Cartea anuală



Yüklə 1,14 Mb.
səhifə21/24
tarix27.04.2018
ölçüsü1,14 Mb.
#49283
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   24

PUERTO RICO

Raportul anului arată cum cântarea de laudă a lui Iehova a crescut considerabil în Puerto Rico, o frumoasă insulă din Marea Caraibe. Corul de cântăreţi a fost mărit cu un număr frumuşel de locuitori ai insulei; de fapt, numărul mediu de vestitori a crescut de la 87 la 160 de persoane, o creştere cu 82%. Chiar dacă a fost făcut acest progres minunat, relativ puţini dintre cei două milioane două sute cincizeci de locuitori ai acestei mici insule, au ascultat melodia mesajului Împărăţiei. Servii Evangheliei simt responsabilitatea de a continua cu predicarea în cursul anului următor, astfel încât mai mulţi oameni de bine să audă şi să ia poziţie. Ca şi în toate celelalte părţi ale lumii, vestitorii au problemele şi dificultăţile lor, cât şi bucurii în serviciu. Ei sunt hotărâţi să cânte laudele Domnului „din ce în ce mai mult” şi merg mai departe în această mare lucrare de extindere. Servul de Filială ne spune câteva din lucrurile care s-au întâmplat anul trecut.

Cele două adunări pe circuit au adus raze strălucitoare în activitatea anului nostru. Prima a fost ţinută în San Juan, pe coasta de nord, în timpul ultimei săptămâni a vizitei Fratelui Steelman şi încă de la început a fost clar manifestat un spirit nou şi un entuziasm mai mare. Faptul că existau 184 de vestitori care dădeau raport, a transformat această lună într-una de vârf. Pentru a doua adunare, am ales un loc pe coasta de sud, Ponce şi am urmărit rezultatele cu interes, pentru că aceasta era prima noastră încercare de a organiza o adunare mare, departe de San Juan. Aceasta s-a dovedit mai plină de bucurie decât prima şi fraţii din opt oraşe diferite s-au adunat acolo. Aici, au simţit pentru prima dată gustul real al modului în care sunt aranjate adunările în Statele Unite.

Activitatea adunărilor publice s-a extins în timpul anului şi 82 de cuvântări au fost prezentate. Vremea, specifică verii, ne permite să cântăm laude lui Iehova în aer liber şi de câte ori este posibil, folosim pieţele publice. S-au obţinut rezultate surprinzătoare, ca şi în San Juan, unde cuvântările prezentate în piaţa principală au atras un public de peste 200 de persoane în total şi în Ponce, unde 350 de persoane au ascultat prima vorbire de acolo. Am organizat peste 40 de adunări în aer liber şi doar o singură dată a trebuit să ne mutăm într-o sală, din cauza ploii. Acest lucru s-a întâmplat în micul orăşel de munte Aibonito, unde, deşi populaţia este de doar 5.000 de persoane, prezenţa a fost de peste 100 de oameni. În seara în care a plouat, 90 de persoane i-a încurajat pe ceilalţi să vină în sala obţinută. Acest răspuns, fără doar şi poate, n-a plăcut religioniştilor şi cu două ocazii, ierarhia locală a tipărit şi a distribuit pamflete purtând titlul vorbirii din ziua respectivă, „Care este adevărata biserică?”, lucru care a avut rezultatul firesc de a stârni şi mai mult curiozitatea oamenilor pentru a auzi răspunsul nostru.

Unul din factorii importanţi în creşterea numărului de vestitori a fost dezvoltarea rapidă a grupei din Ponce, care a fost întemeiată la începutul anului de serviciu. În timpul primelor unsprezece luni, această grupă a dat o medie 35 de vestitori şi de două ori a ajuns la 44. Absolvenţii de la Gilead au avut parte de multe experienţe interesante. Unul dintre ei, în timp ce mergea din uşă în uşă, a contactat o persoană de bine care citise şi fusese încântată de cartea Religie. I-a fost oferit un exemplar al cărţii Adevărul şi înmânată o invitaţie pentru a asista la cuvântarea publică. El a venit, iar după aceea l-a rugat pe vestitor să-l viziteze acasă la el. După câteva studii, i-au fost lăsate câteva cărţi pe care să le distribuie şi la vizita ulterioară, o săptămână mai târziu, vestitorul a fost plăcut surprins să afle că bărbatul şi soţia lui petrecuseră şase ore mergând din casă în casă, din proprie iniţiativă.

