Cartea anuală

URUGUAY

Se află mai bine de două milioane de locuitori în Uruguay, iar vestitorii de acolo fac să înainteze închinarea adevărată a lui Iehova cât pot de bine. Domnul le-a binecuvântat eforturile, pentru că El adună acum laolaltă pe „alte oi”, pe care le aduce în organizaţia Sa într-un număr frumuşel. Ca în toate ţările Americii de Sud, programul de expansiune al Societăţii a fost bine îndeplinit şi oamenilor li s-a dat ocazia să audă adevărul. Există multă lucrare care trebuie făcută, iar martorii lui Iehova din Uruguay recunosc responsabilitatea, aşteptând cu nerăbdare noul an cu bucurie, încântaţi de privilegiul de a servi oamenii de bine. Servul de filială ne relatează câteva lucruri interesante care s-au petrecut acolo în cursul anului trecut, care toate au stimulat un interes mai mare pentru adevăr.

Din cauza eforturilor continue ale vestitorilor şi a faptului că multe persoane catolice îi pisează pe preoţi cu întrebări din Biblie, aduse în discuţie de martori, la care preoţii nu pot răspunde, iar ca urmare, persoanele respective părăsesc Biserica catolică, a făcut ca diaconii să vină din ce în ce mai obraznici împotriva martorilor, în eforturile inutile de a ţine pe oamenii de bine în supunere. Recent, a fost auzit într-un program radio catolic următoarele: „în curând va trebui să luăm măsuri drastice împotriva unei secte religioase numită martorii lui Iehova, care face ravagii mari în biserică”. Cu altă ocazie, ei au menţionat toate sectele protestante, împotrivindu-se fiecăreia dintre ele, în cele din urmă desemnându-i pe martorii lui Iehova ca fiind cei mai răi dintre toţi. Urletul păstorilor are întotdeauna drept rezultat eliberarea „oilor” şi astfel Domnul schimbă profeţia lor împotriva poporului Său, într-o binecuvântare pentru ei şi o onoare şi justificare pentru El.

Ultimul an de serviciu s-a încheiat cu un vârf de 211 vestitori în serviciu. Anul acesta de serviciu s-a încheiat cu un alt vârf de 307 vestitori. În luna octombrie, am avut prima noastră adunare pe circuit a anului în Mercedes. Unii dintre fraţi au mers mai devreme în acest oraş împreună cu servul pentru fraţi, pentru a face pregătirile şi a organiza evenimentul. Aceasta a fost într-adevăr o ocazie cât se poate de fericită. Au fost făcute aranjamente în legătură cu echipamentul pentru discursul public în piaţa publică principală, acolo unde se găseşte catedrala catolică în orice oraş latino-american. Erau aproape o mie de persoane în piaţă atunci când a început discursul şi mulţi dintre aceştia au ascultat întreaga cuvântare cu subiectul „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Acest discurs a fost ţinut la ora 21, când în piaţă se află majoritatea oamenilor. După-amiaza am organizat studiul Turnului de Veghere şi un serviciu de botez. Cinci persoane au fost botezate în Rio Negro, pentru a-şi simboliza consacrarea de a face voia Domnului. O soră, împreună cu fiul său de 13 ani, au mers pe jos 80 de kilometri (aproape 50 de mile) pentru a ajunge la această adunare şi au fost fericiţi să fie acolo.

