Cartea anuală

CANADA

Servii canadieni ai Împărăţiei au fost foarte ocupaţi în timpul anului de serviciu 1948. Mare a fost bucuria lor şi multe au fost experienţele lor binecuvântate. Cu siguranţă că a fost o bucurie pentru ei să aibă 19.513 persoane care să asiste la serbarea Cinei memoriale. Faptul că în ţară sunt cu 40 de grupe mai mult decât acum un an, le aduce bucurie în suflet. Fericiţi sunt ei, deoarece 921 de persoane şi-au simbolizat consacrarea lor lui Dumnezeu prin cufundare în apă. S-au petrecut mai multe ore predicând Evanghelia, şi au fost făcute cu 80.000 de vizite ulterioare mai mult decât anul anterior. În fiecare săptămână au fost conduse mai multe studii de carte.

Familia Bethel a fost foarte ocupată la birou şi în tipografie. În micul atelier s-au tipărit mai mult de 15.000.000 de formulare şi articole publicitare. Prin presele lor au trecut 322.000 de exemplare ale broşurii Bucuria tuturor popoarelor, ceea ce a constituit un mare ajutor pentru tipografia din Brooklyn. Da, acesta a fost un an ocupat pentru vestitorii canadieni ai Împărăţiei şi tu poţi avea acel sentiment atunci când citeşti raportul servului de filială.

Aducem mulţumiri lui Iehova şi Fiului Său, Regele, pentru îndrumarea clară prin organizaţia Sa, ce a făcut posibil pentru noi să luăm parte la programul de expansiune ce a fost expus atât de puternic la congresul din Los Angeles. Fiind părtaşi la zilele de primejdie şi persecuţie ale celui de-al doilea război mondial şi la minunata eliberare făcută prin Dreapta lui Iehova, noi am fost mişcaţi, la fel ca bătrânul profet-psalmist, să explicăm că „inima mi-e neclintită (...) Îţi voi cânta laude printre naţiuni!”

De la marea adunare din Los Angeles, o activitate fără precedent, chiar şi pentru poporul lui Iehova, a fost la ordinea zilei. Şi pentru acest lucru ne-am bucurat, deoarece ştim bine că progresul sau câştigul, nu se obţine fără lucrare grea şi efort susţinut. Mai multă forţă energizantă a fost adăugată prin adunarea entuziastă şi plină de ajutor din Philadelphia, unde mii de fraţi canadieni au fost privilegiaţi să fie prezenţi. Acest lucru a dat un nou impuls activităţilor de peste an. Răspunsul mişcător, dat din inimă de către toţi cei prezenţi în momentul în care‚ „Semnalul pentru toate naţiunile” a fost înălţat, ne-a dat o înţelegere mai adâncă a lucrării ce trebuia făcută. Ce viziune glorioasă ne-a fost astfel dezvăluită! Şi asta ne-a dat viaţă şi vitalitate şi ne-a cerut nouă, poporului lui Iehova, să dăm ce avem mai bun din noi.

Adunarea desfăşurată sub conducerea „servului credincios şi înţelept” a împlinit, cu siguranţă, cuvântul Domnului: „iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună (...) căci acolo dă Domnul binecuvântarea”. Pentru vestitorii din Canada existau, în perspectivă, patru adunări de district ce au fost anunţate în Los Angeles. Oraşele alese erau: Vancouver, Winnipeg, Ottawa şi Halifax. Preşedintele urma să fie prezent la toate aceste adunări şi fraţii erau hotărâţi să le facă cele mai mari şi mai bune dintre cele ţinute în ţara asta. Trecuseră trei ani de când preşedintele vizitase oraşele canadiene, şi între timp, câteva mii de nou interesaţi deveniseră asociaţi. Aşa că, pe lângă bucuria anticipată a fraţilor, mult mai mulţi din clasa străinului au aşteptat cu nerăbdare această ocazie fericită.

