Cartea anuală

TANGANIKA

În luna ianuarie, africanii care se ocupau de rapoartele adunate ale grupelor au căzut de pe cale şi un serv pentru fraţi vorbitor de Cibemba, a fost trimis din Rhodesia de Nord pentru a vizita adunările. De atunci, el lucrează permanent în Tanganika, încurajând şi formând opt grupe în regiunea Mbeya, în timp ce singura grupă care se află în marginea nordică a Rodesiei de Nord a fost contactată şi ajutată de un alt serv pentru fraţi.

Pentru a arăta că există aceeaşi dorinţă pentru mesajul Evangheliei şi aceeaşi perspectivă de extindere şi aici ca şi în altă parte, sunt citate două experienţe ale servului pentru fraţi: „pe 15 iunie, împreună cu doi colegi vestitori am mers să fac o vizită ulterioară unui şef superior. Am aşteptat sub un copac după ce am anunţat scopul vizitei noastre şi când şeful a venit, a poruncit soţiilor sale să cureţe locul unde urma să discutăm, pentru că, spunea el, noi, vestitorii, adusesem un mesaj de la Creatorul nostru al tuturor. În acest timp, au venit în apropiere mai multe persoane pentru a discuta pe tema unor cazuri legale care urmau să fie judecate, dar şeful n-a vrut să fie deranjat; mai degrabă, şi-a chemat consilierii şi pe alţii care îngrijeau curtea şi acolo, înaintea a 54 de ascultători a fost dată o mărturie bună. Pentru a-şi arăta recunoştinţa, le-a oferit acestor martori o mulţime de peşti şi le-a cerut să mai vină.

Un alt şef care vizitase un studiu al Bibliei, a cerut să i se dea mai multe texte, pe care să le studieze singur. Ziua următoare, un religionist l-a anunţat pe acesta în legătură cu o adunare specială, la care el i-a răspuns imediat: „nu; nu voi participa la adunarea de care vorbeşti. Avem propriile noastre studii ale Bibliei în sat în ziua aceea, cu martorii lui Iehova”. De atunci, interesul şefului a crescut în mare măsură.

SURINAM

Poporul din Estul Îndepărtat, amestecat cu indieni, javanezi şi olandezi, formează populaţia Surinamului. Toate aceste neamuri şi popoare diferite au propriile lor forme de închinare şi nu numai atât, dar mai şi ţin la propria lor limbă. Acest lucru face să fie dificilă misiunea martorilor lui Iehova de a duce mesajul Împărăţiei la oameni care vorbesc atât de multe limbi, într-o asemenea regiune restrânsă, dar ei fac acest lucru cu un succes minunat. Servii din Surinam au făcut progrese deosebite în cursul anului, numărul vestitorilor crescând cu 41%. Ei au dat o medie de 78 de vestitori în anul 1948, ajungând la un vârf de 102 persoane. Ei sunt hotărâţi să cânte laudele lui Dumnezeu „din ce în ce mai mult”, în timpul următorului an de serviciu. Ceea ce ei au făcut în cele doisprezece luni trecute, este relatat de servul filialei.

Campania de adunări publice din anul 1948, a început în Fort Nieuw Amsterdam, un oraş mic de aproape 400 de locuitori. Acolo, opt vestitori au participat la anunţarea cuvântării publice. Un public de 76 de persoane au venit la adunare, reprezentând cinci rase: indieni, chinezi, javanezi, mulatri şi albi. A fost ceva emoţionant să vezi atât de multe persoane care au venit în piaţa publică pentru a asculta.

Servii de la Gilead şi-au îmbunătăţit vorbirea în olandeză. Unul dintre fraţii de la Gilead ţine acum cuvântări publice în olandeză, folosind o schiţă. După ce s-a ajuns la oamenii vorbitori de olandeză, există încă mult mai mult de propovăduit; deoarece indienii şi javanezii vorbitori de limbă hindusă, încă mai vorbesc propria limbă maternă, pe care au adus-o din Estul Îndepărtat.