Aranjamentul prin care vestitorii din Montevideo să distribuie revistele abonaţilor, a fost instituit în luna februarie şi a avut câteva rezultate foarte încântătoare. Abonaţii sunt foarte recunoscători pentru acest serviciu, deoarece prin poştă uneori mai mult de jumătate din reviste n-ar ajunge la abonat. De asemenea, acest lucru oferă vestitorilor o ocazie să cunoască şi să stea de vorbă cu abonatul şi când şi când să-i plaseze literatură şi să înceapă studii. Un vestitor a luat iniţiativa de a prezenta o sinteză din toate broşurile publicate de Societate celor cărora le-a distribuit revistele, cu rezultate încântătoare. Mare parte dintre aceştia s-au uitat peste broşuri şi le-au ales pe cele pe care încă nu le aveau, contribuind pentru ele. Un alt vestitor, o soră, a hotărât să profite de ocazia de a pune mărturie abonaţilor, atunci când le oferea revistele şi a plasat toată literatura pe care o avea în geantă. O alta, care distribuia revistele Treziţi-vă! a fost întâmpinată la uşă foarte călduros de fiica mai tânără a proprietarilor, deoarece tatăl ei nu putea ajunge la uşă şi a trimis-o pe ea cu ultimul număr al revistei pe care-l primise şi un peso, cerând noua concordanţă a Bibliei în spaniolă, prezentată pe coperta revistei Treziţi-vă! Singurul exemplar pe care vestitoarea îl avea, avea numele soţului ei scris pe acesta, dar abonatul i-a spus că nu contează şi că o acceptă oricum.

Pentru a îndeplini distribuirea revistelor, oraşul a fost împărţit în zone după numărul teritoriilor, pentru ca acestea să poată fi plasate mai repede. Acest lucru a avut drept rezultat un număr mai mare de reînnoiri. Câţiva vestitori, care niciodată nu şi-au cunoscut oraşul, au devenit interesaţi în această activitate şi au devenit familiari cu numele şi aşezările străzilor, pentru a avea o parte în lucrarea de distribuire a revistelor. Acum se află aproape 500 de abonaţi numai în Montevideo. Alte oraşe au de asemenea dificultăţi în predarea revistelor şi le-ar place să adopte aceeaşi metodă.

Într-adevăr, acest raport este înaintat cu bucurie profundă. Noi am gustat bunătatea şi mila Domnului în cursul anului trecut şi putem vedea că a fost făcut un anumit progres. Când ne gândim la terenul vast care încă trebuie acoperit în această mică ţară şi la marea lipsă de vestitori, trebuie să ne îngrijim cum se cuvine de oamenii de bine şi să punem mărturie în timpul care a mai rămas şi suntem îndemnaţi să ne asumăm eforturi mai mari pentru a împinge lupta înainte. De la vizita preşedintelui Societăţii în Uruguay în anul 1945, am observat că numărul vestitorilor a crescut de la 28 la peste 300 de persoane.

Noi am lucrat puţin până acum comparativ cu ţara, dar suntem hotărâţi, prin harul Domnului, să extindem bătălia, astfel încât curând cei consacraţi Domnului din toate părţile republicii să-I cânte laude printre naţiuni.

VENEZUELA

Cântăreţii laudei din Venezuela au primit multe binecuvântări de la Domnul în cursul anului trecut de serviciu. Ei au avut în minte, aşa cum au şi fraţii din alte naţiuni, versetul următor: „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”. Hotărâţi să facă acest lucru, prin harul Domnului, ei au văzut că eforturile lor au avut drept rezultat expansiunea. Media anuală a numărului de vestitori a crescut de la 29 în anul 1947, la 51 de persoane anul acesta, o creştere cu 75%. Există multe lucruri de făcut în această ţară şi se speră că anul următor mai mulţi studenţi de la Gilead vor intra în Venezuela, pentru a îndeplini lucrarea educaţională, împreună cu ceilalţi care se află deja aici. Cântarea de laudă trebuie să devină mai răsunătoare şi dorim să crească, astfel încât din ce în ce mai mulţi oameni să asculte adevărul. Servul de filială ne relatează câteva dintre evenimentele interesante ale anului.