Orice formă posibilă de publicaţie a fost adoptată. Pentru cele patru adunări, invitaţiile au totalizat 690.000. Tema expusă a fost „Împărăţia - speranţa întregii omeniri” şi numărul celor prezenţi a ajuns la 17.917, cu aproximativ 7.000 de străini de bine. Amintirea acelor sărbători vesele, paşnice şi educative va rămâne pentru mult timp cu noi. Ele ne-au impulsionat la o activitate mai mare, la lucrări mai zeloase, cu o ardoare crescută a spiritului, astfel încât nimic să nu lipsească. Forţa dinamică dată de spiritul lui Iehova la acele adunări a avut ca rezultat echiparea pentru viitor a poporului Domnului în lucrarea lor de a întoarce pe mulţi spre dreptate. Datorită adunărilor noastre, este deja evident faptul că media prezenţei la adunări a crescut. Pe deasupra, există indicii ale creşterii studiului individual, şi în luna iulie, numărul vestitorilor a fost mai mare ca niciodată - peste 14.000! Îi mulţumim lui Iehova pentru bunătatea şi mila Sa arătate faţă de noi prin aceste îngrijiri şi de asemenea, neobositei activităţi credincioase a preşedintelui, în interesul fraţilor săi. Nu există nici o îndoială privind conducerea clară şi directă a lui Iehova şi a Păstorului Său Rege, prin „servul credincios şi înţelept”. Zi de zi suntem conduşi într-o lumină mai mare a adevărului, prin coloanele preţioase ale Turnului de Veghere şi putem spune împreună cu apostolul Pavel: „mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria”.

La începutul anului, scrisoarea de instrucţiuni a preşedintelui către filiale prevedea un program de serviciu şi măsuri generale, care au dus negreşit la un an mare - cel mai mare de până acum. Acolo s-a afirmat: „se sugerează ca toate ţările să se străduiască să aibă o creştere de cel puţin 10% peste media vestitorilor din 1947. Eu cred cu siguranţă că acest lucru poate fi obţinut în fiecare ţară din lume, dacă se urmează instrucţiunile implicite ale Domnului: „mergeţi şi faceţi discipoli din toate naţiunile” şi „propovăduiţi Evanghelia Împărăţiei în toată lumea, pentru mărturie”. Ţinând cont de această îndrumare, noi am înaintat plini de credinţă. Această expresie a încrederii a fost transmisă tuturor servilor pentru fraţi şi le-a fost amintită vestitorilor de-a lungul întregului an. Lună de lună ne-am bucurat să fim martorii efectului acestei instrucţiuni, deoarece s-a doborât un record după altul. În timp ce numărul mediu de vestitori în anul 1947 a fost de 11.224, media de anul acesta este de 12.603, o creştere de peste 12%. Recordul nostru a fost, de fapt, de 14.219, faţă de cel din anul anterior de 12.093 vestitori.

Un alt instrument din mâinile noastre îl constituie astăzi campania de adunări publice. Cele opt titluri impresionante care au fost stabilite pentru acest an de serviciu, au avut parte de multă publicitate, având ca rezultat faptul că s-au ţinut aproximativ 6.500 de adunări publice. Pe lângă placarde, anunţurile din vitrine şi alte afişe folosite pentru publicitate, noi am mai tipărit şi am împărţit grupelor peste 11.000.000 de pliante. Una din caracteristicile remarcabile ale acestei campanii este că permite tuturor, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, să se împărtăşească de binecuvântările ei.

Devreme, în noul an de serviciu, a fost anunţată vestea bună despre revizuirea normei pentru pionieri, astfel încât să-i ajute pe mulţi să se angajeze cu timp integral în serviciu, şi în acelaşi timp, să nu fie o povară pentru nimeni. Numărul total de servi cu timp integral pe teren a fost de 851 în luna august, spre deosebire de 605 în 1947.

S-a cerut şi servilor tineri să-şi dedice perioada de vacanţă serviciului pe teren. În timp ce mulţi copii din lumea veche doar îşi petrec nebuneşte timpul, unii devenind chiar delicvenţi, a fost o adevărată plăcere să vedem 90 de copii ai Lumii Noi consacrând o medie de 120 de ore pe lună fiecare, pentru a cânta laude lui Iehova. Ne amintim în mod impresionant de zilele lui Isus, când „copii (...) strigau în templu, Osana Fiului lui David! Cele două luni de pionierat de vacanţă, le procură o fundaţie excelentă pe care ei pot să-şi plănuiască o viitoare carieră în viaţă, cântând laude tot timpul anului.