Acum, avem grupuri mici de vestitori care raportează din oraşele Bayamon, Lares şi Utuado. Două dintre aceste grupuri au fost vizitate de servul pentru fraţi şi sperăm ca în următoarele câteva luni să formăm grupe în toate aceste trei locuri. În plus, mai sunt doi pionieri speciali care lucrează în oraşul Aibonito. Din solicitările pentru literatură trimise şi scrisorile primite ca rezultat al programelor de radio, avem dovada că există persoane interesate, împrăştiate pe tot cuprinsul insulei. Sămânţa semănată de pionieri de-a lungul anilor trecuţi, începe evident să încolţească. Sperăm ca în curând să avem suficienţi lucrători, care să poată da acestor persoane atenţia de care au nevoie.

Încă un an a trecut repede şi îl aşteptăm cu interes deosebit pe următorul, întrebându-ne ce va aduce pe calea înaintării teocratice şi fiind siguri că multe binecuvântări bogate ne aşteaptă, pentru continuare credincioasă în proclamarea Împărăţiei.
ROMÂNIA

Doar prin harul lui Iehova, martorii Săi mai pot continua activitatea în România. Din februarie 1948, a fost imposibil pentru fraţii noştri de acolo să mai tipărească ceva, pentru ca adevărul să poată fi răspândit prin toată ţara. Doar şase numere ale revistei Turnului de Veghere au fost tipărite de-a lungul anului şi acum propovăduirea Împărăţiei a fost întreruptă prin violenţă. Mulţi dintre fraţi se află în lagăre de concentrare, în timp ce alţii au fost condamnaţi la închisoare. Martorii lui Iehova au fost numiţi comunişti în timpul regimului nazist; acum, regimul comunist îi numeşte imperialişti. Este interesant de văzut totuşi cum religioniştii sar dintr-un guvern în celălalt. În măsura în care ei sunt afectaţi, orice putere poate fi stăpânirea cea mai înaltă, atâta timp cât ei îşi păstrează slujba. Religioniştii continuă să ducă practicile lor ipocrite de a plăcea oamenilor, nu lui Iehova. Acesta este un lucru pe care martorii lui Iehova nu l-au făcut şi nu-l vor face, prin harul Domnului. Chiar şi avocaţii care i-au apărat pe martorii lui Iehova în tribunale au fost arestaţi, supuşi unei audieri, condamnaţi şi întemniţaţi la opt luni de închisoare. Mai există încă unii oameni cu principii, care nu se tem şi care sunt de partea dreptăţii în România, dar şi aceştia sunt înfrânţi treptat. Un avocat, datorită acţiunii viguroase, a reuşit să împiedice ca 100 de fraţi să meargă la închisoare, dar perspectivele pentru activitatea sa viitoare ca avocat, nu sunt foarte promiţătoare în regimul prezent.

A venit un raport din România, care a fost scris de cineva din acea ţară. Veţi vedea din raport, că există condiţii dificile acolo. Societatea încă mai are un sediu de filială şi o organizaţie şi poate să păstreze legătura cu fraţii. Ei mai propovăduiesc încă mesajul Împărăţiei, fie din închisoare, lagăre de concentrare sau liberi, când merg prin oraş şi prin ţară ca alţi cetăţeni.

Lucrarea lui Iehova din această ţară a întâmpinat multe obstacole în timpul anului trecut de serviciu. La sfârşitul anului anterior, ne-am pierdut toţi banii din cauza reformei monetare; aşa că am început noul an fără nimic.