La începutul anului, biroul filialei a aranjat să trimită doi reprezentanţi în vizită, care să petreacă o săptămână cu fiecare grupă din interior. Fraţii din celelalte grupe din afara Caracasului scriseseră de mai multe ori, solicitând pe cineva care să vină să-i ajute, să-i instruiască pe calea potrivită, pentru a-şi îndeplini serviciul. Fraţii au călătorit cu autobuzul, ceea ce reprezintă într-adevăr o experienţă în Venezuela. Scaunele din autobuze sunt mici, fiind aproape unele de altele, căci majoritatea venezuelenilor sunt mici; astfel că aceşti doi nord-americani au descoperit că abia aveau suficient loc pentru picioarele lor. Deasupra autobuzului nu este un lucru neobişnuit să vezi paturi, maşini de cusut, mese, pui, curcani, banane, etc., alături de valize sau bagajul călătorilor. Dacă pasagerul merge numai o distanţă scurtă, nu se mai deranjează să-şi pună puii sau articole mici sus, ci le aduce cu el în autobuz şi le îngrămădeşte pe culoarul dintre scaune. Autobuzul opreşte oricând şi oriunde pentru a mai culege un călător şi când toate locurile sunt pline, aceştia se aşează pe culoar pe cutii mici. Ei tot timpul mai găsesc loc pentru încă unul. La câteva mile în afara Caracasului, strada este murdară, foarte colţuroasă şi prăfuită; astfel că ai parte de o călătorie pe un teren accidentat, pe măsură ce autobuzul ţopăie înainte cât de repede poate. După două zile de călătorie, ei au ajuns la prima grupă care trebuia vizitată. Cu o ocazie, în timp ce călătoreau de la o grupă la alta, autobuzul s-a defectat, lăsând pasagerii timp de câteva ore într-o sălbăticie în care trăiau doar cactuşi şi capre până când a venit un alt autobuz, care i-a dus în următorul oraş, unde să rămână peste noapte. Altă dată, autobuzul a rămas fără combustibil; astfel că pasagerii au trebuit să aştepte răbdător, până când cineva s-a dus în cel mai apropiat sat pentru combustibil. În ciuda acestor dificultăţi de călătorie, cei doi reprezentanţi au reuşit să viziteze toate grupele, dând mult ajutor vestitorilor, lucrând alături de ei în serviciu şi instruindu-i în mod corect pentru a conduce studii. În timpul călătoriei, au avut loc patru botezuri, oferindu-se ocazia la 16 persoane să-şi simbolizeze consacrarea prin botezul în apă.

Cel mai important eveniment al anului a fost adunarea pe circuit ţinută la Caracas în luna iunie. Timp de mai multe luni am fost ocupaţi căutând o sală pe care s-o putem folosi, dar n-am avut succes. În cele din urmă, am aranjat să folosim un teatru în timpul săptămânii, pe care am reuşit să-l obţinem, deoarece directorul teatrului era o persoană de bine şi un vestitor nou. Noi am făcut invitaţii prin intermediul pliantelor, anunţurilor de pe stradă şi celor de la radio. În prima zi au fost prezente 52 de persoane, a doua zi, 60, în timp ce a treia zi au participat 106 persoane la vorbirea publică. A fost ţinut un program de botez şi zece persoane au fost botezate. Acest lucru a făcut un total de 40 de persoane botezate în cursul acelui an.

Astfel, s-a încheiat acest an de serviciu de cântare a laudei lui Iehova şi putem spune cu adevărat că fraţii de aici au trăit conform textului anual, cântând cântări ale închinării lui Iehova, împreună cu celelalte naţiuni. Acum, când noi intrăm în noul an, aducem mulţumiri pentru privilegiile noastre de serviciu, fiind hotărâţi să ducem mai departe cântarea adevărului la aceşti oameni până la sfârşit, dând astfel onoare lui Iehova Dumnezeu şi Regelui Său domnitor.
IUGOSLAVIA

Dictatura nu a adus niciodată nimănui pace şi fericire, nici măcar celor de la putere. Iugoslavia este o ţară cu conducători care nu sunt iubiţi de popor şi care nu încearcă să cultive iubirea poporului. Atunci când dictatorii obţin ţara şi poporul sub puterea lor, poporul suferă. Asemenea conducători nu sunt niciodată mulţumiţi sau siguri de propriile lor vieţi sau poziţii. Este o luptă continuă pentru domnie. Aceste condiţii îngreunează viaţa tuturor. Este dificil să smulgi informaţii din Iugoslavia, dar se mai scurg câteva prin intermediul anumitor surse. Este dificil pentru cei din afara Iugoslaviei chiar să trimită ajutor celor din interiorul ţării, cum ar fi hrană şi îmbrăcăminte. Dacă se încearcă acest lucru, autorităţile fie fură micile pachete care sunt trimise, fie îi găsesc vinovaţi pe oamenii care au cerut ajutor şi sunt pedepsiţi, ca un rezultat al acestui lucru.

