Cartea anuală

NOUA ZEELANDĂ

Pe tot parcursul anului, martorii lui Iehova din Noua Zeelandă au avut în minte să cânte laudele lui Iehova printre naţiuni. Au avut de asemenea în minte propunerea ca fiecare ţară să încerce să-şi mărească numărul de vestitori cu 10 procente. Cunoscând faptul că acesta este timpul de a aduna „alte oi”, trebuie depuse eforturi serioase de către toţi servii Evangheliei, iar servii Celui Prea Înalt din Noua Zeelandă n-au fost nici un pic în urma celor din alte ţări, în susţinerea acestui efort. Numărul vestitorilor a crescut cu 17% faţă de anul trecut. Fraţii noştri din Noua Zeelandă au făcut mari progrese în trei dintre cele mai importante domenii ale serviciului, anume, timpul petrecut pe teren, vizite ulterioare şi studii de carte. Servul de Filială ne spune câte ceva despre ce se întâmplă în această ţară, departe către sud.

Numărul grupelor organizate pentru serviciu a crescut la 56, cu o diferenţă de 8 faţă de anul trecut. Acestea sunt servite de trei servi pentru fraţi, doi absolvenţi de la Gilead lucrând cu timp integral şi unul parţial. La începutul anului aveam cinci circuite, dar acum am împărţit teritoriul, obţinând în total şase asemenea circuite, crezând că acest lucru va îmbunătăţi cooperarea dintre fraţi şi va asigura o prezenţă mai mare la adunările pe circuit. Deşi comparativ este mică în suprafaţă, Noua Zeelandă are o formă alungită şi se întinde pe 1000 de kilometri de la nord la sud.

Numărul pionierilor noştri nu a ajuns încă la cota recomandată, adică de 10% din totalul vestitorilor. Dar, s-a remarcat o creştere. În ciuda faptului că au avut loc câteva pierderi în rândurile pionierilor datorită îmbolnăvirii, a morţii şi a altor cauze, numărul mediu a crescut de la 20 la 37, în timp ce numărul raportat acum este de 42. Creşterea medie este de 85%. Totuşi noi credem că mai mulţi pot şi vor deveni pionieri în cursul anului 1949 şi vom progresa mai departe cu scopul de a înregistra o echipă de vestitori de 10% din total.

A fost un an de progres serios lipsit de orice împotrivire deosebită. Într-adevăr unele oraşe au ameninţat cu acuzarea celor angajaţi în mărturia stradală, dar până acum nu s-a întâmplat nimic concret şi fraţii au mers mai departe cu propovăduirea cuvântului vieţii, pe străzi.

Cea mai mare parte a mărturiei stradale în Noua Zeelandă este făcută vinerea după-amiaza şi seara. Sâmbăta toate magazinele sunt închise toată ziua şi străzile sunt pustii. Dar vinerea, o mulţime de oameni roiesc pe străzi până la ora 21, timpul obişnuit pentru închiderea magazinelor în acea zi. Adesea trecătorii amuzaţi le spun vestitorilor că ei „s-au trezit”. Sau ocazional, unora li se adresează cu un sforăit zgomotos atunci când anumite persoane puse pe şotii observă titlul revistei Treziţi-vă! Exceptându-i pe aceşti oameni „amuzanţi”, mulţi oameni de bine sunt găsiţi prin lucrarea stradală şi aceştia vin frecvent la vestitori ca să obţină fiecare număr al revistelor. Unii trec de mai multe ori până când îşi iau inima în dinţi ca să ceară o revistă şi să lase la o parte prejudecăţile în privinţa interesului lor în lucrare.