Mulţi pionieri au fost invitaţi la Şcoala Biblică Gilead a Watchtower, în timp ce alţii, care şi-au terminat pregătirea, au fost repartizaţi în serviciu în străinătate pe timpul anului. Douăzeci şi trei au plecat din Canada: trei au fost repartizaţi în Statele Unite şi ceilalţi în Trinidad, Haiti, Guadelupe, Australia, India, Terra Nova, Belgia şi Burma. Quebec este teritoriul nostru „special”!

S-a lucrat considerabil în domeniul juridic, cel mai remarcabil lucru dintre toate fiind lupta în Quebec împotriva a patru acuzaţii de răzvrătire, cu care s-a ajuns la proces. Trei dintre acestea au fost audiate de un juriu vorbitor de limba franceză care i-a condamnat pe fraţi şi unul vorbitor de limba engleză care l-a achitat pe frate în 20 de minute. Au fost făcute 35 de arestări pentru predicarea din casă în casă numai cu Biblia şi până în prezent, 29 din aceste cazuri au fost judecate şi toţi au fost achitaţi. În lupta noastră pentru libertatea de închinare lui Dumnezeu, au fost pregătite şi publicate sub formă de broşură, două articole: unul intitulat Declaraţia Dinamică Americană a Drepturilor Omului, ce conţine o extraordinară analiză a efectelor practice ale Declaraţiei Drepturilor Omului din Statele Unite; celălalt, Cazul unei Declaraţii Canadiene a Drepturilor Omului, fiind un studiu al legii canadiene pe tema libertăţilor individuale, demonstrând nevoia unei Declaraţii scrise a Drepturilor Omului în această ţară. Zece mii de exemplare din fiecare broşură au fost trimise avocaţilor, judecătorilor, legislatorilor, editorilor, redactorilor şefi şi altora, împreună cu o scrisoare de însoţire. Scrisori de încurajare au fost primite de la câţiva destinatari, indicând că o bună lucrare depusă în vederea încurajării oamenilor de a lua în considerare, cu calm, nevoia de a proteja libertăţile omului, de care se bucură acum cetăţenii canadieni pur şi simplu din toleranţă, a fost înfăptuită.

Din când în când, ocaziile de a se alătura luptei pentru libertate au fost extinse tuturor vestitorilor, pentru a se alătura luptei pentru libertate, ca fraţii noştri să se poată închina lui Iehova în Quebec; ei au dat întotdeauna un răspuns din inimă şi entuziast. O dată a fost distribuirea unui articol special din Treziţi-vă!, referitor la Magna Carta. O altă ocazie a fost când s-au făcut aranjamente pentru ca fraţi capabili să scrie membrilor parlamentului, mii de scrisori fiind trimise. Din nou, o campanie de petiţii, care să înceapă pe 1 septembrie, a fost anunţată de preşedintele adunării de district din Ottawa. Încă există mai mult de 1.200 de cazuri nedecise în instanţe, ce nu pot să treacă de grefieri, deoarece nu există posibilitatea apelului. De aici şi cererea noastră ca o Declaraţie a Drepturilor Omului să fie scrisă în Constituţie, pentru ca să existe oportunitatea de a susţine în faţa instanţelor, faptul că libertăţile fundamentale ale omului, garantate de Constituţie, sunt violate şi printr-o asemenea procedură, să ajungem cu cazurile noastre la Curtea Supremă a Canadei, unde credem că decizia va fi în favoarea noastră, deoarece ştim că noi avem dreptate.

În ciuda acestor obstacole şi a cazurilor ajunse în justiţie, lucrarea în Quebec face progrese. La începutul anului, pionieri speciali au fost repartizaţi în şapte oraşe din Quebec, cu o populaţie ce variază între patru şi douăzeci de mii de oameni, oraşe în care nu a mai fost niciodată primită o mărturie organizată. În patru dintre acestea există în prezent organizaţii de grupă, celelalte trei avansând rapid în această direcţie. În Montreal, există câteva unităţi, alcătuite atât din fraţi francezi, cât şi englezi, în care prezenţa la Cina memorială a fost de 1.000 de persoane. Un curs este ţinut o dată pe săptămână, timp de două ore, pentru a-i învăţa pe fraţii pionieri limba franceză.