De curând, au fost persecutaţi alţi martori ai lui Iehova, iar cei câţiva fraţi care se află în Iugoslavia trebuie să fie foarte prudenţi, pentru că autorităţile sunt mereu pe urmele lor, urmărindu-le fiecare mişcare. Câţiva au fost arestaţi şi condamnaţi la Ljubljana, dintre care unul pentru un termen de şase ani şi altul pentru patru ani. Nu am primit nici un raport în ceea ce îi priveşte pe alţi patru. Oamenii sunt aruncaţi în închisoare numai pentru faptul că sunt creştini, propovăduiesc Evanghelia şi spun oamenilor despre speranţa menţionată în Biblie. Societatea a aflat că 31 de persoane au participat la programul de Cină într-un loc sigur din Iugoslavia, dar fără alte detalii. Ar fi foarte neînţelept să arătăm unde anume se întâlnesc creştinii din această ţară, pentru că li s-ar da de urmă, ar fi persecutaţi şi distruşi. Acestea sunt condiţiile care există în ceea ce ei numesc o „ţară creştină civilizată”. Martorii lui Iehova din Iugoslavia sunt hotărâţi „să Te laude din ce în ce mai mult”. Ei ştiu că a venit timpul să propovăduiască această Evanghelie a Împărăţiei şi încearcă din răsputeri să facă acest lucru. Ei sunt perfect conştienţi de faptul că majoritatea religioniştilor şi conducătorii iugoslavi pot să le ia viaţa şi doresc să se sacrifice de dragul Evangheliei. Asemenea zel va stimula pe martorii lui Iehova de pretutindeni să continue în mod credincios, pentru că văd textul de anul trecut împlinit: „Îţi voi cânta laude printre naţiuni”.
MARTORII LUI IEHOVA CONTINUĂ CÂNTAREA

Activitatea servilor lui Dumnezeu, aşa cum este raportată în această Carte Anuală a martorilor lui Iehova din anul 1949, aduce multă bucurie servilor credincioşi ai Celui Prea Înalt. Toţi cei care au luat parte la această mare lucrare nu se pot simţi decât asemenea omului cu călimara la brâu. Ezechiel a scris în capitolul 9, versetul 11: „şi iată omul îmbrăcat cu haină de in, care avea călimara la brâu, a raportat chestiunea spunând: „am făcut aşa cum mi-ai poruncit”. Martorii lui Iehova au dat raportul lor; ei au făcut aşa cum a poruncit Domnul.

La începutul anului de serviciu 1948, martorii lui Iehova şi-au făcut planuri pentru creştere şi şi-au ales ca temă pentru acel an textul „Îţi voi cânta laude printre naţiuni” (Ps. 57:9, A.S.V.). Acum, ei pot face o privire retrospectivă la activitatea din timpul anului şi să spună cu încredere şi satisfacţie că „au cântat laude”, nu doar într-un singur loc izolat al pământului, ci în toate părţile pământului. Martorii lui Iehova au cântat, ducând un mesaj minunat pe toate continentele, în fiecare naţiune, printre insulele mării, oriunde oamenii au urechi de auzit. În timp ce ei se bucură de marea expansiune care a fost realizată, toţi recunosc faptul că există încă din ce în ce mai multă lucrare înainte. Astfel că, pentru anul 1949 au ales un nou text; nu unul care scoate în relief o temă diferită, ci unul care măreşte şi completează tema exprimată în textul anual din 1948. Ambiţiile şi speranţele lor sunt foarte bine exprimate de psalmistul David, care a scris în Psalmul 71:14 : „Te voi lăuda din ce în ce mai mult” (A.S.V.). Martorii lui Iehova vor continua cântarea!