Apoi, au început persecuţiile, provocate de Ierarhia romano-catolică împreună cu alţi religionişti, care au fost învăţaţi de tatăl lor Diavolul cum să practice ipocrizia şi minciuna. Sub regimul fascist, creştinii din această ţară au fost persecutaţi şi închişi pentru zece ani, fiind consideraţi comunişti. Religioniştii şi-au schimbat repede haina cu ipocrizie, pentru a se arăta că sunt de partea conducătorilor actuali; dar, după cum lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, aşa procedează şi religioniştii din ziua de azi. Ei au fost tot timpul ipocriţi, aşa cum erau în zilele lui Isus. Acum, îi atacă pe martorii lui Iehova şi-i acuză ca fiind reacţionari, imperialişti şi propagandişti americani şi că sunt susţinuţi cu dolari.

Mulţi oameni serioşi recunosc că acuzaţiile aduse în trecut acestor creştini, n-au fost fondate. Ei ştiu că acei creştini au fost închişi împreună cu comuniştii la acel timp, iar aceştia din urmă ajută acum clerul să-i persecute pe creştini.

Aceşti servi creştini dau mărturie şi în închisoare. În trecut, ei şi-au executat pedeapsa alături de oamenii din clasele mai sărace, adică împreună cu comuniştii; dar, acum se întâmplă exact contrariul, pentru că acum se găsesc împreună cu acei care, cu puţin timp în urmă, erau persecutorii lor. Fireşte că au avut multe experienţe interesante alături de asemenea tovarăşi prizonieri. De exemplu, există un profesor de teologie, care se află în închisoare din motive politice (înainte, candidaţii la teologie erau examinaţi de el). A început o discuţie între acest profesor şi câţiva martori ai lui Iehova întemniţaţi, discuţie care era ascultată de tovarăşi deţinuţi, anume ofiţeri şi funcţionari înalţi. Unul dintre aceşti prizonieri, un general, care urmărise discuţia până la sfârşit, l-a întrebat pe profesorul de teologie ce fusese învăţat atât de mulţi ani, văzând că un creştin, care era doar un simplu meşteşugar, avea mai multă cunoştinţă din Biblie decât el. Profesorul i-a răspuns că el şi colegii săi teologi fuseseră învăţaţi tradiţii religioase şi asta învăţau şi ei. Atunci, generalul a declarat, în prezenţa tuturor tovarăşilor săi de închisoare: „ne-am încrezut în cunoştinţa voastră, dar acum recunoaştem că am fost induşi în eroare în mod mizerabil”. Un alt caz interesant: un număr de prizonieri au fost eliberaţi împreună, în timp ce creştinilor li se cerea să stea departe de ceilalţi. S-a descoperit că erau mai mulţi decât atunci când intraseră în închisoare. Motivul era faptul că acei creştini care erau în plus, au declarat public că de atunci înainte ei doreau să aparţină acestei clase de oameni şi din acest motiv se aliniaseră împreună cu ei. Un prizonier ne-a trimis „buna speranţă” din închisoare de câteva ori. Am aflat că fusese condamnat la 75 de ani în total, pentru mai multe tâlhării. În închisoare aflase despre adevăr, îl acceptase şi de atunci a arătat un asemenea comportament exemplar, încât era însărcinat să meargă singur în oraş ca să cumpere cele necesare pentru închisoare.

După cum s-a văzut din rapoartele noastre de serviciu lunare de la începutul anului de serviciu, lucrarea de pionierat a avansat în mod minunat. Aceşti fraţi dragi au fost ajutaţi foarte mult de darul de hrană, care a ajuns la momentul oportun. Aceasta a fost cea mai plăcută surpriză şi aceste pachete ne-au fost expediate de organizaţia CARE. Le-am fost recunoscători fraţilor noştri din America, pentru că s-au gândit astfel la cei care erau în nevoie aici. Acesta a fost un ajutor extraordinar pentru promovarea lucrării. Am putea spune multe despre acest lucru, dar acum chiar şi cel care spune ceva bun despre asemenea acţiune, riscă să fie condamnat din cauza aceasta şi de aceea este suficient să ne exprimăm pe scurt mulţumirile şi adânca recunoştinţă faţă de Iehova Dumnezeu, Dăruitorul cel mare şi faţă de Fiul Său Iubit, Isus Christos, care a ştiut de ce aveam nevoie şi a făcut ca inimile dăruitorilor generoşi să se gândească la noi, la momentul potrivit. Îi mulţumim Fratelui Knorr şi tuturor fraţilor dragi pentru acest dar.

