooperat. Astfel, în principal prin lucrarea din uşă în uşă, vizitele ulterioare şi studiile de carte, prin mila Domnului, numărul de vestitori a crescut extraordinar. Am depăşit totalul de 4.400 de vestitori din anul 1948, media fiind de 4.542, iar vârful a ajuns la 5.708 de vestitori.

Asistând la una din adunările noastre, ca aceea pe care am avut-o în aprilie, este posibilă realizarea unei păreri de ansamblu în legătură cu condiţia generală a vestitorului mexican. Majoritatea fraţilor sunt foarte ascultători şi zeloşi dar extraordinar de săraci în necesităţile vieţii. Foarte puţini au avut parte de o oarecare educaţie. De asemenea, foarte puţini au posibilitatea materială de a sta în hoteluri. În timpul adunării, au stat în casele fraţilor locali şi au dormit pe podea. Noi am folosit două dintre Sălile Împărăţiei ca dormitoare mari şi cei mai mulţi vestitori au adus una sau două pături. Mulţi au venit la adunare cu bani suficienţi doar ca să ajungă aici, fără să le ajungă să mănânce sau să se întoarcă, dar într-un fel sau altul au reuşit să se descurce. Vremurile grele nu le descurajează spiritul teocratic, pentru că fiecare adunare pe care o avem este unul dintre subiectele lor preferate de conversaţie pentru mult timp după aceea şi întrebarea frecventă a fraţilor este: când vom avea o nouă adunare?

Deşi servii pentru fraţi suferă de tot felul de boli, de condiţii sărăcăcioase de viaţă şi mijloace de transport absolut descurajatoare, Domnul îi binecuvântează cu spiritul Său şi le oferă experienţe de teren deosebite. Unul dintre ei raportează că „ajungând să viziteze o anumită grupă, am aflat că fraţii fuseseră citaţi să apară în faţa autorităţilor, pentru a rezolva nişte probleme pe care le aveau cu copiii lor la şcoala publică.

Fraţii mi-au spus că presidente municipal, adică primarul local, dorea să ştie toate detaliile despre lucrarea noastră educaţională. Unul dintre vestitorii grupei m-a însoţit la primărie şi l-am invitat pe primar la cuvântarea principală pe care urma să o ţin în grupă. Primarul a venit însoţit de un avocat, un inspector şcolar şi profesorul fraţilor noştri mai mici din şcoala publică. Erau mai mult de 200 de persoane prezente şi toţi au fost atenţi la vorbire.

Toţi au fost foarte încântaţi de cuvântare şi apoi s-au dat câteva sfaturi. Şedinţa a fost deschisă întrebărilor şi răspunsurilor şi toate întrebările fraţilor au primit răspuns, spre satisfacţia lor. Apoi, avocatul a întrebat de ce toţi vestitorii de vârsta şcolară refuză să participe la ceremoniile civice ţinute în şcoală. I-am răspuns la întrebare conform cu Sfânta Scriptură şi cu Constituţia. Citând din Constituţie, i-am arătat că fiecare are dreptul la propria credinţă şi că acele ceremonii pe care le menţionase erau pur militare. Am menţionat, de asemenea, că dacă o persoană obligă pe alta să facă ceva împotriva voinţei sale, persoana care obligă devine un dictator şi nimeni dintre noi nu doreşte acest lucru. I s-a arătat că aceste lucruri erau contrare credinţei noastre, a fiecăruia şi apoi au fost citate Isaia 62:10 şi Exodul 17:15, arătând cum Numele lui Iehova trebuie respectat şi că El este adevăratul Eliberator.

Întrebarea a primit un răspuns satisfăcător. Avocatul a declarat că am argumentat foarte bine, răspunzând la întrebări din diferite puncte de vedere, fără să jignim pe nimeni. Primarul a spus că purtarea noastră era foarte diferită de ceea ce îi spuseseră fanaticii religioşi şi că dorea să ne ajute atât cât poate. Toţi au luat literatură şi au promis să o citească”.

O altă experienţă interesantă a unui serv pentru fraţi spune: „călătoream cu trenul, din care cea mai mare parte a călătorilor din compartimentul nostru erau agenţi de turism şi printre ei un doctor. Într-o discuţie pe care au început-o, încercau să înţeleagă de ce, în ciuda mijloacelor de transport moderne, a invenţiilor, a medicinii, etc., existau atât de multe războaie, foamete, neajunsuri, boli şi moarte. Şi-au dat toţi cu părerea, încercând să explice cauza.