Nu se pune problema să ne oprim acum şi să aşteptăm ca lucrurile să se schimbe. Nu; trebuie să creştem proclamaţia „Împărăţia cerurilor este aproape!” tot timpul, cu un volum mai mare, „din ce în ce mai mult”, în toate părţile pământului. Aceasta este hotărârea martorilor lui Iehova; aceasta este plăcerea lor; aceasta este bucuria lor; aceasta este viaţa lor! Ei doresc să-l laude pe Iehova „din ce în ce mai mult” şi să-i ajute pe alţii să devină vestitori ai Împărăţiei.

Martorii lui Iehova sunt foarte recunoscători că Dumnezeu este atât de răbdător şi îndelung răbdător. Noi ştim că Iehova nu întârzie în împlinirea promisiunilor Sale, ci El exercită răbdarea Sa mare faţă de toate creaturile, astfel încât acestea să poată câştiga mântuire, prin auzirea acestor veşti bune ale Împărăţiei. „Domnul nu întârzie cu ceea ce El făgăduieşte, după ideea unor oameni; nu, El este îndelung răbdător de dragul vostru, nu doreşte ca vreunul să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2Pet. 3:9, Moffatt). Noi acceptăm sfatul lui Petru, când spune: „consideraţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru înseamnă mântuire” (2Pet. 3:15, Moffatt). Ce privilegiu mare şi glorios este pentru noi să putem merge în serviciu pe teren cu mesajul mântuirii pentru încă un an şi chiar să putem întocmi în următoarele doisprezece luni un raport mai bun decât cel de anul trecut. Astfel, ne putem dovedi integritatea, care câştigă mântuire nu numai pentru noi, ci prin lucrările noastre bune aduce de asemenea mântuire şi altora. A gândi că Domnul ne permite mai mult timp pentru a propovădui, ca şi alţii să poată fi mântuiţi, este o mare satisfacţie. Martorii lui Iehova vor profita de acest timp din „zilele din urmă”, pentru a propovădui veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu altora.

Isus le-a spus ucenicilor Săi că „această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca o mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24:14, A.S.V.). Servii lui Dumnezeu ştiu că sfârşitul nu va veni până când lucrarea de propovăduire nu va fi făcută. Dumnezeu se va îngriji ca mesajul să fie dat. Mai important decât aceasta, mesajul Împărăţiei trebuie să fie propovăduit ca o „mărturie pentru toate naţiunile”! Acest lucru este făcut spre justificarea Numelui Său. Da, ei trebuie să afle că Iehova este Dumnezeu, că Împărăţia Sa este singura speranţă a omenirii. Martorii lui Iehova sunt recunoscători că au mai mult timp în care să dea această mărturie în mod complet, convingător, fără ezitare, cu bucurie şi fericire. Ei pot cânta laudele Sale la toate naţiunile, mai mult decât oricând înainte şi la mai multe naţiuni. Ei vor face aceasta prin harul Domnului!

Raportul anual arată clar această atitudine hotărâtă din partea martorilor lui Iehova, de la un capăt la celălalt al pământului. Acest spirit de a cânta laude lui Iehova radiază din toate ţările în care se află martorii lui Iehova. Toţi servii lui Dumnezeu simt unitatea strânsă, cooperarea, armonia în gândire şi pacea care cuprinde rândurile acestui „popor ciudat”. Noi suntem ciudaţi în ochii oamenilor, pentru că nu suntem o parte a lumii. Dacă am fi, oamenii ar iubi pe martorii lui Iehova; pentru că lumea iubeşte ce este al ei. Totuşi martorii lui Iehova şi-au consacrat vieţile să servească pe Iehova „din ce în ce mai mult” şi de aceea au fost identificaţi ca un popor care predică această Evanghelie a Împărăţiei, care nu este o parte a acestei lumi.