O experienţă, ce a implicat 83 de fraţi, care au petrecut un weekend în închisoarea Bordeaux din Montreal, este interesantă:

„În dimineaţa de duminică ne-am văzut la micul dejun, lucru ce ne-a mângâiat foarte mult. După-amiaza m-am căţărat pe fereastra mea şi am fost surprins să aud de afară vocea fraţilor mei, ce se aflau în celula alăturată. După-amiaza am început să cântăm cântările teocratice, care îi bucurau pe toţi ce ne puteau auzi. Aceştia ne-au aplaudat de mai multe ori şi mai mult decât atât, ei strigau: cântarea numărul 22! sau cântarea numărul 38! După asta, un prizonier ne-a rugat: ne ţineţi o cuvântare? şi noi le-am spus: dacă vreţi să ascultaţi, o vom face. Apoi, s-a făcut linişte între cei 200 de prizonieri. Această cuvântare despre Împărăţie a fost apreciată de către prizonieri, lucru arătat prin aplauzele şi strigătele lor. Ei strigau: din nou! Din nou! Din nou! şi atunci cumnatul meu a repetat, parţial, cuvântarea pentru prizonierii englezi de acolo. Apoi, ei au pus întrebări până la ora 10 seara. Acest lucru ne-a mângâiat foarte mult şi ne-a bucurat inimile, pentru că am dat o mărturie despre gloriosul nume al lui Iehova, cântând chiar şi în închisoare. Gardienii care ne-au auzit cuvântarea, nu au încercat să ne oprească”.

Doi pionieri speciali au găsit mult interes într-o comunitate rurală din Quebec, şi atunci ei au început să lucreze în oraş. Imediat, preotul i-a avertizat pe enoriaşii săi să nu mai aibă nimic de-a face cu noi, să refuze literatura, căci dacă nu vor face acest lucru, atunci blestemul Domnului se va abate asupra lor, susţinând că un asemenea blestem ar putea fi o calamitate pentru familia, afacerea sau casa lor. În ziua următoare, propria lui casă a ars.

Mulţi dintre pionierii şi vestitorii grupei, care lucrează în provincia Quebec, au experienţe minunate şi încurajatoare. Este o bucurie constantă să vezi aceste persoane de bine cum ies din întuneric şi superstiţie şi câştigă o cunoştinţă adevărată. Anul trecut, numărul vestitorilor a crescut în medie cu 24%. Vestitorii lucrează plini de credinţă şi cu încredere în Domnul pentru protecţia şi sprijinul lor.

Acest raport nu ar fi complet dacă nu s-ar menţiona felul minunat în care fraţii din ţară au ajutat din inimă la multele activităţi, făcând astfel posibil ca închinarea adevărată a lui Iehova să se extindă în toate părţile ţinutului. Ei într-adevăr şi-au făcut prieteni cu ajutorul mamonei nedreptăţii şi astfel, vor obţine aprobarea Domnului. Pe lângă furnizarea celor necesare pentru lucrarea generală de aici, fraţii s-au bucurat mult să aibă o parte în contribuţia la lucrarea de ajutorare, făcând posibilă trimiterea a 4.089 de pachete standard cu hrană în multe ţări europene. Astfel, peste 46 de tone de hrană au fost puse la dispoziţia luptătorilor credincioşi din celelalte ţări.

Acum, marea noastră bucurie este să hrănim mulţimea cu apele dătătoare de viaţă ale adevărului şi ştim că sunt mii de oameni în acest teritoriu, care ar bea cu bucurie şi ar fi satisfăcuţi. Cu zel şi inimi devotate noi ne vom folosi bucuroşi tot timpul şi puterea noastră pentru a le ajuta pe aceste „alte oi” care „suspină şi gem”, astfel încât să fie îmbărbătate şi mângâiate pentru a-şi mărturisi public credinţa, obţinând astfel mântuirea. Anul acesta a fost plin pentru noi. A fost unul binecuvântat. Mulţumind lui Iehova, vă înmânăm şi acest raport, bucurându-ne nespus de partea privilegiată ce o avem în a servi împreună cu voi, sub conducerea Domnului.

CHILE

Servii lui Dumnezeu din Chile sunt părtaşi în marea lucrare de expansiune, prin mila Domnului. Aruncând o privire asupra acestui teritoriu, care se întinde departe spre nord şi sud, te întrebi dacă volumul mare de lucrare care mai trebuie făcut poate fi îndeplinit. Dar când servul reflectă la răbdarea lui Dumnezeu, el îşi aminteşte că mântuirea a fost câştigată prin răbdare. Aici sunt doar 11 grupe şi acestea sunt împrăştiate în toată regiunea centrală a ţării. Ele sunt servite, în mod regulat, de către un serv pentru fraţi.