Noua Zeelandă este diferită de America pentru că toate trotuarele din zonele comerciale sunt acoperite cu verande. Astfel, vestitorii sunt protejaţi de ploaie în timpul acesta. De curând, un vestitor echipat cu o geantă cu reviste a observat că un străin voinic, înalt de şase picioare, îl urmărea îndeaproape pe stradă. Vestitorul era convins că era ceva în neregulă. Un alt vestitor, fără geantă cu reviste, s-a apropiat şi a început să vorbească cu primul vestitor. Aceasta a fost ocazia ideală pentru străin ca să întrerupă ceea ce îşi închipuia că era interesul în lucrare al unui membru al publicului. S-a apropiat şi s-a prefăcut că este interesat de lucrare. Apoi, a înşfăcat brusc revistele vestitorului, dar nereuşind să le smulgă din mâna acestuia, l-a lovit cu pumnul în nas, spre surprinderea celui din urmă, a apucat revistele şi a început să le rupă. Rapid ca fulgerul, pumnul drept al vestitorului a intrat în acţiune şi a doborât pe spate bruta răguşită. Uriaşul şi-a revenit repede şi s-a repezit din nou ca să-l atace pe adversarul său mai mic, dar a intervenit cel de-al doilea vestitor şi bătăuşul a întins-o de la locul faptei.

Partea interesantă a urmat atunci când vestitorul numărul 1 şi-a schimbat cămaşa (lucru necesar în urma loviturii primite în nas) şi s-a întors la locul său pe stradă. O tânără dintr-un magazin de peste drum a fost martoră la altercaţie. S-a apropiat de el şi i-a spus că a avut cu siguranţă puterea necesară de a se întoarce după acea încăierare. Aceasta a luat nişte reviste şi cartea Să fie Dumnezeu adevărat, iar mai târziu a arătat interes pentru lucrare. Astfel, lucrarea de mărturie stradală are preţul ei, pentru că nu ştii când poţi să primeşti un pumn în nas, având ca rezultat un studiu de carte cu una din „alte oi” ale Domnului?

Aşteptăm următorul an de serviciu cu încredere. Ştim că lucrarea noastră nu este perfectă şi că rămân mult mai multe lucruri de făcut în onoarea numelui lui Isus Christos, Regele nostru. Vrem să vedem mărturia dată complet, astfel încât toţi oamenii acestui pământ care iubesc dreptatea, să aibă ocazia de a asculta mesajul Împărăţiei şi astfel să găsească calea pentru viaţă.
NICARAGUA

Dacă cineva priveşte la serviciul zilnic, nu poate observa nici un progres deosebit; dar, când cineva reflectă la anul trecut, atunci binecuvântarea Domnului este evidentă. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi nu aduce cu ea nici un regret”. Deşi pot exista multe obstacole ce trebuie înfruntate în Nicaragua, ploaia, căldura şi praful de aici şi multe alte capricii ale naturii, totuşi misionarii care servesc în acea ţară, împreună cu grupa de vestitori, se bucură din plin de favoarea Domnului. Atunci când vestitorii vor realiza că au înregistrat o creştere de 100% a numărului de martori ai Împărăţiei în cursul anului, se vor însufleţi şi vor realiza o activitate şi mai mare în anul 1949. Există oameni de bine şi în Nicaragua. Necesită timp pentru a-i găsi şi servul de Filială arată cum a fost împlinit acest lucru în ultimele 12 luni.

S-a depus un efort deosebit în cursul anului pentru a menţine activitatea adunării publice la capacitate maximă. Situaţia economică a fost îngrijorătoare în cursul anului şi plasarea literaturii a scăzut considerabil. Pentru a compensa această lipsă de literatură din mâinile oamenilor, adunările publice au fost ţinute frecvent în toate părţile oraşului, în săli de teatru şi grădini în aer liber, unde oamenii puteau veni ca să asculte şi „să ia din apa vieţii fără plată”. Această activitate a adus roade în multe feluri. Cea mai mare grupă din capitală a avut o medie de aproape o adunare pe săptămână pentru tot anul. Fraţii locali s-au obişnuit cu această activitate continuă şi dificilă şi şi-au adus aportul la acest lucru, aducându-şi şi prietenii la adunări.