Este o bucurie să te asociezi cu o asemenea organizaţie minunată şi este o plăcere să trimiţi iubirea şi salutările tuturor fraţilor de pretutindeni la tovarăşii lor de lucru, în orice altă parte a pământului, prin intermediul acestui raport anual. De asemenea, aş dori să spun că a fost o reală plăcere să alcătuiesc, cu ajutorul vostru, raportul de serviciu pe teren pentru anul 1948. Sunt sigur că acesta vă va aduce la fel de multă bucurie şi vouă, ca servi ai Domnului, ca cea pe care mi-a adus-o mie. Împreună, toţi martorii lui Iehova vor continua să cânte laude Celui Prea Înalt „din ce în ce mai mult”, în toate naţiunile lumii; lui Iehova îi dăm toată gloria, acum şi totdeauna.

Servul vostru, prin îngăduinţa lui Dumnezeu,

N.H. Knorr

Preşedintele Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere


TEXT ANUAL PENTRU anul 1949
„Te voi lăuda din ce în ce mai mult”.

Psalmii 71:14

Iehova Îşi găseşte plăcerea în servii Săi, care doresc să-L laude din ce în ce mai mult. Ce altceva şi-ar putea dori un fiu al lui Dumnezeu? Desigur, asta nu înseamnă să se roage toată ziua sau să se retragă în munţi, în singurătate şi meditaţie. Cel puţin nu asta avea în minte David, când a spus: „Te voi lăuda din ce în ce mai mult”. David a făcut clar tocmai ce avea în minte în Psalmii capitolul 71; căci el a spus: „gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta; căci nu-i cunosc marginile”. Aici, el arată în mod clar că va continua să vorbească şi se va exprima astfel, încât să poată arăta faptele drepte ale Domnului şi cum poate fi câştigată mântuirea. El nu are de gând să facă acest lucru când şi când, ci va continua să vorbească despre măreţia lui Dumnezeu în fiecare zi. El nu ştia câte zile mai putea face aceasta, pentru că era deja un om în vârstă; de aceea el nu-i cunoştea marginile. Dar, el intenţiona să-şi folosească mereu timpul, priceperea şi puterea, lăudând pe Domnul din ce în ce mai mult.

Mai departe, în versetul al şaisprezecelea el arată că-şi va folosi gura şi mijloacele de expresie, când a spus: „voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta”. Pentru a menţiona ceva, o persoană trebuie să se exprime pe sine şi aşa a făcut şi David. El nu trebuia să facă asta numai la bătrâneţe; el a început din tinereţe, pentru că a spus: „o, Doamne, tu m-ai învăţat din tinereţea mea şi de atunci ţi-am declarat lucrările Tale minunate”. Acest privilegiu glorios de a-L lăuda pe Dumnezeul Cel Prea Înalt nu este rezervat numai oamenilor în vârstă; nu, această lucrare trebuie făcută de tineri, continuată apoi până în zilele când încărunţesc. Chiar şi atunci, trebuie să aibă acelaşi zel şi hotărâre de a lăuda pe Dumnezeu din ce în ce mai mult. A fi un serv nu este ocupaţia unui om în vârstă; aceasta este potrivită şi pentru tineri, pentru că tinerii pot exprima lucrările minunate ale lui Dumnezeu. În zelul şi iubirea sa de viaţă, omul poate simţi măreţia lucrării Celui Prea Înalt. Cu cât devine mai bătrân, cu atât gândeşte mai profund şi îl uimesc lucrările minunate ale Creatorului său. Un copil crescut în învăţătura şi sfatul Domnului, în tinereţea sa va dori să propovăduiască mesajul minunat al vieţii şi altora şi să continue această activitate până la bătrâneţe.

Oare la bătrâneţe David s-a gândit numai să vorbească şi să arate dreptatea lui Dumnezeu celor din jurul său? Nu, el a vrut să arate puterea lui Dumnezeu „acestei generaţii şi puterea Ta neamului care va veni”. Să reflectăm un moment la zelul acestui om în vârstă, David. El dorea să facă cunoscute gloriile lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate întregii generaţii, tinerilor, bătrânilor, celor de vârstă mijlocie, bărbaţi şi femei, toţi acei din naţiunea sa. El a fost un propovăduitor, un serv al lui Dumnezeu, un om după inima lui Dumnezeu. David este un bun exemplu despre modul cum trebuie adusă lauda. Lauda nu înseamnă numai rugăciune, meditaţie şi cântarea cântărilor. Toate acestea pot fi incluse în laudă, dar lauda despre care a vorbit David era mult mai mare şi mai cuprinzătoare. Aceasta presupunea marea lucrare de răspândire a propovăduirii mesajului minunat al lui Dumnezeu naţiunilor pământului.