Vestitorii ce au fost asociaţi cu grupele acestea au studiat, în ultimii trei ani, serviciul teocratic şi mulţi dintre aceşti fraţi sunt acum capabili să ţină cuvântări publice. Această lucrare va fi, fără îndoială, în creştere în anul 1949. Va lua timp să ajungă la oameni. Martorii lui Iehova sunt, cu siguranţă, recunoscători faptului că Dumnezeu a fost răbdător şi a acordat timp pentru ca această Evanghelie a Împărăţiei să fie predicată. De asemenea, ei vor să-i cânte laude lui Iehova „din ce în ce mai mult”. Servul filialei ne vorbeşte în raportul său despre lucrarea bună ce se face în Chile.

Ne întrebăm când şi cum vom fi în stare să ajungem la toţi aceia care „suspină şi gem”, cu o mână de vestitori ai Împărăţiei. Dar, luând în considerare cum ne-am triplat numărul în ultimii trei ani, noi putem, şi chiar apreciem mai mult promisiunea lui Iehova, făcută prin profetul său: „nu prin tărie, nici prin putere, ci prin spiritul Meu, zice DOMNUL oştirilor”.

Dar să continuăm cu raportul nostru: Este spre bucuria noastră să putem raporta o creştere cu 40% a numărului mediu de vestitori din timpul anului, cu un record de 231 în august. De asemenea, a crescut numărul de ore, vizitele ulterioare şi studiile de carte; toate acestea înseamnă că mesajul Împărăţiei avansează cu o intensitate crescută.

Este interesant de observat faptul că o medie de 18 pionieri speciali şi-au devotat aproape jumătate din totalul orelor petrecute în serviciul pe teren din cursul anului; şi totuşi ei reprezintă mai puţin de 10% din numărul mediu de vestitori. Aceşti fraţi, de asemenea, au făcut şi au condus mai bine de jumătate din totalul vizitelor ulterioare şi studiilor de carte din acest an. Deci, contribuţia lor la „cântarea de laudă” a Celui Prea Înalt şi la expansiunea Împărăţiei este mare. În mod drept se poate spune că bucuria lor este mare, din cauza binecuvântării Domnului şi a multor experienţe minunate pe care le-au avut zilnic în serviciu.

Chile este o ţară progresistă. S-au făcut paşi mari în domeniul educaţional, dar şi în altele. Rezultatul este că mulţi catolici sinceri au văzut cursa religioasă şi acum contestă interdicţia pusă pe Cartea lui Dumnezeu, Biblia. Ei vor să ştie de ce preoţii au ascuns-o publicului, şi acum ei obţin răspunsul prin activitatea credincioasă de vestire a martorilor lui Iehova. Sute de Biblii sunt plasate, în mod constant, acestor posibile „oi” sincere, împreună cu multe ajutoare care o explică, spre nefericirea liderilor religioşi. Un pionier special din Santiago scrie: „o doamnă spunea: când ai venit la uşa mea şi mi-ai oferit un studiu gratuit al Bibliei, m-am gândit că aş putea să-ţi accept oferta şi să văd de ce era o carte interzisă poporului. După câteva studii, ea era într-adevăr bucuroasă şi fericită să spună vestea bună tuturor prietenilor ei şi să-i ajute să înceapă studii pe unii dintre ei. O altă doamnă a spus: da, mi-ar place să studiez Biblia acasă. Eu sunt protestantă, dar biserica noastră nu se îngrijeşte pentru studierea Bibliei acasă şi eu simt o mare nevoie pentru aceasta.

Este o adevărată bucurie să vedem cum copiii, de asemenea, sunt instruiţi pe calea dreptăţii. Nu există timiditate la ei. Ei merg împreună cu fraţii maturi în lucrarea din uşă în uşă. Multe feţe tinere pot fi văzute acum la adunări şi răspunsurile lor inteligente arată că ei câştigă rapid cunoştinţă. Un exemplu tipic este un băiat de 11 ani. Şase luni de studiu al Bibliei au fost îndeajuns ca să-i deschidă ochii tineri. O pionieră specială care conducea studiul scrie: „într-o zi, în timpul studiului, băiatul a spus: Señiorita, vreau să vă pun o întrebare. Este liturghia în conformitate cu Biblia? I-am explicat că nu era, ci de fapt anulează jertfa de răscumpărare, făcând din ea o farsă religioasă. Atunci el a spus: duminica trecută, la biserică, preotul a spus că cineva ar putea fi viu în seara aceea, iar a doua zi într-un infern arzător sau iad. M-am gândit un minut şi apoi mi-am zis: dar preotul este mincinos, deoarece Biblia nu învaţă nimic despre un iad în flăcări. Apoi, m-am uitat în jur la oamenii îngenunchiaţi ce se rugau, la preotul ce cânta liturghia, şi la toate lumânările şi statuile de acolo şi am spus: asta mi se pare o „tontería”. În engleză, asta înseamnă prostie. Mi-am zâmbit în gând şi am continuat studiul, bucurându-mă să văd spiritul lui Iehova acţionând asupra acestei minţi tinere, pentru a elibera o altă oaie din robie”.

Din oraşul Concepción, avem experienţa unui pionier special care a observat un tânăr citind o publicaţie englezească într-un parc. Pionierul a intrat în vorbă cu el şi i-a lăsat cartea Adevărul şi de asemenea, l-a invitat să participe la studiile grupei. Acesta a venit şi a avansat rapid. În scurt timp, el participa în mod regulat la serviciu pe teren şi acum se pregăteşte să intre în lucrarea de pionierat. Acest tânăr a fost impresionat la început de activitatea noastră stradală, care este foarte eficientă. De exemplu, un vestitor a fost abordat de un bărbat elegant îmbrăcat, care i-a cerut Turnul de Veghere. La întrebarea dacă cunoaşte revista, bărbatul a răspuns un „Nu” abrupt. „Dar, a adăugat el, dacă este prezentată de oameni bine crescuţi, atunci şi revista trebuie să fie de un nivel cultural ridicat”.

Ţintind spre scopul de 10% din numărul total al vestitorilor în serviciul de pionierat, serviciul cu timp integral a fost amintit fraţilor tot anul. Dar, n-a avut efect, decât atunci când aranjamentul de 120 de ore a intrat în vigoare şi unii au reuşit să depăşească obstacole aparent de netrecut şi să se alăture rândurilor pionierilor. Noi am făcut mai mult decât să dublăm numărul mediu de pionieri ce se aflau pe listă anul trecut, cu o medie de 10, care lucrează acum în mod regulat şi 14 care au raportat în august. Aceşti fraţi au făcut o bună parte din lucrare, după cum arată raportul lor. Ei au de suportat un adevărat test de rezistenţă pentru a continua, din cauza timpurilor grele şi arată credinţă adevărată în promisiunea Domnului de a se îngriji de ai Săi. Tot mai mulţi meditează la acest serviciu binecuvântat.

Noi aşteptăm cu nerăbdare plini de încredere o mai mare activitate a Împărăţiei în anul ce vine. Organizaţia Domnului se mişcă înainte în întreaga lume şi prin mila şi spiritul său, sperăm să ţinem pasul cu mişcarea de înaintare, bucurându-ne zilnic de marele şi gloriosul privilegiu de a cânta laudele lui Iehova printre oamenii de bine din această ţară. Noi ştim că fraţii noştri de pretutindeni fac acelaşi lucru şi profităm de această ocazie pentru a le trimite salutările noastre creştineşti şi cele mai bune urări tuturor.
CHINA

În China s-a făcut un progres real în înaintarea închinării adevărate. Sarcina aceasta n-a fost una uşoară pentru puţinii care au început lucrarea la începutul anului de serviciu. Aici, erau doar doi vestitori activi ce vorbeau chineza, dar după o lucrare silitoare de-a lungul întregului an, erau deja 11 servi fericiţi, care să lucreze printre chinezi în limba lor proprie. Există acum şi o grupă chineză a martorilor lui Iehova în Shangai. Mai există şi alţi vestitori, dar ei nu vorbesc limba chineză. În Shangai, unde este centrată pentru moment activitatea, s-au ţinut 16 cuvântări publice. După ce ne organizăm mai bine în acel oraş, putem să ne extindem şi în alte teritorii. A fost dificil să obţinem săli, deoarece acesta este un oraş supra-aglomerat, dar nişte persoane de bine ne-au permis să folosim o şcoală. Fraţii au făcut o bună publicitate cuvântărilor şi aceste adunări publice s-au bucurat de un succes minunat.

Servul filialei ne dă un raport foarte interesant despre ceea ce s-a întâmplat în China şi de asemenea, în Taiwan. Aici, un grup din poporul Domnului ce fusese pierdut mai mulţi ani, de fapt din 1939, au fost regăsiţi şi fac din nou parte din organizaţie. Societatea face tot ce poate pentru a-i ajuta pe aceşti fraţi şi vă veţi bucura să auziţi relatarea servului Filialei despre expansiunea Împărăţiei.

Un doctor, cu care se ţine un studiu biblic la domiciliu, se află în comitetul bisericii locale, şi este de asemenea în legătură şi cu alte biserici, ajutându-le financiar, dar şi în alte domenii. După ce a obţinut Să fie Dumnezeu adevărat în urma lucrării din casă în casă, el a început să citească, dar nu a înţeles, aşa că a pus cartea deoparte şi s-a întors la cărţile sale bisericeşti. Însă, la o vizită ulterioară, vestitorul a scos în evidenţă semnificaţia materialului din carte şi l-a susţinut prin scripturile citate în ea. Acest lucru l-a convins că acea carte ar trebui studiată cu grijă şi atunci a fost aranjat un studiu al Bibliei, care se ţine regulat. El vede acum că religia este falsă şi contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Propriile sale cuvinte au fost: „noi cântăm în biserică Mai aproape Doamne către Tine şi totuşi tot timpul ne îndepărtăm din ce în ce mai mult. Dar acum, când studiez aceste cărţi împreună cu Biblia, mă simt satisfăcut; aceasta este adevărata hrană spirituală”. El ia acum parte la întâlniri în mod regulat şi este hotărât să se rupă de religie.

Religia naţională în China este budismul şi acesta se bazează pe superstiţii şi închinarea la idoli. În multe privinţe, budismul este similar catolicismului, deoarece ambele au purgatoriu, mătănii, idoli, şi alte lucruri de acest fel. Un budist ştie puţin sau deloc despre un Dumnezeu suprem şi este greu să-i abordezi pe mulţi dintre ei şi să-i convingi că Iehova este Viul şi Adevăratul Dumnezeu căruia toţi oamenii trebuie să I se închine. Dar există şi unii budişti ce se întorc spre Iehova şi care renunţă la podoabele budiste.

Un bărbat, ce studia cu unul dintre absolvenţii de la Gilead, aducea în fiecare săptămână după studiu ceva hrană, ce era întâi oferită idolului budist din casă, de către nevasta sa. După câteva studii, această practică a încetat şi mai apoi idolul a fost îndepărtat fără nici o menţiune din partea fratelui. Acum, bărbatul este un adevărat vestitor al Împărăţiei, închinându-se în spirit şi adevăr lui Iehova Dumnezeu.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, insula Taiwan a revenit sub conducere chineză, după mulţi ani de ocupaţie japoneză. Noi nu aveam nici o cunoştinţă de vreo vestire făcută acolo sau de prezenţa vreunui vestitor. Un frate s-a mutat din Shangai în Taiwan ca să lucreze ca învăţător şi în curând, a primit rapoarte despre existenţa unor fraţi de pe insulă. Mai târziu, trei fraţi din tribul Ami, ce locuiau în partea estică a insulei, l-au vizitat. Aceşti fraţi au spus că sunt în jur de 200 de oameni în tribul lor în adevăr şi că trec prin multe dificultăţi pentru închinarea lui Iehova. S-au făcut aranjamente prin Biroul din Brooklyn ca servul filialei din Shangai să-i viziteze pe aceşti fraţi şi o vizită a fost făcută în luna aprilie. Călătoria până la partea dinspre Pacific a insulei unde locuiau fraţii, a durat patru zile. Când a ajuns la satul principal, ce este alcătuit din colibe de chirpici, servul Filialei a fost întâmpinat de mulţi fraţi localnici zâmbitori şi fericiţi şi în cursul următoarelor două zile, un total de şase sute de fraţi din tribul Ami au vizitat satul pentru a-l întâlni pe vizitator. Şi de abia atunci s-a aflat întreaga istorie a Teocraţiei în Taiwan.