Servul pentru fraţi a subliniat cu hotărâre în timpul vizitei sale în Nicaragua, deficienţele lucrării de serviciu de acolo şi i-a îndemnat pe toţi vestitorii să fie atenţi la mijloacele prin care pot remedia situaţia. Sugestiile sale au fost exploatate imediat şi fructificate în timpul vizitei sale de două săptămâni şi rezultatele au fost foarte satisfăcătoare. El i-a sfătuit pe vestitori că trebuie să facă un efort deosebit pentru a arăta mai multă prietenie noilor interesaţi, pentru „a-l primi pe străin” cu entuziasm, precum şi faptul că fiecare misionar şi ceilalţi vestitori foarte activi, trebuie să aibă o listă cu vestitorii mai puţin activi sau chiar inactivi şi cu oamenii de bine, ca să-i poată căuta zilnic pe aceştia din urmă şi să-i ajute să participe în serviciul Domnului. Ei trebuie să mărturisească cu gurile lor pentru a fi mântuiţi. Ei ar lucra dacă li s-ar da de lucru şi cu siguranţă nu ar lucra dacă nu ar fi încurajaţi de fraţii activi şi prietenoşi. Ar deveni „ascultători uituci”. Pionierii, conducătorii de studiu şi vestitorii obişnuiţi au răspuns prompt aşteptărilor şi au depus un adevărat efort pentru a-i ajuta pe toţi cei care au arătat interes în lucrare, pentru a lua parte la serviciu în luna iulie, anunţând cuvântarea publică a adunării viitoare de circuit.

Fratele Steelman a luat iniţiativa şi a mers de la un capăt la celălalt al capitalei, întâlnindu-se personal cu fiecare persoană care a arătat un interes deosebit, încurajându-i la o activitate mai mare. Toate aceste eforturi depuse de curând, au adus binecuvântarea celei de-a doua adunări de circuit a anului, care a coincis cu vizita fratelui Steelman. Sfatul său minunat pentru serviciu de la celelalte cuvântări de la adunare, a lăsat o impresie adâncă, a dat roade şi a îmbunătăţit în mare măsură multe laturi ale serviciului.

Vizita fratelui Steelman în alte oraşe ale republicii a descoperit necesitatea urgentă de vestitori mai capabili care să preia conducerea. Peste tot se găseau oameni interesaţi care nu aveau nevoie decât de un studiu de carte şi de instruire pentru a deveni vestitori ai Împărăţiei. Practic, toţi dintre persoanele asociate au răspuns invitaţiei, precum şi mulţi alţii din diferite părţi ale ţării. Când s-a realizat raportul lunii iulie, s-a descoperit că numărul precedent de vestitori era mai mult decât dublu în doar două săptămâni şi că acum totalul era de 146. Aici, chiar sub nasul nostru se găseau vestitori pe care-i trecuserăm cu vederea în fiecare lună.

Entuziasmul şi devotamentul insuflate fraţilor de această adunare nu au dispărut odată cu sfârşitul lunii, ci toţi aceştia au început ultima lună de serviciu hotărâţi să mărească numărul de vestitori. Cei mai mulţi dintre noii vestitori s-au menţinut pe poziţie, iar celor câţiva care nu au înaintat un raport în acea lună, le-au luat alţii locul. S-a atins un nou vârf de 154 de vestitori, dintre care cei mai mulţi s-au exprimat că fuseseră destul timp inactivi. În mod normal, această creştere a numărului de vestitori a adus creşteri în toate privinţele serviciului şi toţi erau gata să înceapă noul an, aşteptând cu nerăbdare să vadă ce alte binecuvântări le rezervase Domnul.
NIGERIA