În timpul lunii aprilie, servul pentru fraţi a mers în Nieuw Nickerie, un orăşel de pe malul mării, lângă Guyana Britanică. În timp ce se afla acolo, a ţinut două cuvântări publice în olandeză, folosind o schiţă; dar unii ascultători au spus: „acest om nu poate fi un american; trebuie să fie un olandez”. Atunci a fost prima dată când servul pentru fraţi a ţinut o vorbire publică, folosind doar o schiţă. Treizeci şi cinci de persoane au fost prezente la prima vorbire publică; dar la a doua vorbire publică au participat 65 de persoane, vorbire care a fost ţinută într-o moară de orez din afara oraşului.

Într-o seară, în timp ce eram ocupat, înmânând pliante, m-am apropiat de o domnişoară, o persoană care mergea regulat la biserică, dar care participase şi la unul din studiile Bibliei ţinute de mine. În timpul conversaţiei noastre, a apărut un grup de indieni britanici. Ea a stat deoparte şi a urmărit cum înmânam fiecăruia câte o invitaţie pentru a asculta vorbirea din Biblie. După aceea, ea a spus: „acei oameni nu vor veni la Sala Împărăţiei. Preotul nostru, misionarii şi învăţătorii religioşi au încercat de atâţia ani să-i facă să vină la biserica noastră şi încă nu am văzut pe nici unul din ei să vină”. Am fost încântat s-o informez despre cei trei tineri indieni britanici care au venit la adunări şi deja au început să anunţe Împărăţia împreună cu martorii lui Iehova. Aceasta a fost o mare surpriză pentru ea; dar nu şi pentru martorii lui Iehova, care ştiu că Isus Christos îşi adună azi „alte oi” din toate naţionalităţile de pe pământ.

Într-o după-amiază, în timp ce-mi lucram teritoriul pentru a treia oară, am mers la o anumită casă unde nu reuşisem niciodată să găsesc pe cineva acasă. După ce am bătut, o voce plăcută m-a invitat înăuntru. Am început imediat să pun mărturie. Ea a ascultat cu atenţie şi după ce am terminat, şi-a cerut scuze şi a intrat într-o cameră alăturată. După câteva minute, s-a întors şi mi-a înmânat cartea Planul divin al vârstelor şi a spus: „am citit această carte de mai multe ori şi pe măsură ce vă ascultam, am descoperit multe lucruri identice”. S-a bucurat să afle că fac parte din aceeaşi organizaţie şi a luat imediat cartea Dumnezeu să fie găsit adevărat. A fost şi mai încântată atunci când i-am explicat cum putea avea propriul studiu al Bibliei la ea acasă. Numai stăruinţa în vizitele ulterioare repetate, va garanta mântuirea noastră şi a altora.

Astfel, am ajuns la sfârşitul unui alt an de serviciu şi unul nou a început. Noi aşteptăm cu nerăbdare ca mai multe „alte oi” să vină la singurul staul de scăpare.

GUYANA FRANCEZĂ

Chiar şi colonia tropicală din America de Sud, Guyana Franceză, este servită de mesagerii Împărăţiei. Acest teritoriu nu are o reputaţie bună în privinţa condiţiilor de viaţă, pentru că bolile sunt răspândite şi climatul cald şi ploios face ca locuitorii să fie indiferenţi faţă de viaţă. Sunt adevărate probleme de depăşit în această ţară. Un pionier a lucrat o parte a anului în această ţară cu succese remarcabile, organizând adunări publice şi trezind mult interes. Un vestitor al grupei serveşte acum foarte bine în capitala Cayenne. Servul de filială din Surinam se îngrijeşte de lucrarea din Guyana Franceză şi ne oferă raportul următor.