Cel care a distribuit aceste pachete cu hrană celor înfometaţi, a fost aruncat în închisoare pentru o lună şi a fost acuzat că a făcut propagandă pentru America. În apartamentul unei văduve, care are câţiva copii acolo, a fost găsită o cutie goală care conţinuse conserve americane. Acest lucru a fost suficient pentru ca această văduvă să fie închisă pentru trei luni. Într-un alt caz, un avocat a fost arestat în mijlocul unui proces şi a fost condamnat la închisoare, pentru că a apărat o grupă a martorilor lui Iehova.

Anul trecut s-a putut face mult mai puţin decât în anul precedent, din cauza numeroaselor obstacole serioase pe care le-am întâmpinat. S-au ţinut cuvântări publice doar în prima jumătate a anului. În timpul celei de-a doua jumătăţi a anului de serviciu, nici măcar fraţii noştri nu s-au mai putut întâlni. Lucrarea din casă în casă a fost imposibilă. Nu s-a mai putut publica literatură cu conţinut biblic. Cu toate acestea, veţi putea observa din raportul anual de serviciu pe teren, că s-au înmulţit vizitele ulterioare şi studiile de carte şi că numărul vestitorilor s-a îmbunătăţit, de asemenea, spre sfârşitul anului. Vom continua să facem tot ce putem, prin harul Domnului, sub protecţia şi îndrumarea Lui. Pacea şi unitatea au domnit printre poporul lui Dumnezeu în această ţară.


RUSIA

Este foarte dificil să obţinem vreo informaţie din Rusia. Autorităţile păzesc graniţele şi nu lasă să iasă nimic din ţară fără voia lor. Aceasta este o naţiune cu o domnie totalitară şi oamenii trebuie să se supună celor de la putere sau să sufere consecinţele. A fi unul din martorii lui Iehova şi a trăi în Rusia, înseamnă că integritatea cuiva va fi testată la maxim. În multe cazuri, anumite persoane trebuie să meargă până acolo încât să renunţe la propria viaţă pentru propriile principii, decât să se supună dorinţei dictatorului. Este conştiinţa unei persoane, împotriva conducerii diabolice a lumii. Martorii lui Iehova din Rusia ştiu, ca toţi ceilalţi servi ai lui Dumnezeu, că va avea loc o înviere din morţi; având credinţă în acest lucru, ei nu se tem să moară. Sute dintre aceştia au fost persecutaţi şi chinuiţi în lagărele de muncă, unde au fost trimişi doar pentru că au menţionat Numele lui Iehova şi au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu.

Propovăduirea unei Împărăţii diferite de conducerea sovietică, este în întregime un lucru în afara legii în Rusia. Există numai o singură domnie pentru lume acolo şi acesta este regimul sovietic, spun ei. Puţini ştiu că Împărăţia lui Iehova va conduce această lume în dreptate. Martorii lui Iehova au credinţă fermă în acest lucru, deoarece aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărat. În comunicatele care au ajuns în America de la unii din martorii lui Iehova care trăiesc în Rusia, ei au subliniat faptul că dragostea vestitorilor pentru activitatea teocratică este minunată. Uneori, persecuţia care este adusă asupra martorilor lui Iehova a acţionat ca un bumerang pentru guvernul în sine, deoarece, după mulţi ani de suferinţă din partea fraţilor, în Siberia şi în alte locuri unde au fost aşezate lagăre de muncă, unii dintre oficiali au ascultat adevărul şi au luat poziţie. Desigur, acest lucru înseamnă că aceşti oficiali şi-au pierdut funcţiile şi sunt clasaţi împreună cu martorii lui Iehova, primind persecuţie asemănătoare. Servii lui Dumnezeu nu se tem de lagărele penale sau de închisoare şi nici chiar de moarte, în foamete şi frig. Aceşti servi credincioşi ai Evangheliei înfruntă aceste condiţii fără teamă.