Dar cum se mai contraziceau pe ei înşişi! Puţin timp după aceea, vocile lor anunţau deja o ceartă. Dintr-o dată, s-au întors toţi spre mine, singurul care tăcusem şi mi s-a cerut părerea. Răspunsul meu a fost că motivul pentru care se ceartă este faptul că nici unul nu citise adevărul şi pentru că cea mai mare parte a oamenilor îşi petrec timpul citind cărţi comice, cărţi de bancuri şi altă literatură similară şi nici una dintre acestea nu poate fi folosită pentru a-i învăţa pe oameni adevărul.

Le-am prezentat câteva cărţi şi broşuri şi le-am explicat relaţia lor cu Biblia şi faptul că acestea le pot arăta adevărul cu privire la întrebările pe care nu fuseseră capabili să le înţeleagă. Cele nouă cărţi şi treisprezece broşuri pe care le aveam la mine au fost împărţite în mai puţin de cinci minute şi discuţia lor aprinsă s-a transformat rapid în căutarea în linişte a problemelor referitoare la adevăr. Unul dintre ei a afirmat că auzise de publicaţiile Turnul de Veghere şi că era o adevărată bucurie să poată ţine în mână una din cărţile lor. L-am invitat la o adunare de district pe care urma să o ţinem în câteva zile în oraşul Veracruz şi vă puteţi imagina ce bucurie am simţit când l-am văzut pe doctor foarte interesat printre noi”.

Pe ansamblu, anul nostru de serviciu a fost unul paşnic şi binecuvântat, pentru care îi mulţumim Domnului. Speranţa şi rugămintea noastră este aceea că până în momentul în care va trebui să trimitem un nou raport, vom continua să avansăm ca şi mai înainte şi că până atunci toţi vestitorii din Mexic vor şti să scrie şi să citească.
OLANDA

Condiţiile din această ţară distrusă de război, Olanda, care de-abia se reface de pe urma războiului global, au fost de aşa natură, încât multe greutăţi şi necazuri au venit asupra servilor credincioşi cu timp integral. Ei au avut alimente cu raţia, spaţii mici de locuit şi multe alte dificultăţi. Aceste lucruri nu au împiedicat însă înaintarea propovăduirii Împărăţiei. De fapt, asistăm la o creştere cu 11% a numărului de vestitori care servesc Împărăţia. Acum, există o medie de 4.190 de martori ai lui Iehova care servesc pe teren în fiecare lună. În timp ce a avut loc o scădere a numărului total de ore de mărturie pe teren, făcute de servii Celui Prea Înalt, s-a constatat o creştere evidentă a numărului vizitelor ulterioare şi a studiilor de carte şi adunările publice s-au înmulţit de asemenea. Aceste ultime trei laturi ale serviciului au constituit factorii importanţi în avansarea vestitorilor Împărăţiei. Servul filialei ne spune o relatare, pe care voi o veţi găsi interesantă.

Noul aranjament pentru serviciul cu timp integral a fost apreciat foarte mult, atunci când a fost anunţat în Informatorul din ianuarie. Acum, mulţi fraţi sunt încurajaţi să îşi asume mari privilegii şi bucurii ale acestui serviciu şi numărul pionierilor creşte încet. În prezent, puţin sub 4% din toţi vestitorii sunt pe lista pionierilor. Îngrijirea pentru un serviciu laic parţial, nu numai că se dovedeşte a fi în folosul pionierilor înşişi cât şi pentru a putea fi o bună mărturie pentru Împărăţie, lucru demonstrat de o scrisoare a unui grup de surori pioniere, care este citată aici parţial:

„Deoarece nu am putut obţine ajutor prin plasarea de cărţi, ne-am decis să depunem şi o lucrare laică, şi anume să culegem fructe din grădina unui fermier. Acolo, mai erau şi alte femei la lucru, pe care le întâlnisem la uşi cu mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu. În curând, toată lumea ştia că şi martorele lui Iehova culegeau fructe. Fermierul, căruia nu-i plăcea religia, a început să ne pună întrebări şi apoi a luat ceva literatură, afirmând: „cel puţin aceasta este o credinţă! Să munciţi pentru pâinea voastră şi să şi predicaţi pe la uşi! Cum este posibil? Eu vă respect foarte mult şi de fiecare dată când oamenii bisericii vă vor vorbi de rău, le voi spune că preotul lor nu este demn nici măcar să ţină o candelă pentru voi. Voi nu predicaţi pentru bani, aşa cum se face în biserică”. După ce am terminat culesul fructelor, fermierul a spus: „aţi fost cei mai buni lucrători ai mei. Celorlalţi nu le pasă de ceea ce culeg şi zdrobesc o grămadă de fructe pentru a înainta cât mai repede şi apoi le aruncă în lăzi şi pun o grămadă de frunze jos. Dar voi aţi lucrat foarte bine. Sunteţi cei mai buni lucrători pe care i-am avut de ani de zile”. La scurt timp după aceea, una dintre noi a distribuit câteva cărţi unor oameni care sunt atei, după spusele lor şi care auziseră că noi predicăm Evanghelia şi nu ne este ruşine să muncim la fermă. Una dintre aceste persoane locuieşte destul de departe de fermă şi acum doreşte o vizită ulterioară”.