Până în urmă cu un an şi jumătate, Guyana Franceză nu auzise propovăduirea adevărului. Un frate pionier a pus ceva mărturie bună şi energică acolo, în cursul anului 1947, dar în ianuarie 1948 el a plecat în Guadelupa. Deşi a întâmpinat multă opoziţie, sămânţa pe care a semănat-o şi plantele pe care le-a udat, împreună cu binecuvântările lui Iehova, au produs roade. Nu s-a realizat o creştere mare, dar un vestitor al grupei propovăduieşte acum singur veştile bune. Desigur că, atunci când adevărul a pătruns odată într-o naţiune sau limbă, este greu să fie înlăturat.

Vestitorul grupei a continuat studiile de carte pe care pionierul le-a lăsat în urmă şi în cursul celor opt luni în care el a propovăduit a dat o medie de 38 de ore, 16 vizite ulterioare şi 5 studii de carte pe lună. El n-a făcut aceasta fără împotrivire. Religioniştii şi-au avertizat turmele să nu aibă nimic de-a face cu cărţile sau să citească Biblia; dar aşa cum a spus apostolul, acea împotrivire a ajutat să crească interesul (Filip. 1:12). Atunci când s-a ţinut adunarea regională de trei zile în Paramaribo, Surinam, acest vestitor de grupă a venit cu Pan American World Airways pentru a fi botezat, ca să asiste la discursuri şi să ia parte la proclamarea Împărăţiei. După ce a lucrat cu pionierii şi cu vestitorii grupei timp de două săptămâni, s-a întors pentru a impulsiona înaintarea închinării adevărate cu mai mult zel în Cayenne.

Noua publicaţie în franceză Adevărul vă va face liberi, împreună cu Biblii şi alte publicaţii, au ajuns în Cayenne la trei luni după ce transportul a plecat din New York. Bibliile catolice au adus multe comentarii printre cei interesaţi; ei se întreabă cum au putut obţine martorii lui Iehova Bibliile, din moment ce ei auziseră mereu că aceasta nu era tipărită.
SUEDIA

În rândurile martorilor lui Iehova din Suedia a continuat o expansiune consecventă şi sigură. Pretutindeni pătrunde un spirit al unităţii şi fraţii se bucură de privilegiile lor de serviciu. Atunci când a fost anunţat noul aranjament pentru lucrarea de pionierat, fraţii din Suedia au răspuns mulţumitor. Rândurile pionierilor au crescut în cursul anului de la 97 de persoane la 182. Una din dificultăţile întâmpinate în Suedia în ultimele doisprezece luni, a fost obţinerea unei cantităţi suficiente de hârtie pentru tipărirea literaturii. Au fost trimise câteva stocuri din Brooklyn şi prin harul Domnului, vor avea la îndemână suficient material pentru studiile Bibliei. Servul de filială ne oferă o bună descriere despre ce s-a făcut în Suedia în cursul anului şi aici este raportul său.

Nu există nici un dubiu în privinţa cauzelor acestei creşteri. Una din cauze este aranjamentul circuitului împreună cu servii pentru fraţi, care fac vizite regulate şi stau o săptămână în fiecare grupă, cu această ocazie îngrijindu-se şi ajutând cum se cuvine pe cei noi şi inactivi, punând astfel grupa la punct. În cele din urmă, dar nu ultima, altă cauză este reprezentată de adunările pe circuit cu efectul lor entuziasmat şi întăritor, unde vestitorii individuali, cât şi grupele, îşi pot rezolva problemele în privinţa serviciului. Atunci când fratele Knorr ne-a vizitat în luna iunie 1947, a afirmat că efectul real al acestui aranjament al circuitului va deveni vizibil în cursul anului 1948; şi aşa a fost. În legătură cu aceasta, a fost foarte interesant de observat prezenţa la adunarea regională (cuprinzând toate circuitele) ţinută la Orebro, în luna august, care a fost cea mai mare adunare pe care am avut-o vreodată în această ţară, fiind prezenţi aproape 2.200 de vestitori. Aşa cum cineva a declarat, acest lucru s-a întâmplat nu în ciuda numeroaselor adunări pe circuit, ci datorită lor.