Expansiunea teocratică reprezintă la fel de mult pentru continentul întunecat al Africii ca şi pentru oricare altă parte a lumii. Lucrarea din Nigeria şi din alte ţări ale Africii demonstrează că scopul lui Iehova de a aduna laolaltă numărul mare al „altor oi” ale Sale, va fi urmărit în acest continent la fel ca în oricare altul. Vălul întunericului şi al superstiţiei care învăluie de mult timp poporul african se ridică treptat şi lumina adevărului pătrunde în cea mai afundată parte a junglei. Sunt organizate grupe, se stabilesc adunări pe circuit, sunt trimişi pionieri în locurile cu populaţie numeroasă şi lucrarea merge mai departe. Am aflat că numai în Nigeria numărul grupelor a crescut de la 201 la 249 în cursul anului; iar în ceea ce priveşte numărul vestitorilor, am constatat o creştere de 48%, ajungându-se la o medie de 5.511 vestitori în Nigeria. Cel mai mare număr de vestitori a fost atins în august, când 6.825 de vestitori serveau interesele Împărăţiei. Unele dintre momentele dificile, care în cele din urmă au avut drept rezultat o mare bucurie, sunt prezentate de servul de Filială.

De departe cel mai important eveniment al anului a fost vizita voastră şi a Fratelui Henschel din luna decembrie. Cei mai mulţi cititori sunt deja familiari cu ceea ce s-a întâmplat atunci prin intermediul raportului detaliat publicat în Turnul de Veghere. Cuvântarea ta „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor” a fost ascultată de un public recunoscător de peste 4.000 de persoane în Lagos şi de 6.000 de persoane în Ibadan. Congresul de la Ibadan, pregătit special pentru Fraţii din Yoruba, dintre care vreo 3.500 au fost prezenţi, a fost cel mai mare şi cel mai important congres ţinut vreodată în Africa de Vest, fiind prima dată când un preşedinte al Societăţii a vizitat acest ţinut. Am fost mult dezamăgiţi de faptul că nu aţi reuşit să vă întâlniţi cu fraţii din Iboland, datorită condiţiilor dificile de transport, a neplăcerilor şi a necesităţii de a vă întoarce la Lagos ca să prindeţi legăturile pentru călătoria cu avionul. Totuşi, doi absolvenţi de la Gilead, fraţii Attwood şi Moreton, după o traversare cu canoe a râului Niger pe o distanţă de 3 mile şi jumătate şi după o călătorie la miezul nopţii cu camionul, au reuşit în cele din urmă să ajungă la Enugu pentru congres şi au putut prezenta celor 1.600 de fraţi prezenţi multă din informaţia dată la congresul din Ibadan.

Câteva luni mai târziu, o scurtă vizită la Owo a adus o audienţă de 580 de persoane pentru o cuvântare publică şi apoi la Akure şi Oshogbo pentru încă două adunări minunate. Evenimentul important de la Oshogbo a avut loc duminică, atunci când cuvântarea publică urma să fie ţinută în curtea palatului lui oba. Maşina cu difuzoarele deasupra a fost aşezată în faţa curţii. De o parte stătea oba, purtând o coroană de aur şi fiind înconjurat de soţiile lui, servii şi poliţia locală; în faţă mulţimea de 1.394 de persoane asculta cu atenţie cuvântarea „Guvernatorul permanent al tuturor naţiunilor”.

În aprilie am fost anunţaţi că mult aşteptata maşină tipografică se află pe drum din Africa de Sud. Când ne-am întors acasă, am descoperit cu încântare că aceasta ajunsese şi fusese asamblată. Urma apoi să adunăm echipamentul necesar astfel încât să putem începe să tipărim. Unul din primele articole tipărite a fost un exemplar din Veştile Împărăţiei în limba Urhobo, prima publicaţie tipărită vreodată de Societate în această limbă. Alte exemplare din Veştile Împărăţiei şi Informatorul în limbile engleză, yoruba şi ibo, precum şi o diversitate de alte subiecte au fost produse de tipar. Doar doi dintre cei şase fraţi care lucrează acum la tipografie au mai lucrat în acest domeniu înainte. Dar, când cineva se angajează cu seriozitate într-o slujbă nouă, cu voinţa şi dorinţa de a învăţa de dragul lucrării Domnului, este surprinzător cât de repede poate deveni eficient.