Partea sudică a Olandei este o parte a ţării de care filiala a fost tot timpul foarte interesată. Acolo, se află un număr de oraşe destul de mari unde nu au existat vestitori şi unde dominaţia ierarhiei este încă neatinsă. De aceea, a fost o mare bucurie pentru noi să obţinem permisiunea de la fratele Knorr pentru a înrola mai mulţi pionieri speciali, care să poată fi trimişi în aceste teritorii virgine, pentru a-i găsi pe oamenii de bine, pe care să-i hrănim şi de care să avem grijă, să-i organizăm pentru serviciu pe teren şi să-i întărim în închinarea adevărată a lui Dumnezeu.

Vasul de marfă „Deborah” al Societăţii a fost transformat rapid într-unul de pionierat şi dotat cu un echipaj de patru servi cu timp integral. Misiunea lor a fost să meargă într-un oraş care fusese acoperit de mai multe ori înainte şi în timpul războiului de către vestitorii dintr-o grupă vecină, care călătoreau timp de o oră cu trenul, pentru a pune mărturie aici. Deşi astfel au fost descoperite multe persoane interesate, era practic imposibil să aibă grijă de aceste „oi”, vizitându-le regulat şi hrănindu-le cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Aşa că nu se înregistra nici un progres vizibil. Dar lucrarea nu era zadarnică. Pâinea vieţii a fost aruncată pe ape şi după multe zile pionierii au găsit-o (Ecl. 11:1). Au fost stabilite studii de carte, unul după altul. Sute de vizite ulterioare au fost făcute regulat. Cu ascultare şi zel, acest teritoriu a fost acoperit de patru ori. Un frate a scris: „acum am acoperit teritoriul meu pentru a patra oară şi totuşi am putut să stabilesc încă două studii de carte şi să aranjez încă trei vizite ulterioare. Aceasta arată cât este de profitabil să lucrăm un teritoriu de patru ori. Aici, am găsit 5 noi vestitori, doi care au fost deja botezaţi şi unul care va intra în serviciul de pionier luna viitoare. Luna trecută, grupa noastră a înregistrat un număr de 21 de vestitori”. Binecuvântată este partea celor care îl servesc pe Iehova zi de zi. Fie ca experienţele fericite ale pionierilor să-i îndemne pe mulţi alţii să scuture jugul stăpânilor de pe pământ şi să intre în serviciul cu timp integral.

Odată cu încetarea războiului, multe caracteristici ale vieţii de zi cu zi şi multe bunuri materiale, care au lipsit în timpul războiului, au început din nou să răpească timp şi energie. De asemenea, vestitorii Împărăţiei au fost confruntaţi din ce în ce mai mult cu întoarcerea poverilor vieţii „civilizate”.

Mai puţine ore petrecute pe teren, au avut ca rezultat mai puţine distribuiri de cărţi şi mai puţine ocazii de vizite ulterioare. Lucrarea de vizite ulterioare necesită toată atenţia noastră. Deşi numărul total de vizite ulterioare din cursul anului a fost mai mare decât cel de anul trecut, media pentru fiecare vestitor a fost mai mică. În timpul ultimei noastre serii de adunări de circuit, s-a pus un accent special pe această latură a serviciului, care ne oferă o ocazie excelentă de a hrăni „oile”. Pe de altă parte, numărul mediu de studii de carte pe fiecare lună a crescut cu 44% în comparaţie cu anul trecut. Studiile de carte au avut rezultate bune în interesul oamenilor pentru adevăr şi în ajutarea lor să ia poziţie de partea Împărăţiei. Noi putem avea o speranţă bună pentru viitor, fiind fără grijă în privinţa creşterii numărului de vestitori. În jur de 6.000 de persoane sunt asociate cu organizaţiile de grupă; la celebrarea Cinei din acest an prezenţa a fost de 5.900 de persoane, din care 35 s-au împărtăşit din embleme.