Într-una circulă scrisori pe tot cuprinsul Rusiei printre fraţii noştri, referitoare la starera lor şi bucuria de a servi. Prin harul Domnului, ei sunt hotărâţi să servească. Anul trecut, Societatea a raportat 3.498 de vestitori în Rusia. Anul acesta, a fost mult mai dificil să obţinem un raport foarte exact, dar suntem siguri din comunicatele primite, că acolo se află cel puţin 8.000 de persoane care servesc interesele Împărăţiei. Mesajul se răspândeşte şi oamenii îl ascultă, în ciuda opoziţiei religioase şi politice. Nu ar fi înţelept să arătăm de unde vin rapoartele, dar informaţia suplimentară despre activitatea din Rusia îi va interesa pe toţi cititorii Cărţii Anuale.

Sute dintre fraţii noştri au fost aruncaţi în lagărele de concentrare în întreaga ţară şi mai ales în Siberia îndepărtată. Ei suferă de foame şi tot felul de nevoi şi mulţi dintre ei au plătit cu propriile vieţi credincioşia faţă de Iehova Dumnezeu. Cei care au rămas în viaţă se bucură în Domnul, iar Iehova este tăria şi bucuria lor. Ei nu tac cu privire la scopurile iubitoare ale lui Iehova Dumnezeu şi Îi laudă Numele oriunde şi oricând.

În multe cazuri menţionarea numelui lui Iehova este un motiv suficient pentru ca o persoană să fie acuzată ca „iehovistă” şi să fie închisă. Acesta este de asemenea un motiv suficient pentru realizarea unei investigaţii amănunţite în casa persoanei respective, în căutare de publicaţii sau broşuri ale martorilor lui Iehova, în încercarea de a demonstra că acesta aparţine „iehoviştilor” şi astfel să-l condamne la zece ani de muncă grea în lagăre, toată averea sa fiind confiscată. Deoarece poporul Domnului nu-şi ascunde credinţa şi nu se opresc de la menţionarea Numelui Atotputernicului Dumnezeu, potrivnicii au o sarcină uşoară în această privinţă.

Fraţii noştri din Ucraina de Vest, suferă o mare persecuţie. Ei locuiesc în teritoriu obţinut de la Polonia, în grupuri mari, strâns unite. În special clerul greco-catolic este acela care îi persecută pe fraţii din acest teritoriu. În trecut, ei au propagat o tendinţă naţionalistă şi au conlucrat cu Hitler, dar în prezent ei îi consideră pe martorii lui Iehova ca fiind cei mai mari duşmani ai lor, pentru că nu sprijină grupurile naţionaliste, care chiar şi astăzi sunt un pericol în aceste locuri, zbătându-se pentru autonomie naţionalistă completă.

Fraţii noştri experimentează dificultăţi mai mari în activitatea lor, pentru că nu li se permite să aibă vreun apărător legal. La tribunal, toate cazurile sunt rezolvate automat pe baza atitudinii generale formate împotriva martorilor lui Iehova şi din această cauză se iau foarte puţine lucruri în consideraţie, în legătură cu ce se spune acolo. Avocaţii se tem să vină în apărarea libertăţii religioase, pentru că în acea ţară nimeni nu ştie ca asemenea libertate să existe conform literei legii. Dacă cineva încearcă să atragă atenţia asupra acestor ordonanţe legale, atunci avocaţii declară că aceste ordonanţe există doar pentru alte ţări, dar „aici, în această ţară, strada conduce”.

Când fraţii noştri au căutat să pregătească o delegaţie care să meargă la guvernul central în Moscova, cu scopul de a înainta o petiţie de apărare a credinţei lor, avocaţii care păreau interesaţi să ajute pe fraţi să împlinească această acţiune, i-au trădat în mod ipocrit şi secret autorităţilor K.G.B (în trecut G.P.U.). Delegaţia a fost arestată înainte de a prezenta chestiunea autorităţilor. Deoarece această chestiune a fost prezentată de câteva ori, în acest fel i-au prins pe cei mai capabili fraţi, care conduceau activitatea în diferite părţi ale ţării.