În timpul celor patru luni care au trecut, s-au făcut în continuu căutări pentru o clădire potrivită care să poată servi ca o nouă casă Bethel. Devenea din ce în ce mai dificilă desfăşurarea activităţii în vechea casă. Tipografia se afla la aproape o milă depărtare, fapt care presupunea o alergare continuă încoace şi încolo; familia era găzduită în trei locuri diferite şi mai trebuia obţinută încă o clădire pentru depozitarea literaturii. Ştiam că Domnul era atent la nevoile noastre, iar încercările noastre neobosite de a găsi un loc potrivit, n-au trecut neobservate.

A fost o zi fericită atunci când contractul de închiriere a fost semnat în cele din urmă. Acum avem o casă modernă, drăguţă, cu tot confortul. La parter se află o sufragerie în care încap 24 de persoane, bucătăria, trei camere unite pentru tipărit şi camera de depozitare a literaturii. Deasupra se află un hol mic, patru dormitoare şi două camere unite pentru birou, cu o scară exterioară. La ultimul etaj este un dormitor pentru treisprezece persoane. Pe lângă toate acestea mai sunt şi duşuri, o baie, toalete moderne şi o curte de mărime potrivită. A fost nevoie să muncim din greu pentru a aranja clădirea. Familia Bethel şi mulţi fraţi din grupurile Lagos au transformat clădirea prin lucru serios şi dificil, într-un loc demn de a fi numit un sediu al Filialei Societăţii. Toţi sunt fericiţi şi satisfăcuţi. Activităţile noastre în legătură cu clădirea au devenit subiect de discuţie pentru vecini. A vedea pe europeni folosind pensule de zugrăvit şi întinzând beton sau reparând instalaţiile sanitare, a reprezentat pentru ochii africanilor o privelişte pe care n-o mai văzuseră niciodată înainte.

Creşterea rapidă a numărului de vestitori, formarea de noi grupe şi bunăstarea generală a poporului Domnului, fireşte că au atras mânia duşmanilor. Ca şi în alte ţări, copiii inocenţi de la şcoală sunt aleşi ca ţinte de atac. Multe dintre şcoli sunt controlate de religionişti şi exerciţii religioase de salutare a steagului sau de contribuire forţată pentru „Seceriş” sau pentru „Paşte”, sunt câteva dintre pretextele folosite pentru a-i exmatricula pe copiii fraţilor. Politica educaţională a guvernului interzice discriminarea pe motive religioase sau violarea conştiinţei; dar, oficialii nu se grăbesc să ia măsuri, în ciuda protestelor şi apelurilor frecvente înaintate de la acest birou.

Vracii, preoţii juju şi agenţii lor, precum şi religioniştii „creştini”, se unesc în persecutarea fraţilor adulţi. Acesta este modul cum decurg lucrurile: într-un sat unde se află câţiva vestitori ai Împărăţiei, se realizează în fiecare an o sacrificare demonică a unui porc sau a unui alt animal, ca o jertfă adusă zeilor demonici. Toţi cei din sat trebuie să contribuie cu bani sau în natură, iar agenţii preotului merg din casă în casă deghizaţi în vesminte juju, cerând cotizaţii de la săteni. Bineînţeles că de la casele fraţilor nu obţin nici o contribuţie. În noaptea următoare, o bandă de huligani va vizita probabil casa care i-a ofensat, intrând înăuntru şi furând animalele, banii sau orice altceva pe care pot pune mâna. Sunt depuse acuzaţii la curţile locale de judecată şi făptaşii sunt scoşi nevinovaţi după ce au mituit pe cine trebuie. Desigur că Societatea ia legătura cu funcţionarul european regional când se întâmplă asemenea incidente şi câteva cazuri au avut ca rezultat acţiune favorabilă.

În ultimele şase luni, de la inaugurarea noului aranjament pentru pionieri, mulţi dintre aceştia au avut privilegiul de a-şi devota tot timpul lucrării Domnului. În luna ianuarie erau doar vreo cincizeci pe listă, dar acum avem aproape 170 de persoane. Pe măsură ce dispunem de mai multă literatură în limba locală, fără îndoială că vor răspunde mai mulţi. Literatura în limba locală a fost multă vreme una dintre principalele necesităţi ale fraţilor. Înfiinţarea tipografiei noastre este un pas în rezolvarea acestei probleme. Se speră că, până în momentul în care acest raport va fi citit, fraţii Yoruba şi Ibo vor studia Turnul de Veghere în propria lor limbă. De curând a ajuns de la Brooklyn un transport cu 25. 000 de exemplare din Adevărul vă va face liberi în limba Yoruba, aducând multă bucurie în mijlocul celor şase circuite Yoruba. Traducerea cărţii Să fie Dumnezeu adevărat, atât în Yoruba cât şi în Ibo, este practic terminată şi traducerea în Efik a broşurii Bucuria tuturor popoarelor a fost deja trimisă la Brooklyn.

Înaintăm acest raport cu adâncă recunoştinţă faţă de Domnul şi cu aprecierea deplină a bunătăţii Sale iubitoare. Sunt sigur că acesta va aduce multă bucurie în inimile acelora care îl vor citi. Cuvintele nu pot descrie bucuria de a vedea că oameni cufundaţi înainte în ignoranţă, superstiţie şi demonism vin la o cunoştinţă deplină a adevărului şi apucă pe calea care duce la viaţă. Sunt sigur că mult mai multe din „alte oi” încă trebuie să fie adunate dintre milioanele de nigerieni, înainte ca ziua cea mare a Celui Atotputernic să izbucnească asupra acestei lumi rele. Prin harul Său, vom continua să lucrăm până când El îşi va aduce lucrarea Sa la sfârşitul ei glorios.
DAHOMEY

Se arată un interes deosebit în privinţa mesajului Împărăţiei în colonia franceză Dahomey. Această ţară se învecinează la vest cu Nigeria. Biroul filialei nigeriene se îngrijeşte de lucrarea din Dahomey şi aici a fost organizată o grupă. Acolo, erau 140 de vestitori ai Împărăţiei care lucrau regulat şi înainte de sfârşitul anului existau 301 vestitori care serveau interesele Împărăţiei. Cum s-a întâmplat acest lucru este raportat de servul Filialei din Lagos, Nigeria.

În anii dinaintea celui de-al doilea război mondial a fost făcută ceva lucrare de vestire în Dahomey, când a fost manifestat un anumit interes şi a fost distribuită o anumită cantitate de literatură. Odată cu venirea celui de-al doilea război mondial, au fost puse restricţii asupra lucrării prin decret guvernamental şi câţiva dintre pionierii nigerieni care lucrau acolo, au fost închişi pe termen scurt.

Odată cu plasarea din nou a acestui teritoriu sub supravegherea Filialei nigeriene, s-a simţit nevoia că trebuia făcută ceva mişcare pentru a reîncepe lucrarea. În afară de una sau două adrese ale unor persoane interesate, nu aveam nici o informaţie concretă referitoare la situaţia reală. În luna martie a acestui an, a fost trimis un pionier în capitala Porto Novo. Rezultatele au fost pur şi simplu uimitoare. Şase luni mai târziu, a fost făcută o vizită de la acest birou şi am aflat că 105 noi vestitori se alăturaseră pionierului în serviciul Împărăţiei! Se trimite literatură regulat prin poştă de la Lagos şi toate sunt primite. Cu ocazia celei de-a doua vizite la Porto Novo am luat opt cutii cu literatură în franceză şi în Yoruba.

În cursul lunii iulie a fost raportată încă o creştere spectaculoasă. Tot atunci, pionierul, însoţit de un grup de fraţi din Porto Novo, a vizitat un oraş aflat la o depărtare de treizeci de mile. Au fost primiţi foarte bine şi a mai rămas acolo încă cinci zile împreună cu câţiva dintre fraţi. A fost scos un număr mare de persoane nou interesate în serviciu, iar în acea lună a venit la birou un raport de la 301 vestitori. În scrisoarea sa însoţitoare, el a explicat că nu i-a inclus pe toţi cei care au participat la lucrarea de vestire, deoarece unii nu puteau pune mărturie prea bine deocamdată şi de aceea fuseseră omişi.
REPUBLICA FRANCEZĂ TOGO

Între Dahomey şi Coasta de Aur se află o fâşie de teritoriu cunoscut ca Republica Franceză Togo. Înainte de primul război mondial, Togo era una din coloniile germane din Africa de Vest, dar după tratatul de la Versailles a fost împărţit între Marea Britanie şi Franţa, partea britanică fiind acum administrată de Coasta de Aur, în timp ce partea franceză păstrează o administraţie separată în capitala Lome.

În cursul lunii mai s-a făcut o vizită la Lome cu scopul discutării cu funcţionarii francezi despre începerea lucrării. Şeful afacerilor politice a arătat o atitudine prietenoasă, spunând că guvernul nu are obiecţii. Au fost înregistrate copii ale literaturii noastre. Totul pare acum pregătit pentru a începe lucrarea, dar dificultatea de a găsi un pionier vorbitor de limba franceză, aduce ceva întârziere. Acum că a fost stabilit „un cap de pod” solid în Dahomey, se aşteaptă să se înceapă activitatea şi în Republica Togo, în viitorul apropiat.
NORVEGIA

Darul serviciului este apreciat în mare măsură de martorii lui Iehova în Norvegia. Ei apreciază privilegiul pe care îl au, arătându-şi iubirea faţă de aproape. Cuvântul lui Dumnezeu spune că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Având acest lucru în minte, vestitorii din Norvegia au văzut rezultate excepţionale, în timp ce promovau adevărata închinare a lui Iehova. De fapt, până la sfârşitul anului de serviciu s-a constatat o creştere cu 24% a numărului de vestitori care dau raport în fiecare lună, acest lucru singur demonstrând dragostea lor pentru aproape. Servul de filială ne relatează un număr de experienţe, care arată cum şi-au exprimat fraţii dragostea faţă de semenii lor şi cum i-au ajutat pe calea închinării adevărate a lui Iehova.

Motivul acestor creşteri poate fi arătat cel mai bine de următoarele exemple de exercitare a dragostei faţă de aproapele. Un pionier scrie: „m-am concentrat în special asupra vizitelor ulterioare şi a studiului de carte şi se pare că în curând va fi o grupă aici. Există şase persoane care şi-au exprimat dorinţa de a merge cu mine în serviciu pe teren. Deja m-au ajutat până acum cu distribuirea anunţurilor, atunci când eu trebuia să ţin o cuvântare publică. De asemenea, ei vorbesc cu aceia care vin în contact, despre. Unii oameni din zonă au răspândit diferite poveşti despre noii prieteni de aici. Cu toate acestea, ei nu fac decât să râdă de asemenea lucruri.

Au fost şaisprezece persoane la studiul nostru regulat de la Rena. Pe lângă aceasta, am ţinut câteva studii în afara localităţii Rena. Astăzi trebuie să ţin un studiu cu câţiva oameni de bine la 10 kilometri de aici. Ei au obţinut ceva literatură de la Fratele L. vara trecută şi au citit mult de atunci.

Şaizeci de persoane au fost prezente la ultima mea vorbire publică şi acum, pe data de 5 martie voi mai ţine încă una.

Un serv de grupă care a venit la adevăr de curând şi care a organizat o grupă anul acesta, scrie următoarele: „vă voi povesti despre o experienţă încurajatoare pe care am avut-o deunăzi. Am mers la una din vizitele mele ulterioare, un bărbat de aproape 30 de ani, care se familiarizase cu adevărul de aproape un an. Acest bărbat mi-a povestit despre vizita sa la un prieten care era bolnav. Înainte de a pleca la el, luase câteva publicaţii. În timp ce vorbeau, omul bolnav a spus: „acestea sunt câteva cărţi pe care le-am citit (arătându-i cartea Mântuire şi câteva broşuri mai mici); ce părere ai despre ele?” Musafirul i-a răspuns zâmbitor că are o părere bună despre ele şi a început să-i arate cărţile pe care intenţiona să i le dea celui bolnav, în timp ce-i mărturisea că şi el devenise unul dintre martorii lui Iehova”.

Un pionier scrie: „doi dintre fraţii de aici au devenit cu adevărat activi. Astăzi ei şi-au luat liber de la serviciul lor obişnuit pentru a merge la servul local să-şi retragă numele din evidenţele bisericii. Trei dintre fraţii lor, o soră şi soţul ei sunt de asemenea mult interesaţi, fără să fie încă vestitori activi. Da, chiar mai mulţi membri ai acestei familii sunt interesaţi. Joi seara, la ora 18:30 ambii fraţi au mers la vizite ulterioare şi nu s-au întors acasă până la ora 23. Unul a obţinut şaptesprezece abonamente şi are mulţi oameni de bine interesaţi, pe care îi ţine „în clocot” făcându-le vizite ulterioare regulat”.

Interes pentru mesajul Împărăţiei a fost arătat de un om care avea câteva cărţi şi care îi plăceau foarte mult. Acest om aşteptase mult timp ca unii dintre martorii lui Iehova să-l caute, dar nici unul n-a venit. Dar, acolo unde există dorinţă, se poate, aşa după cum zice zicala. Aşa că el a făcut un anunţ în ziar, exprimându-şi dorinţa de a intra în contact cu martorii lui Iehova. Fraţii dintr-o grupă din apropiere au văzut anunţul şi imediat un frate a mers să-l caute. El a arătat un adevărat interes şi dorinţa de a face ceva pentru răspândirea mesajului la alţii. I s-au dat instrucţiunile necesare şi a fost invitat la adunarea pe circuit care urma să se ţină curând. A fost botezat şi o grupă a avut grijă de el. Acum, este un vestitor adevărat.

Este destul de uşor să fii un vestitor în această ţară, pentru că nu te confrunţi aproape deloc cu probleme. Este simplu să plasezi literatură unor oameni care acceptă publicaţiile cu dragă inimă. Un frate născut în Danemarca a avut o experienţă interesantă în timp ce era angajat în lucrarea de mărturie din uşă în uşă. A bătut la uşa unei case şi stăpâna i-a deschis. A început să-i explice despre misiunea sa şi să-i prezinte publicaţiile pe care le avea. Doamna l-a întrerupt spunându-i că ceea ce el avea şi spunea era o religie americană. „Nu”, a spus vestitorul. „Ba da, aşa este”, a continuat doamna, „vorbeşti cu accent american şi porţi chiar şi haine americane”. Vestitorul i-a răspuns cu calm că haina sa era din Canada, puloverul din America, pantalonii erau norvegieni, pantofii din Suedia şi cravata din Danemarca, dar aceste cărţi sunt adevăruri ale Bibliei. Femeia l-a invitat înăuntru, unde au discutat despre Biblie şi despre publicaţii. Ea a acceptat o carte şi broşuri şi a arătat interes pentru o vizită ulterioară.

Pentru noi pare că această creştere din acest an se datorează unei înţelegeri mai bune a darului de nespus al serviciului şi exprimarea sa în dragostea unuia pentru celălalt. S-a depus efort serios din partea oamenilor de bine, a vestitorilor şi a fiecărei grupe, pentru a servi la înaintarea intereselor Împărăţiei.