În timp ce Statele Unite trimit mari cantităţi de provizii ţărilor nevoiaşe ale Europei, respectând Programul de Redresare Europeană, cum este cazul Olandei, organizaţia teocratică din această parte a lumii îşi face prieteni şi în această ţară. Acest „program de ajutorare” teocratic, constă din pachete CARE cu hrană, îmbrăcăminte, aşternuturi şi cărţi. Trei sute de pachete cu hrană au fost trimise servilor noştri cu timp integral şi altor persoane nevoiaşe şi demne. Un al cincilea transport cu haine, cântărind 9 tone, a fost distribuit pentru aproape 4.000 de persoane, cantitatea totală primită în această ţară fiind de 64 de tone. Întrucât un om nu trăieşte doar cu hrană literară şi îmbrăcăminte, 200.000 de exemplare ale cărţii De Waarheid Zal U Vrijmaken (Adevărul vă va face liberi), au fost trimise în această ţară pentru a fi folosite în marea lucrare educativă făcută de martorii lui Iehova. Fie ca Iehova să ne binecuvânteze eforturile de a pune toate aceste cărţi în mâinile oamenilor care înfometează şi însetează după adevăr şi dreptate.

În anul de serviciu care urmează vom continua, prin harul Domului, să răspândim închinarea adevărată, profitând de multele îngrijiri pe care Iehova ni le-a oferit prin intermediul organizaţiei Sale teocratice de pe pământ. În timp ce suntem credincioşi în împlinirea lucrării noastre, ne rugăm ca El să ne ajute să progresăm.

NEWFOUNDLAND

Scriitorul înţelept Solomon a spus: „un raport bun întăreşte oasele”. Martorii lui Iehova de aici cunosc acest lucru datorită anilor de lucrare grea şi mai ales datorită anului de serviciu 1948, când au remarcat că rândurile lor s-au mărit cu 57%. Au fost petrecute mai multe ore pe teren, a fost făcut un număr mai mare de vizite ulterioare, au fost conduse mai multe studii de carte regulat, a crescut cu mai mult de 100 procente numărul de adunări publice, toate acestea aşa cum sunt prezentate în raportul anual, aduc bucurie vestitorilor Împărăţiei din Newfoundland. Acum, convingerea lor este să laude pe Iehova din ce în ce mai mult. Raportul servului de filială arată că ei tocmai acest lucru intenţionează să facă.

Mai întâi de toate, ar fi bine să vă oferim o foarte scurtă imagine despre insulă şi despre condiţiile în care martorii lui Iehova Dumnezeu predică despre viitoarea Împărăţie.

Newfoundland este a zecea dintre cele mai mari insule din lume, având o suprafaţă de aproape 42.000 kilometri pătraţi. Ţărmul său este presărat cu multe golfuri şi golfuleţe şi se întinde pe aproape 6.000 de kilometri. De-a lungul acestui ţărm trăiesc în jur de 300.000 de oameni în 1.156 de cătune şi sate. Există doar cinci comunităţi cu o populaţie de peste 5.000 de persoane. St. John’s, capitala, are o populaţie de aproape 55.000 de locuitori. Astfel, este uşor să vă imaginaţi dificultatea pe care o întâmpină vestitorii ca să ajungă la aceşti oameni cu mesajul vieţii. Totuşi, religia i-a găsit. În jur de patruzeci de tipuri de religii au înflorit aici şi-i exploatează pe pescarii umili, orbindu-i cu privire la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Practic există câte o biserică mare în fiecare aşezare micuţă. Oricine poate distinge casa preotului cu uşurinţă, întrucât este cea mai bună din comunitate. Aproape jumătate din populaţie este ţinută în robia cultului religios romano-catolic.

Nu este deloc o sarcină uşoară pentru un serv de fraţi să umble pe străzi în această insulă. Nu se pune problema de a te urca în tren sau în autobuz şi apoi să ajungi la următoarea grupă în câteva ore. Cu toate că există o linie de cale ferată care traversează insula, mulţi dintre fraţi locuiesc în locuri izolate, accesibile doar cu barca pe vreme bună şi pe jos, călare sau cu sania trasă de câini de-a lungul ţării sălbatice, atunci când navigaţia este imposibilă. Chiar şi cu barca servul pentru fraţi întâmpină multe greutăţi. Uneori, el este nevoit să vâslească mulţi kilometri pentru a ajunge la destinaţie.