La acea adunare de la Orebro, am propus deja un raport separat; de aceea, mă voi limita acum să citez un fragment dintr-un articol, care a apărut în principalul cotidian religios din această ţară, Svenska Morgonbladet din Stockholm, la cinci zile după adunare, fiind scris de către corespondentul lor local: „ ...ei au invitat oamenii la adunările lor politicos, dar hotărât, sistematic şi energic, au împrăştiat literatură şi s-au pregătit pentru mişcare. Poate nu este aşa uşor de spus câtă literatură a fost răspândită sau cât au câştigat ei în aceste zile. Dar, este o realitate că toţi locuitorii din Orebro au ştiut despre acest congres, în ciuda faptului că ziarele practic nu au publicat absolut nimic despre acest subiect. Şi nu numai Orebro a simţit că acolo a avut loc o mare adunare. Ei au mers de asemenea şi în oraşele învecinate, cu autobuze şi automobile şi şi-au răspândit doctrina. De exemplu, oraşul Kumla a fost invadat de patru autobuze încărcate, în special cu tineri (...) Când cineva priveşte o asemenea campanie sistematică şi hotărâtă ca aceea dusă de „martori” în timpul congresului lor, cum fac tot timpul de fapt, trebuie să se oprească şi să gândească. Trebuie să fie ceva în propaganda şi în literatura lor. Toţi cei care cumpără sau obţin literatura lor, o citesc cu atenţie sau devin prozeliţi. Dar, cărţile sunt acolo, înfăptuiesc misiunea lor şi propagă mesajul lor. „Martorii” ştiu acest lucru şi nu pierd nici o ocazie. Ei socotesc să-şi ducă literatura în fiecare casă, pretutindeni. Ei seamănă o sămânţă care va încolţi şi va creşte; şi într-o zi acolo va fi un seceriş”. În legătură cu acest lucru, a fost interesant să aflăm deunăzi din Orebro, cum un singur vestitor făcuse deja nu mai puţin de şapte studii de carte, la vizitele ulterioare făcute la adresele luate în timpul congresului.

Totuşi nu toţi preoţii din această ţară se opun adevărului. Într-o parohie, nu departe de Stockholm, o soră din familia Bethel a avut o întrevedere cu preotul şi când s-au despărţit, el a spus: „dacă aceasta este ceea ce martorii lui Iehova învaţă şi dacă astfel lucrează, atunci trebuie să-mi schimb părerea despre ei”. Un alt exemplu: o soră pionieră în vârstă a aranjat o cuvântare publică, invitându-l pe servul grupei învecinate ca vorbitor. Au participat 16 persoane, inclusiv preotul local. El a ascultat cu atenţie şi şi-a luat notiţe tot timpul cuvântării. La sfârşit, acesta a pus multe întrebări şi a mărturisit multe greşeli ale bisericii. Printre altele, el a spus că regreta faptul că oamenii nu vor să vină la biserică, chiar dacă trebuia să le predice adevărul. Fratele i-a spus atunci că el şi colegii săi trebui să procedeze precum Christos şi urmaşii săi; adică să meargă din casă în casă. Preotul a răspuns: „da, ar trebui să facem acest lucru, dar suntem laşi şi prea leneşi pentru a proceda astfel şi pe lângă aceasta, avem prea multe de făcut în legătură cu cele lumeşti”. La ora 11:30, preotul a terminat cu întrebările sale şi a dat mâna foarte prietenos, mulţumindu-le pentru informaţia pe care o obţinuse.

În privinţa obstacolelor întâmpinate în lucrarea noastră, singurul lucru care merită să fie menţionat este impunerea legii referitoare la recrutare, care a făcut ca mai mulţi din servii pentru fraţi, cât şi pionieri, să fie puşi după gratii, pentru diferite perioade. Unii dintre băieţii de la Bethel, au avut de asemenea această experienţă în timpul anului.