Mai Marele David, Isus Christos, a fost un adevărat exemplu al unuia care aduce laudă Tatălui său din ceruri. El a făcut voia Tatălui Său mereu şi noi toţi cunoaştem faptele Sale prin care a adus laudă: mersul din uşă în uşă, propovăduirea în mod public a invitaţiei curajoase pentru toţi „pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Aceasta s-a auzit de la un capăt la celălalt al Palestinei. Isus, de asemenea, a vrut ca generaţia, în mijlocul căreia trăia, să afle adevărul şi ca rod al muncii sale, El a înfiinţat acolo o organizaţie creştină.

Din zilele lui Isus şi până acum, biserica creştină s-a dezvoltat şi a ajuns la bătrâneţe, având acum 1.900 de ani; totuşi şi la bătrâneţe ea are vigoarea şi spiritul tinereţii. Mesajul pe care Isus Christos l-a dat bisericii Sale, este unul pe care biserica se simte responsabilă să-l răspândească până la marginile pământului, ascultând de porunca Sa. „De aceea, mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile”. Chiar aflată în anii săi din urmă, zelul şi hotărârea de a servi pe Dumnezeu este în interiorul oaselor creaturii. Aşa cum David şi Mai Marele David, Isus Christos, au dorit ca noua generaţie să afle şi să ştie, tot aşa şi astăzi, martorii lui Iehova vor ca o nouă generaţie să audă despre Dumnezeu, despre Fiul Său, Isus Christos şi despre Împărăţie, singura speranţă a lumii. Nici unul din unşii sau din „alte oi” ale lui Dumnezeu nu este complet mulţumit cu ceea ce a realizat în anii trecuţi. Chiar dacă au fost zeloşi în tinereţea lor şi au realizat multe în lauda lui Iehova, a Numelui şi Cuvântului Său, ei încă doresc să facă asta din ce în ce mai mult. Acesta este spiritul adevărat al organizaţiei lui Dumnezeu de pe pământ, în aceste zile din urmă. Rămăşiţa miresei lui Christos, împreună cu noua generaţie care s-a oferit şi a ascultat mesajul Împărăţiei, sunt angajaţi activ în proclamarea celui mai minunat mesaj al tuturor timpurilor. Nimic din cer sau de pe pământ nu le va slăbi zelul şi hotărârea de a lăuda pe Iehova din ce în ce mai mult.

Simţirea lor interioară are ca efect: „Îţi voi înmulţi toată lauda Ta”, „Te voi lăuda mai mult ca niciodată”. „Te voi lăuda mult mai mult”. Lauda este fără sfârşit, în ceea ce priveşte pe martorii lui Iehova. Este dorinţa lor să dobândească viaţă veşnică şi procedând astfel, vor avea această plăcere minunată de a lăuda pe Domnul în vecii vecilor.

Cu cât se apropie ziua când a dreptăţii va prelua complet controlul, cu atât martorii lui Iehova vor mări ritmul, volumul şi calitatea cântărilor dulci, astfel încât „alte oi”, care sunt împrăştiate până la marginile pământului, să poată fi mângâiate prin marele şi gloriosul mesaj: „Împărăţia cerurilor este aproape”. Atunci şi aceşti ascultători se vor alătura rândurilor crescânde ale servilor ordinaţi ai lui Dumnezeu, martorii lui Iehova şi vor cânta împreună cu ei „Te voi lăuda din ce în ce mai mult”. Această lucrare va continua până când orice creatură din cer şi de pe pământ se va alătura corului mare şi glorios al laudei Celui prea Înalt.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai complet site cu referate