Un efort deosebit a fost făcut la vremea Cinei pentru a ajuta fraţii şi rezultatul a fost un nou vârf de 154 de vestitori, fapt care a depăşit cu mult aşteptările noastre, în situaţia în care maximul fusese de doar 90 de persoane. În timpul acesta, toţi vestitorii experimentaţi au încercat să-i ajute pe unul sau mai mulţi vestitori fără experienţă în câteva privinţe ale serviciului. Nici măcar timpul urât care s-a abătut asupra insulei în luna martie nu i-a oprit pe vestitorii hotărâţi. Servul pentru fraţi scrie despre experienţele sale în acest weekend special de activitate după cum urmează:

„Săptămâna următoare voi sta la Lumsden. Fiecare zi este plină de activităţi teocratice. Am ajuns la timp pentru adunarea de Cină, noaptea aceasta reprezentând o încercare pentru noi toţi. Până la apus vânturile puternice şi vremea se înrăutăţesc, în timp ce, cea mai aprigă furtună a anului izbucneşte în acel loc. Zăpada orbitoare amestecată cu nisip de pe plajă este viscolită prin această aşezare din nordul Lumsden-ului. Este practic imposibil pentru prietenii din partea sudică să vină peste noapte şi acest lucru îi va dezamăgi foarte tare. Nu se poate face decât un singur lucru şi anume să ţinem serviciul pentru Cină mai devreme în partea nordică şi apoi să încercăm să ajungem în partea sudică. Cum anume voi putea ajunge acolo pe furtună, nu ştiu încă. Bătrânii dau din cap vrând parcă să spună: „încercaţi orice de dragul adevărului; Iehova este cu voi”. Dar, aceasta este o furtună îngrozitoare care se poate transforma uşor într-un dezastru. Nu-mi surâde ideea de a călători singur, dar nu trece mult până când găsesc un voluntar, cineva care cunoaşte fiecare pas ce trebuie urmat pe orice vreme.

Pe măsură ce mergem spre plajă, nisipul purtat de vânt face imposibilă înaintarea împotriva furtunii. În această noapte te poţi rătăci cu uşurinţă. Nu putem vedea nimic în faţa noastră. Nisipul ne intră în ochi şi în nas şi când ne deschidem gura ca să respirăm se umple şi ea cu nisip şi devine un coşmar atunci când particulele tari de nisip scrâşnesc între dinţi, un moment mai târziu. Conversaţia este imposibilă şi chiar şi cuvintele ne sunt suflate departe de către vântul puternic. Lanterna nu prea ne este de folos printre nisipul şi zăpada răscolite. Gheaţa alunecoasă de sub picioarele noastre ne face să alunecăm, să ne împiedicăm şi să cădem, iar când ne ridicăm nu mai ştim în ce direcţie ne îndreptăm. Dar, pentru ghidul meu, călătoria n-ar fi imposibilă, pentru că el cunoaşte fiecare epavă şi stâncă de pe plajă. Pentru un străin, această călătorie s-ar sfârşi sigur cu mari probleme. Dar, efortul este încununat cu succes şi în cele din urmă am ajuns în sudul Lumsden-ului, după traversarea îngreunată de furtună inimile noastre umplându-se cu recunoştinţă faţă de Iehova. Cina s-a dovedit plină de succes în ambele aşezări în aceeaşi noapte.

Cuvântarea publică i-a întărit foarte mult chiar şi pe vestitori. Multe dintre cele 112 cuvântări din cursul anului au fost ţinute în aer liber. Mărturia în grup a fost tot timpul mai degrabă slabă, dar eforturile organizate în legătură cu cuvântările publice au ajutat la învingerea acestei slăbiciuni.

Câmpul din Newfoundland este alb şi gata de seceriş. Servii consacraţi ai lui Iehova de peste tot cuprinsul insulei realizează privilegiile lor şi se vor uni cu fraţii lor de pretutindeni în înaintarea lor spre maturitate şi în lărgirea serviciului, având astfel, pe scară mică, o parte în împlinirea cuvintelor din Isaia 42:10, 12, A.S.V.: „cântaţi lui Iehova o cântare nouă şi laudele Sale până la marginea pământului; voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, insule şi locuitorii lor. Să dea slavă lui Iehova şi să declare laudele Sale în aceste insule”.