Din corespondenţa care a ajuns în mâinile noastre din Rusia, se pare că există peste 8.000 de vestitori activi pe teritoriul întregii Rusii: anume, 4.000 în teritoriul Ucrainei de Vest, aproape 2.000 în Moldova, peste 2.000 în interiorul Rusiei de jos, în Siberia şi Kazahstan, mai ales în lagărele de muncă silnică, câteva sute pe teritoriul Rusiei Carpatice, peste 100 în Lituania şi pe lângă acestea câteva grupe mici în Rusia Albă, Estonia şi republicile vestice rămase.

Aceste date cuprind numai grupele care păstrează legătura una cu cealaltă. Din cauza persecuţiei mari, nu toate grupele pot păstra legătura una cu cealaltă. De exemplu, numai în acest an mai mult de 40 de grupe din Rusia Carpatică au ţinut legătura cu organizaţia lui Iehova Dumnezeu.

Poporul Domnului, adunat împreună pe teritoriul Ucrainei de Vest, lucrează cel mai mult şi din această cauză, activitatea teocratică de acolo progresează considerabil, în ciuda celei mai puternice furii a persecuţiei de acolo.

Organizaţia lor este bine condusă şi se conformează condiţiilor existente. Credinţa şi integritatea în acţiune, aşa cum este demonstrată de fraţii noştri de acolo, îi determină pe oamenii de bine să devină urmaşii Lumii Noi, nu doar din cauza a ceea ce aud, ci mai ales din cauza a ceea ce văd şi admiră.

Martorii lui Iehova din Letonia spun că trebuie să îşi împlinească închinarea lui Iehova în secret. „Mărturisim oamenilor de bine în nesiguranţă, deoarece îl servim pe Dumnezeul Cel Prea Înalt”. Ei le pot spune semenilor lor despre lucrarea minunată a lui Iehova, despre scopul Său, Împărăţia şi binecuvântările ei. „Totuşi mâinile noastre sunt aproape goale de instrumente divine. Puţinul pe care îl avem, îl putem doar împrumuta şi acest lucru este foarte puţin. Suntem foarte recunoscători pentru hrana spirituală pe care o primim”.

În anul 1934, dictatorul letonian Ulmanis a preluat conducerea ţării şi martorilor lui Iehova din Riga li s-a interzis imediat să se întâlnească, iar organizaţia lor a fost destrămată. De atunci şi până acum, de la invazia nazistă şi de când ruşii au preluat puterea, servii credincioşi ai lui Dumnezeu au continuat să promoveze adevărata închinare. Martorii lui Iehova sunt încă organizaţi şi devotaţi serviciului divin.
SIAM

Celor 18 milioane de oameni care trăiesc în Siam este nevoie să le fie dus adevărul, la fel cum acesta este dus oamenilor din orice neam sau limbă. În timp ce în Asia milioane de oameni mor de foame, siamezii au hrană din belşug şi exportă mari cantităţi de orez. Problema de acolo nu este hrana. Totuşi, Scriptura ne spune: „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Prin urmare, este esenţial să continuăm să răspândim mesajul bun al Împărăţiei în toate părţile Siamului. Acest mesaj a început să pătrundă în ţară de timpuriu, în anul 1937 şi de atunci a continuat să strălucească. În timp ce al doilea război mondial a împiedicat într-o oarecare măsură răspândirea adevărului, acesta nu a reuşit să-l oprească pe deplin. Astăzi, absolvenţii Gileadului împreună cu vestitorii din Siam, merg mai departe, făcând tot ce pot pentru a promova adevărata închinare în această ţară religioasă. Servul de Filială ne oferă câteva detalii interesante despre cele cu care trebuie să se confrunte vestitorii. Pentru siamezi, aceasta este o viaţă normală, dar în ochii europenilor stilul de viaţă este diferit şi ciudat.

O dificultate este aceea că publicaţiile în siameză au fost totdeauna insuficiente; astfel, este nevoie de multă explicaţie pentru a-i educa pe prieteni. La începutul anului de serviciu, un serv pentru fraţi a fost trimis în nordul Siamului şi a fost observată o îmbunătăţire în câteva direcţii. În primul rând, fraţii au aflat importanţa raportului. Înainte a fost făcută multă lucrare, dar nu s-a raportat nimic şi această îmbunătăţire a justificat o creştere a vestitorilor din grupă. Au fost organizate patru grupe în acea parte a ţării şi servul pentru fraţi a putut să le facă mai multe vizite, pentru a-i ajuta să observe noile metode ale îndeplinirii lucrării de propovăduire.