ELVEŢIA

Servii creştini ai Dumnezeului Cle Prea Înalt „Îi vor cânta laude printre naţiuni”. În Elveţia se află multe persoane doritoare să facă această lucrare, ajutând oamenii de bine să afle adevărul. Elveţia este ea însăşi o ţară cu multe naţionalităţi, pentru că aici se află oameni din Franţa, Italia şi Germania. Ţara este împărţită în trei părţi, fiecare având propria limbă şi obiceiuri, dar încă se comportă ca o singură naţiune, Elveţia. Poporul acestei ţări a rămas neutru de-a lungul ultimelor două războaie mondiale şi de aceea n-a trecut prin distrugerea teribilă care a venit peste naţiunile implicate în război. Din cauza prosperităţii lor, ei au devenit un popor mândru şi egocentric; astfel că cei care încearcă să se apropie de ei cu mesajul Împărăţiei, întâmpină dificultăţi. Dar, răbdarea şi stăruinţa din partea martorilor lui Iehova, au adus rezultate bune în cursul anului trecut.

Societatea deţine o tipografie la Berna şi familia Bethel a făcut acolo o lucrare extraordinară. Datorită cererii de cărţi, broşuri şi reviste, venite din ţările afectate de război ale Europei, tipografia de la Berna a fost obligată să facă o mult mai mare activitate anul acesta, faţă de cea din anul 1947. De fapt, numărul cărţilor, broşurilor şi al revistelor tipărite în 1947 a fost de 1.487.468, în comparaţie cu cel de anul trecut care a înregistrat o producţie de 2.443.732. Aceste cifre indică faptul că au fost produse cu aproape un milion mai multe broşuri şi cărţi, pe care oamenii din Europa să le citească în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, au mai fost realizate pliante şi tipărituri diferite, numărând 2.336.711 de exemplare. La sfârşitul anului de serviciu, acolo erau 53 de fraţi care lucrau în casa Bethel. De asemenea, ei s-au bucurat să strângă haine şi alte lucruri necesare pentru a le trimite în diferite ţări, unde nevoia era mai mare. Martorii lui Iehova şi oamenii de bine din Elveţia au fost foarte generoşi oferind acest ajutor.

Fără îndoială că este plăcut să remarcăm progresul minunat realizat în Elveţia în cursul anului. Fraţii de acolo au avut dificultăţile lor, dar s-au luptat din răsputeri în justiţie pentru a reuşi să ducă mai departe închinarea adevărată a lui Dumnezeu şi Domnul i-a binecuvântat. Servul de filială ne trimite un raport interesant şi publicăm aici fragmente din el.

Aşadar, prin harul Domnului, a fost posibil să mărim numărul vestitorilor cu aproape 10% (9,8% mai exact). Distribuirea cărţilor a crescut cu peste 100% faţă de anul de serviciu trecut, fapt care a îmbunătăţit în mare măsură, pe rând, activitatea vizitelor ulterioare şi a studiului de carte. Apelul serios şi stăruitor al Societăţii de a intra în serviciul cu timp integral - mai ales prin intermediul celor trei scrisori adresate pionierilor şi apoi cu ocazia adunărilor regionale - nu a eşuat. Deşi suntem încă departe de a avea un procent de 10% din numărul vestitorilor în rândul pionierilor, totuşi în timpul acestui an, în comparaţie cu anul 1947, numărul servilor cu timp integral a fost aproape dublu în acest serviciu binecuvântat al Regelui nostru glorios. Ei au gustat din harul Domnului şi continuă să experimenteze acest lucru zilnic.

Introducerea noii metode de lucru a reprezentat fără doar şi poate, împreună cu publicarea noii cărţi Dumnezeu să fie găsit adevărat atât în franceză cât şi în germană, un motiv pentru care anul trecut au fost plasate în mâinile oamenilor de bine 25.806 de cărţi (adică mai mult decât dublu faţă de anul precedent). Acuzaţia potrivit căreia martorii lui Iehova sunt vânzători de cărţi ambulanţi şi nu servi ai Evangheliei, a fost îndreptată împotriva lor de nenumărate ori. Patruzeci şi patru de cazuri au fost raportate sediului nostru, în care vestitorii noştri ai mesajului Împărăţiei au fost reţinuţi de poliţie şi acuzaţi de încălcarea legilor comerţului ambulant. Scopul acestor plângeri este acela de a-i împiedica pe martorii lui Iehova să primească de la oamenii de bine contribuţii legate de costul producţiei, pentru predicile lor tipărite. Cu ajutorul Domnului am luptat energic împotriva acestei acuzaţii false şi nedrepte în timpul anului trecut; pentru că martorii lui Iehova nu sunt nici comercianţi ilegali, nici cerşetori de pomeni, ci sunt servii Evangheliei, ordinaţi de Iehova Dumnezeu.

Ţelul nostru a fost acela de a lămuri autorităţile, poliţia şi judecătorii în legătură cu acest lucru. Am fost privilegiaţi să avem experienţe foarte încurajatoare în timp ce am dus această luptă şi rezultatul obţinut a demonstrat că mulţi oficiali i-au aruncat pe martorii lui Iehova în clasa vânzătorilor ambulanţi şi a celor ilegali, din pricina necunoaşterii adevăratelor circumstanţe. În timpul multelor discuţii pe care le-am purtat cu autorităţile în toate părţile ţării, i-am putut convinge pe mulţi dintre oficiali că martorii lui Iehova nu sunt comercianţi ilegali, ci sunt propovăduitori. Astfel, aproape două treimi din cazuri au fost rezolvate înainte de a se judeca.

Cu toate acestea, două cazuri proeminente au apărut în faţa instanţei de judecată. Primul caz, pe care îl vom menţiona, a atras atenţia autorităţilor judiciare din Elveţia Franceză. În anul 1931, Curtea Superioară a Cantonului Vaud a pronunţat sentinţa în favoarea martorilor lui Iehova, afirmând că activitatea noastră nu intră sub statutul legii referitoare la vânzătorii ambulanţi din acel timp. Această achitare a fost un motiv de supărare pentru mulţi. Şi acum ei recurg la „a pregăti nenorocirea printr-o lege”, exact aşa cum a prezis Biblia că vor face în această zi.

Cel de-al doilea proces a ajuns să se judece în cantonul din Berna. Curtea Supremă a acestui canton a pronunţat sentinţe nefavorabile pe o perioadă de 40 de ani împotriva misionarilor, care oferiseră oamenilor interesaţi predici tipărite şi care au acceptat contribuţii benevole în schimb. Acum zece ani, acest tribunal a condamnat un serv al Evangheliei, unul din martorii lui Iehova, pentru comerţ ilegal, deşi nu primise nici o contribuţie. Acest lucru poate servi pentru a arăta pentru ce luptă aprigă trebuie să ne pregătim atunci când devine necesar să facem apel la un caz, după ce am pierdut în instanţele inferioare, înainte de a ajunge la această Curte Superioară.

Sarcina principală în apărare era să demonstrăm clar tribunalului diferenţa dintre un propovăduitor al Evangheliei şi un vânzător comercial de marfă. După o deliberare destul de lungă, curtea a pronunţat hotărârea şi l-a declarat pe martorul acuzat al lui Iehova un colaborator al Bethelului din Berna, liber de toate „pedepsele”, declarând astfel că activitatea de predicare evanghelică a martorilor lui Iehova nu reprezintă comerţ ilegal în litera legii, nici chiar atunci când aceştia acceptă contribuţii voluntare pentru predicile lor tipărite. În hotărârea scrisă, Curtea Superioară motivează această judecată în interesul libertăţii, după cum urmează:

„În cazul de faţă, lăsând la o parte faptul că n-a fost realizat nici un profit, nimic din comportamentul acuzatului nu dezvăluie un caracter profesional în activitatea sa. Nu se poate stabili că a existat vreo intenţie de a obţine un profit prin comerţ ilegal, fie pentru el însuşi sau în contul martorilor lui Iehova. Împrejurările duc la concluzia că acuzatul, lăsând la o parte orice instinct egoist, a acţionat exclusiv pentru un scop nobil şi altruist. Oferta de broşuri nu a fost făcută aşteptând o plată compensatoare, care va acoperi cel puţin costul de producţie. Cea mai bună recompensă a acuzatului a constat evident în creşterea numărului de adepţi ai sectei şi într-o primire favorabilă acordată evanghelizării. Dacă este adevărat faptul că prevederile legale cu privire la comerţul ambulant intenţionează să apere publicul împotriva celor care doresc să-i tulbure, ar fi totuşi o exagerare să împiedicăm propaganda religioasă din casă în casă, ascunzându-ne în spatele legii cu privire la comerţul de marfă şi să încălcăm astfel libertatea de opinie, aşa cum este garantată de Constituţie”.

Această decizie, care apără libertăţile cetăţenilor stabilite în Constituţie, a venit nu numai ca veşti bune pentru noi cei din Bethel, ci a bucurat inimile tuturor servilor activi ai Evangheliei din întreaga ţară şi a acţionat fără îndoială ca un stimulent pentru mulţi vestitori, pentru a se alătura mai viguros în cântarea de laudă a Numelui lui Iehova, pentru a-şi demonstra recunoştinţa. Această decizie ne-a ajutat să-i convingem pe ofiţerii de poliţie raţionali şi pe judecătorii iubitori de libertate, că martorii lui Iehova sunt propovăduitori şi nu comercianţi.

Într-un sat, un vestitor a fost întâmpinat la uşă de un tânăr care era pe punctul de a primi ordinaţia ca preot catolic. Vestitorul i-a înmânat politicos broşura O lume, un guvern. După o scurtă discuţie, tânărul a rupt broşura complet şi a aruncat-o la picioarele fratelui. În timp ce vestitorul punea mărturie la următoarea casă, acest viitor preot catolic a furat toate predicile tipărite pe care vestitorul le avea în cutia ataşată la bicicleta sa din faţa casei. Martorul a suspectat imediat pe acest tânăr, care, apropo, era îmbrăcat în ţinută clericală. Luat la întrebări, el a fost forţat să mărturisească furtul. Vestitorul a raportat acest incident poliţiei, care după aceea ne-a ajutat să clarificăm această chestiune. Eram gata să renunţăm la procedurile legale în legătură cu această intervenţie şi tulburare ilegală a activităţii noastre de propovăduire, dacă acest tânăr preot catolic recunoştea în scris actul său fanatic şi îşi cerea scuze aşa cum se cuvine, returnând în acelaşi timp contravaloarea literaturii furate. Deoarece poliţia fusese anunţată, acest tânăr preot în devenire a considerat că este mai înţelept să-şi recunoască fapta. El a scris: „ ...într-un mod neînţelept am căutat să ascund însuşirea literaturii voastre, pe care am luat-o în timp ce propovăduitorul se străduia să îmi convingă rudele la uşa casei vecine şi aveam intenţia să plătesc imediat pentru această literatură (...) sper că nu veţi duce această chestiune mai departe”. La fel a scris şi avocatul său: „felul în care a procedat (...) a fost incorect, când şi-a însuşit publicaţiile din geanta de pe bicicleta propovăduitorului vostru”.

În încheierea acestui raport, putem spune împreună cu psalmistul: „ai încununat anul cu bunătatea Ta”. Tot ce am fost privilegiaţi să facem şi să experimentăm, prin harul Domnului, în timpul anului trecut, ne umple inimile cu recunoştinţă şi bucurie. Iehova ne-a întărit mâinile şi picioarele pentru serviciul curajos al Împărăţiei. Dorinţa şi rugăciunea noastră este să putem continua să cântăm mai departe laudele numelui lui Iehova în unitate cu poporul Său de pe întreg pământul.