În 1939, doi pionieri japonezi au venit în Taiwan din Japonia şi au început să mărturisească în mod sistematic, acoperind toată insula. Apoi, când Japonia a interzis pe martorii lui Iehova, aceşti doi pionieri au fost arestaţi şi închişi. Dar, Evanghelia ajunsese deja la tribul Ami şi mulţi luaseră parte la adunările ţinute de pionieri. La un serviciu de botez aranjat de pionieri, 200 de oameni şi-au simbolizat consacrarea prin cufundare în apă. Atunci s-a dat şi interdicţia oficială, mulţi au fost închişi unii pentru trei ani, dar şi-au păstrat noua lor credinţă. Părinţii şi-au educat copiii în adevăr, totul fiind făcut oral, deoarece literatura nu era disponibilă, nici măcar Biblia. Familii întregi au acceptat adevărul şi au împrăştiat vestea cea bună printre vecinii lor şi în curând, un procent destul de mare de oameni din fiecare sat au îmbrăţişat închinarea adevărată. Când războiul a luat sfârşit, fraţii au început să se întâlnească din nou, dar au întâmpinat opoziţie foarte curând, când grupul religios local a început să împrăştie minciuni despre fraţi, acuzându-i de comportament imoral şi de faptul că sunt în legătură cu Japonia. Pe baza acestor minciuni, guvernul chinez a interzis adunările fraţilor. Fraţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să anuleze interdicţia şi în acest scop şi-au cheltuit bucuros chiar şi banii, dar fără nici un rezultat, deoarece interdicţia încă mai există.

În timpul în care servul filialei a fost împreună cu fraţii, s-au ţinut multe adunări. A fost necesar ca toate vorbirile să fie traduse întâi în japoneză şi apoi în limba tribului Ami. Sala din sat a fost plină la fiecare adunare şi toţi au fost foarte atenţi când au auzit despre progresul organizaţiei Domnului şi mai ales despre vizitele fratelui Knorr în toate naţiunile lumii. Toţi şi-au exprimat hotărârea de a-L servi cu credincioşie pe Domnul, orice s-ar întâmpla, după cum a spus şi cea mai bătrână dintre surori, în vârstă de 85 de ani: „nu contează ce se va întâmpla în viitor, noi îi vom fi credincioşi lui Iehova. Singura noastră speranţă este în”. După adunări, au fost botezaţi un total de 260 de fraţi, majoritatea fiind copii mici atunci când pionierii japonezi au vizitat districtul.

S-a petrecut mult timp în instruirea fraţilor despre cum să-şi conducă întrunirile şi cum să se organizeze pentru serviciul pe teren. S-au făcut vizite la oficialii guvernului, în efortul de a face să se anuleze interdicţia. După prezentarea faptelor şi explicarea lucrării noastre, oficialităţile s-au exprimat în mod favorabil şi au considerat că interdicţia ar trebui ridicată; oricum, încă se mai fac presiuni religioase şi până acum interdicţia nu a fost ridicată. Dar, acest lucru nu i-a împiedicat pe fraţi şi ei îşi continuă adunările, iar în timpul lunii august 66 de fraţi au luat parte la activitatea de predicare din casă în casă şi vizite ulterioare, aceasta fiind prima dată când o astfel de lucrare a fost făcută în Taiwan din 1939. Fără îndoială că odată cu libertatea de a ţine adunări, se va vedea o creştere în Taiwan, din cauza interesului evident ce este pretutindeni. Noi ne rugăm Domnului să facă aceasta posibil, pentru ca adevărul să se răspândească mai uşor în acel teritoriu, căci având libertatea de a acţiona, nu va fi criză de lucrători voluntari care să ducă veştile bune ale Împărăţiei stabilite, oamenilor înfometaţi după adevăr din Taiwan.

Anul acesta a început pentru noi cu 13 vestitori activi şi s-a sfârşit cu un record de 92 de vestitori. Speranţa tuturor fraţilor este ca Domnul să facă să prospere eforturile lor, ca din ce în ce mai mulţi să se alăture în această cântare dătătoare de viaţă către naţiuni, spre justificarea Numelui lui Iehova şi a supremaţiei Sale universale.