Un nou impuls pentru lucrare a fost dat în aprilie 1948, când un număr de fraţi din Bangkok, inclusiv câţiva de la sediul filialei, au făcut o călătorie lungă până la Chiengmai pentru prima adunare de circuit din Siam, care s-a dovedit foarte interesantă şi educativă pentru prietenii veniţi din multe oraşe şi sate din jurul Chiengmai. Nici unul dintre fraţi nu mai participase înainte la o şcoală de serviciu teocratic; astfel că acest eveniment de vineri seara, 16 aprilie, a fost ceva nou pentru ei şi s-au bucurat de informaţia oferită din Biblie. Au avut loc ore de discuţii, care au durat până târziu în noapte, când şi când ei cântau cântecele Împărăţiei în siameză, pe care unul dintre fraţi le tradusese. Ziua următoare am prezentat genţile cu reviste şi a fost încurajator să vedem cât de repede îşi reveneau fraţii din surprindere, la vederea acestui nou aspect al lucrării. Au ieşit alături de noi şi au luat poziţii ferme pe străzi, oferind broşuri şi reviste. Am avut de asemenea experienţa plină de bucurie de a lua parte la un serviciu de botez într-o duminică dimineaţa, când am mers cu autobuzul lângă un pârâu liniştit de munte şi 16 persoane au fost cufundate. După aceasta, am avut o cuvântare publică după-amiaza, cu o audienţă de 206 persoane.

Aici trebuie să menţionăm că în Siam, călătoria este caracteristică acestui loc. În călătoria cu trenul de la Bangkok, doi dintre noi au fost nevoiţi să stea toată noaptea pe culoar pentru că nu erau locuri rămase de stat jos; mai mult chiar, coridoarele erau pline de genţi şi coşuri, dintre care unele aveau în ele raţe şi cocoşi şi oamenii stăteau pe ele. Pe măsură ce trenul îşi continua călătoria spre nord, eram stropiţi cu apă în fiecare gară, deoarece era perioada festivalului aruncării cu apă, pe care siamezii o îndrăgeau foarte tare. Călătoria cu autobuzul în regiunile de ţară se face în anotimpul uscat; am descoperit că acestea două sunt mereu înghesuite cu oameni şi animale. Uneori, trebuia chiar să coborâm pentru că era încărcată o cantitate de orez, iar apoi să ne cocoţăm cum putem mai bine. Totuşi, aceasta este călătorie de lux, pentru că în anotimpul umed multe străzi sunt impracticabile pentru autobuze; atunci trebuie să foloseşti ultimul car tras de tăuraşi din 1948 sau mersul pe jos.

Aici, la Bangkok, activitatea adunărilor publice se află în progres încă din martie şi a folosit foarte mult la anunţarea mesajului Împărăţiei. Acest lucru a fost făcut prin intermediul anunţurilor făcute din maşină precum şi prin distribuirea de broşuri pe stradă. Pe difuzorul maşinilor este scris în siameză „Vestind” şi acest lucru a făcut mult, familiarizând oamenii cu mesajul Lumii Noi. În ultima vreme, am reuşit să obţinem dreptul de a folosi şcolile pentru cuvântări publice. Acum câteva săptămâni, am fost invitaţi de Asociaţia Budistă ca să ţinem o cuvântare publică. A fost foarte interesant şi neobişnuit să vedem pe cei 125 de preoţi budişti, îmbrăcaţi în robele lor galbene, aliniaţi pe rânduri ordonate pe scaune care ascultau cu atenţie cuvântarea despre autenticitatea Bibliei. Mulţi luau notiţe, iar un preot şi-a notat întreaga cuvântare stenografiind. După aceea, au pus un număr de întrebări inteligente. Mulţi dintre aceşti preoţi sunt bine educaţi şi spre deosebire de preoţii ierarhiei catolice, ei sunt toleranţi, manieraţi şi politicoşi.


Yüklə 1,14 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   24




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin